ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3079 din 12
noiembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanții C.I.. D.M.C., T.A.M.,
C.T.R., G.G., M.A., N.I., A.G., B.M., F.G.N. și F.M., în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Național al
Evidenței Informatizată a Persoanei, având ca obiect obligarea pârâților, în
solidar, la plata primei trimestriale, a sporului de stres și a orelor
suplimentare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că, în speță se solicită drepturi salariale care, potrivit pct. 1 din
O.U.G. nr. 38/2003 se plătesc, exclusiv, de către instituția la care
reclamanții au fost detașați și a constatat că nu există un suport legal al
cererii astfel formulate.
S-a mai reținut că reclamanții, pe de o
parte, nu au făcut dovada că au optat pentru aplicarea prevederilor legale
privind acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din instituțiile
din structura poliției, iar pe de altă parte nu solicită diferențe salariale
până la totalul drepturilor salariale cuvenite în calitate de polițiști, care
puteau fi solicitate de la pârâți.
Față de aceste considerente, instanța de
fond a conchis că drepturile bănești solicitate prin acțiune sunt prevăzute
expres de pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 38/2003 și se suportă exclusiv de
instituția unde reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de detașați,
respectiv birourile de Evidență din Direcția Publică de Evidență a Persoanelor
Sector 6, structurile serviciilor publice comunitare ale Primăriei Sectorului 6
București .
Împotriva acestei sentințe au declarat
recurs reclamanții, susținând că, în condițiile detașării, în conformitate cu
prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 372/2002 erau îndreptățiți să
beneficieze de drepturile reglementate în alin. (2) și (3) ale acestui articol
referitoare la păstrarea drepturilor și obligațiilor specifice prevăzute de
lege, în caz de detașare sau transfer și respectiv la beneficiul drepturilor,
ajutoarelor și facilităților prevăzute de lege pentru personalul disponibilizat
din cadrul Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.
S-a susținut de asemenea că sumele solicitate
sunt virate din contul primăriei, în contul pârâtelor, în numele recurenților
și, pe cale de consecință, nefiind plătite din bugetul de salarii al I.N.E.P.
nu afectează bugetul acesteia, iar reținerea lor este ilegală.
Recursul este nefondat.
Astfel, recurenții-reclamanți au fost
detașați în cadrul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor,
organizate la nivelul primăriilor, în conformitate cu dispozițiile art. 47
alin. (1) din Legea nr. 360/2002 și ale H.G. nr. 2104/2004, începând cu data de
1 aprilie 2005, salarizarea lor urmând să se facă în raport de această calitate
și în conformitate cu prevederile Anexei nr. 4 din O.G. nr. 38/2003, privind
salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Potrivit pct. 1 lit. a) și b), din această
anexă, polițiștii detașați beneficiază de următoarele drepturi salariale:
salariul de bază al funcției îndeplinite, spor de vechime în muncă, indemnizații,
premii și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își
desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile
respective, precum și de salariul pentru grad profesional și gradațiile
calculate la acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor.
În conformitate cu pct. 7 al aceleiași
anexe, drepturile bănești prevăzute la pct. 1 lit. a) se plătesc din fondurile
unităților în care polițiștii își desfășoară activitatea, iar cele prevăzute la
pct. 1 lit. b, din fondurile unităților la care au fost detașați.
Cum reclamanții nu au făcut dovada că au
optat pentru aplicarea salariilor de bază cuvenite celor încadrați în unitățile
poliței, iar pe de altă parte nu solicită diferențe salariale care pot fi
plătite, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus, de către Inspectoratul
Național al Evidenței Informatizată a Persoanei și Ministerul Administrației și
Internelor, în mod corect instanța de fond, a respins acțiunea reclamanților.
Pe cale de consecință, constatând
potrivit art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., nu există motive de
casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va
respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de C.I.. D.M.C., T.A.M., C.T.R., G.G., M.A., N.I.,
A.G., B.M., F.G.N. și F.M. împotriva sentinței civile nr. 3079 din 12 noiembrie
2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8
aprilie 2009.