ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3079 din 12 noiembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanții C.I.. D.M.C., T.A.M., C.T.R., G.G., M.A., N.I., A.G., B.M., F.G.N. și F.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Național al Evidenței Informatizată a Persoanei, având ca obiect obligarea pârâților, în solidar, la plata primei trimestriale, a sporului de stres și a orelor suplimentare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță se solicită drepturi salariale care, potrivit pct. 1 din O.U.G.

nr. 38/2003 se plătesc, exclusiv, de către instituția la care reclamanții au fost detașați și a constatat că nu există un suport legal al cererii astfel formulate. S-a mai reținut că reclamanții, pe de o parte, nu au făcut dovada că au optat pentru aplicarea prevederilor legale privind acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din instituțiile din structura poliției, iar pe de altă parte nu solicită diferențe salariale până la totalul drepturilor salariale cuvenite în calitate de polițiști, care puteau fi solicitate de la pârâți. Față de aceste considerente, instanța de fond a conchis că drepturile bănești solicitate prin acțiune sunt prevăzute expres de pct. 1 lit. a) din O.G.

nr. 38/2003 și se suportă exclusiv de instituția unde reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de detașați, respectiv birourile de Evidență din Direcția Publică de Evidență a Persoanelor Sector 6, structurile serviciilor publice comunitare ale Primăriei Sectorului 6 București . Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, susținând că, în condițiile detașării, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 372/2002 erau îndreptățiți să beneficieze de drepturile reglementate în alin. (2) și (3) ale acestui articol referitoare la păstrarea drepturilor și obligațiilor specifice prevăzute de lege, în caz de detașare sau transfer și respectiv la beneficiul drepturilor, ajutoarelor și facilităților prevăzute de lege pentru personalul disponibilizat din cadrul Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.

S-a susținut de asemenea că sumele solicitate sunt virate din contul primăriei, în contul pârâtelor, în numele recurenților și, pe cale de consecință, nefiind plătite din bugetul de salarii al I.N.E.P. nu afectează bugetul acesteia, iar reținerea lor este ilegală. Recursul este nefondat. Astfel, recurenții-reclamanți au fost detașați în cadrul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, organizate la nivelul primăriilor, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 și ale H.G. nr. 2104/2004, începând cu data de 1 aprilie 2005, salarizarea lor urmând să se facă în raport de această calitate și în conformitate cu prevederile Anexei nr. 4 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Potrivit pct. 1 lit. a) și b), din această anexă, polițiștii detașați beneficiază de următoarele drepturi salariale: salariul de bază al funcției îndeplinite, spor de vechime în muncă, indemnizații, premii și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, precum și de salariul pentru grad profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor. În conformitate cu pct. 7 al aceleiași anexe, drepturile bănești prevăzute la pct. 1 lit. a) se plătesc din fondurile unităților în care polițiștii își desfășoară activitatea, iar cele prevăzute la pct. 1 lit. b, din fondurile unităților la care au fost detașați.

Cum reclamanții nu au făcut dovada că au optat pentru aplicarea salariilor de bază cuvenite celor încadrați în unitățile poliței, iar pe de altă parte nu solicită diferențe salariale care pot fi plătite, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus, de către Inspectoratul Național al Evidenței Informatizată a Persoanei și Ministerul Administrației și Internelor, în mod corect instanța de fond, a respins acțiunea reclamanților. Pe cale de consecință, constatând potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de C.I.. D.M.C., T.A.M., C.T.R., G.G., M.A., N.I., A.G., B.M., F.G.N. și F.M. împotriva sentinței civile nr. 3079 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009.