ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1905/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții F.G., F.C. au solicitat prin acțiune ca în contradictoriu cu S.I.F. M. SA cu sediul în Bacău, să se dispună radierea inscripției ipotecare asupra scării A din imobilul situat în Bacău str. Oituz notate sub nr. 17496 din 31 octombrie 1994 la N.S.J. Bacău în baza contractului autentificat sub nr. 22759 /1994 la N.S.J. Bacău. SC S.Q. SRL Bacău a formulat cerere reconvențională și de chemare în garanție a B.N.P. G.F., F.G. și F.C., persoane fizice, și a solicitat să se dispună trecerea imobilului ipotecat ori a sumei la care acesta va fi evaluat în patrimoniul SC S.E. SRL Bacău.

Prin sentința nr. 1431 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus radierea ipotecii instituite asupra scării A din imobilul situat în Bacău, notată sub nr. 17496 din 31 octombrie 1994 în baza contractului autentificat sub nr. 22759 /1994 la N.S.J. Bacău; s-au respins excepțiile invocate de cele două pârâte, cererea reconvențională și de chemare în garanție astfel cum a fost restrânsă, ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta SC S.E. SRL nu putea să instituie ipoteca asupra întregului imobil situat în Bacău deoarece în contractul încheiat cu SC H. SRL Bacău (constructorul imobilului) s-a prevăzut că beneficiarul devine proprietar la terminarea construcției.

Cererea reconvențională a fost respinsă cu motivarea că deși s-a solicitat trecerea imobilului în patrimoniul SC S.E. SRL, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 1000 C. civ. Cu privire la cererea de chemare în garanție nu s-au făcut dovezi în legătură cu existența unei obligații legale sau convenționale de garanție, ori a unei obligații de despăgubire. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 92 din 6 septembrie 2007, a respins ca lipsit de interes apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond; a admis apelurile declarate de pârâte împotriva aceleași hotărâri pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și a menținut în rest dispozițiile sentinței.

S-a reținut în considerentele deciziei că în raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 acțiunea reclamanților nu este întemeiată deoarece nu s-a dovedit existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să se constate că înscrierea în cartea funciară nu a fost valabilă, pentru a se dispune rectificarea conform prevederilor legale menționate. Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes, a prematurității și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte în temeiul art. 137 C. proc. civ., s-a stabilit că acestea nu sunt întemeiate, deoarece reclamanții urmăresc prin această acțiune ca scara A a imobilului asupra căreia invocă un drept de proprietate și-l contestă pe cel al pârâtei SC S.E.

SRL, să fie scoasă de sub efectele ipotecii. Împotriva acestei decizii reclamanții F.G., F.C. și B.N.P. F.G. și pârâta S.I.F. M. SA au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și au susținut că aceasta este nelegală. În recursul lor reclamanții au susținut că au declarat apel împotriva sentinței instanței de fond și au invocat incompleta motivare a acesteia dar instanța de apel în mod greșit a respins apelul ca lipsit de interes, deoarece legea nu prevede în mod expres că împotriva considerentelor unei hotărâri nu se poate exercita o cale de atac. Au invocat recurenții că instanța de apel a soluționat cauza în lipsa lor, și cu toate că s-au prezentat la ora 11,15 după dezbateri și au solicitat repunerea pe rol a cauzei, nu s-a menționat acest aspect în practicaua hotărârii.

Prin respingerea apelului reclamanților ca lipsit de interes, instanța nu a mai verificat celelalte probe menționate în concluziile scrise și nu a făcut aplicarea în cauză a textelor de lege invocate respectiv art. 1788 C. civ., art. 34, 35 și 36 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996. Recurenții fac o expunere a situației de fapt a litigiului dedus judecății și susțin că imobilul din Bacău str. Oituz scara A nu aparține intimatei-pârâte SC S.E.SRL Bacău întrucât aceasta nu a investit nici o sumă de bani în construirea acestuia. În final se solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se constate că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 36 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996 pentru că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris „ipotecă în favoarea S.I.F.

M. și înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului deoarece SC S.E. SRL nu are nici o contribuție bănească la ridicarea imobilului din litigiu. Recurenta S.I.F. M. SA a susținut în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că instanța de apel a reținut în mod greșit în considerentele deciziei că reclamantul F.G., notar, nu este în culpă privind încheierea nr. 6096 din 12 martie 1998, întrucât acesta a redactat și autentificat contractul de ipotecă a cărui anulare o solicită în prezentul litigiu. S-a invocat că anularea contractului de ipotecă are la bază un interes ilicit ce izvorăște din actele încheiate de reclamantul, notar F.G.

și familia sa prin care se pretinde că imobilul ipotecat este proprietatea notarului și a familiei sale. Ambele recursuri sunt nefondate. Referitor la recursul declarat de reclamanți se rețin următoarele: Susținerea recurenților în sensul că, în mod greșit, a fost respins apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond ca lipsit de interes, nu este fondată deoarece acțiunea reclamanților a fost admisă, iar împotriva considerentelor hotărârii nu se poate declara apel, cu atât mai mult cu cât partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia. Criticile invocate de recurenți că practicaua deciziei din 6 septembrie 2007, când s-a soluționat litigiul, nu corespunde realității deoarece nu s-a consemnat în cuprinsul acesteia că s-au prezentat după dezbateri și au solicitat repunerea pe rol a cauzei, nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Recurenții puteau să solicite să se rectifice practicaua deciziei recurate în condițiile prevăzute de lege. Motivele invocate de recurenți care se referă la fondul litigiului în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor solicitate sau au dat o altă interpretare situației de fapt nu pot fi reținute pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1 - 9. În speță, recurenții invocă un aspect privind administrarea și aprecierea probelor care este atributul instanței de apel și care nu poate fi cenzurat de instanța de control judiciar.

Nici ultima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu a aplicat în cauză dispozițiile art. 36 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996, nu este întemeiată. Recurenții-reclamanți au solicitat prin acțiune ștergerea inscripției ipotecare asupra scării A din imobilul situat pe str. Oituz și au invocat faptul că prin contractul de ipotecă nr. 22759 /1994 nu s-a determinat suma pentru care s-a instituit ipoteca și că plata pentru construirea scării A a imobilului nu a fost făcută de intimata-pârâtă SC S.E. SRL Bacău care a încheiat contractul de ipotecă cu pârâta S.I.F. M. SA Bacău.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare invocate de recurenți „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea și în situația în care înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.” În raport de aceste prevederi legale, se impunea ca reclamanții să facă dovada existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile care să constate aceste împrejurări.

Ori în speță, nu numai că nu există o asemenea hotărâre, dar nu s-a solicitat nici anularea sau constatarea nulității contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 22759 din 31 octombrie 1994 sau a contractului de cauțiune nr. 30 din 28 octombrie 1994. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamanților. Referitor la recursul declarat de pârâta S.I.F. M. SA se rețin următoarele: Recurenta-pârâtă a invocat în recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că instanța de apel a reținut contrar probelor administrate în cauză că notarul F.G.

(reclamant) nu se află în culpă pentru autentificarea încheierii nr. 6096 din 12 martie 1998 cu toate că rezultă cu certitudine conduita frauduloasă a acestuia atât la întocmirea actului cât și la încheierea celorlalte acte juridice prin care a urmărit ca imobilul ipotecat să devină proprietatea notarului și a familiei sale. Potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (7) C. proc. civ., „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.” Critica invocată de recurenți și care se referă la cea de-a III-a teză a textului de lege privind culpa intimatului F.G. și care nu a fost reținută de instanța de apel excede obiectului litigiului dedus judecății (ștergerea inscripției ipotecare asupra scării A din imobilul situat pe str. Oituz) și deci nu poate fi analizată de instanța de control judiciar.

Pe de altă parte, problema stabilirii culpei părților în îndeplinirea obligațiilor asumate este un aspect ce vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei recurate și care nu poate fi cenzurat de instanța de recurs. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții F.G., F.C. și B.N.P. F.G. - Bacău și pârâta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 92 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.