ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1905/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanții F.G., F.C. au

solicitat prin acțiune ca în contradictoriu cu S.I.F. M. SA cu sediul în Bacău,

să se dispună radierea inscripției ipotecare asupra scării A din imobilul

situat în Bacău str. Oituz notate sub nr.

17496

din 31 octombrie 1994 la N.S.J. Bacău în baza contractului autentificat sub nr.

22759

/1994 la N.S.J. Bacău.

SC S.Q. SRL Bacău a formulat

cerere reconvențională și de chemare în garanție a B.N.P. G.F., F.G. și F.C.,

persoane fizice, și a solicitat să se dispună trecerea imobilului ipotecat ori

a sumei la care acesta va fi evaluat în patrimoniul SC S.E. SRL Bacău.

Prin sentința nr. 1431 din 21

decembrie 2006 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus radierea ipotecii instituite

asupra scării A din imobilul situat în Bacău, notată sub nr.

17496

din 31 octombrie 1994 în baza contractului

autentificat sub nr.

22759

/1994 la N.S.J.

Bacău; s-au respins excepțiile invocate de cele două pârâte, cererea

reconvențională și de chemare în garanție astfel cum a fost restrânsă, ca

neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că pârâta SC S.E. SRL nu putea să instituie ipoteca asupra întregului

imobil situat în Bacău deoarece în contractul încheiat cu SC

H.

SRL Bacău (constructorul imobilului) s-a prevăzut

că beneficiarul devine proprietar la terminarea construcției.

Cererea reconvențională a

fost respinsă cu motivarea că deși s-a solicitat trecerea imobilului în

patrimoniul SC S.E. SRL, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile răspunderii

civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 1000 C. civ.

Cu privire la cererea de

chemare în garanție nu s-au făcut dovezi în legătură cu existența unei

obligații legale sau convenționale de garanție, ori a unei obligații de

despăgubire.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 92 din 6

septembrie 2007, a respins ca lipsit de interes apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond; a admis apelurile declarate

de pârâte împotriva aceleași hotărâri pe care a schimbat-o în parte în sensul

că a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și a menținut în rest

dispozițiile sentinței.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996

acțiunea reclamanților nu este întemeiată deoarece nu s-a dovedit existența

unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să se constate că înscrierea

în cartea funciară nu a fost valabilă, pentru a se dispune rectificarea conform

prevederilor legale menționate.

Referitor la excepțiile

lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes, a prematurității și a

inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte în temeiul art. 137 C. proc. civ.,

s-a stabilit că acestea nu sunt întemeiate, deoarece reclamanții urmăresc prin

această acțiune ca scara A a imobilului asupra căreia invocă un drept de

proprietate și-l contestă pe cel al pârâtei SC S.E. SRL, să fie scoasă de sub

efectele ipotecii.

Împotriva acestei decizii

reclamanții F.G., F.C. și B.N.P. F.G. și pârâta S.I.F. M. SA au declarat recurs

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și au susținut

că aceasta este nelegală.

În recursul lor reclamanții

au susținut că au declarat apel împotriva sentinței instanței de fond și au invocat

incompleta motivare a acesteia dar instanța de apel în mod greșit a respins

apelul ca lipsit de interes, deoarece legea nu prevede în mod expres că

împotriva considerentelor unei hotărâri nu se poate exercita o cale de atac.

Au invocat recurenții că

instanța de apel a soluționat cauza în lipsa lor, și cu toate că s-au prezentat

la ora 11,15

după dezbateri și au solicitat repunerea pe rol a

cauzei, nu s-a menționat acest aspect în practicaua hotărârii.

Prin respingerea apelului

reclamanților ca lipsit de interes, instanța nu a mai verificat celelalte probe

menționate în concluziile scrise și nu a făcut aplicarea în cauză a textelor de

lege invocate respectiv art. 1788 C. civ., art. 34, 35 și 36 alin. (3) și (4)

din Legea nr. 7/1996.

Recurenții fac o expunere a

situației de fapt a litigiului dedus judecății și susțin că imobilul din Bacău

str. Oituz scara A nu aparține intimatei-pârâte SC S.E.SRL Bacău întrucât

aceasta nu a investit nici o sumă de bani în construirea acestuia.

În final se solicită, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se constate că în cauză sunt îndeplinite

dispozițiile art. 36 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996 pentru că nu mai sunt

întrunite condițiile de existență a dreptului înscris „ipotecă în favoarea S.I.F.

M. și înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația

reală actuală a imobilului deoarece SC S.E. SRL nu are nici o contribuție

bănească la ridicarea imobilului din litigiu.

Recurenta S.I.F. M. SA a

susținut în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că instanța de

apel a reținut în mod greșit în considerentele deciziei că reclamantul F.G.,

notar, nu este în culpă privind încheierea nr. 6096 din 12 martie 1998,

întrucât acesta a redactat și autentificat contractul de ipotecă a cărui

anulare o solicită în prezentul litigiu.

S-a invocat că anularea

contractului de ipotecă are la bază un interes ilicit ce izvorăște din actele

încheiate de reclamantul, notar F.G. și familia sa prin care se pretinde că

imobilul ipotecat este proprietatea notarului și a familiei sale.

Ambele recursuri sunt

nefondate.

Referitor la recursul

declarat de reclamanți se rețin următoarele:

Susținerea recurenților în

sensul că, în mod greșit, a fost respins apelul declarat împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond ca lipsit de interes, nu este fondată deoarece

acțiunea reclamanților a fost admisă, iar împotriva considerentelor hotărârii

nu se poate declara apel, cu atât mai mult cu cât partea din hotărâre care se

execută este dispozitivul acesteia.

Criticile invocate de

recurenți că practicaua deciziei din 6 septembrie 2007, când s-a soluționat

litigiul, nu corespunde realității deoarece nu s-a consemnat în cuprinsul

acesteia că s-au prezentat după dezbateri și au solicitat repunerea pe rol a

cauzei, nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recurenții puteau să

solicite să se rectifice practicaua deciziei recurate în condițiile prevăzute

de lege.

Motivele invocate de

recurenți care se referă la fondul litigiului în sensul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor probelor solicitate sau au dat o altă interpretare

situației de fapt nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 304

alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1 - 9.

În speță, recurenții invocă

un aspect privind administrarea și aprecierea probelor care este atributul instanței

de apel și care nu poate fi cenzurat de instanța de control judiciar.

Nici ultima critică

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța

de apel nu a aplicat în cauză dispozițiile art. 36 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996,

nu este întemeiată.

Recurenții-reclamanți au

solicitat prin acțiune ștergerea inscripției ipotecare asupra scării A din

imobilul situat pe str. Oituz și au invocat faptul că prin contractul de

ipotecă nr.

22759

/1994 nu s-a determinat suma

pentru care s-a instituit ipoteca și că plata pentru construirea scării A a

imobilului nu a fost făcută de intimata-pârâtă SC S.E. SRL Bacău care a

încheiat contractul de ipotecă cu pârâta S.I.F. M. SA Bacău.

Potrivit dispozițiilor art. 36

alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare

invocate de recurenți „orice persoană interesată poate cere rectificarea

înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă s-a constatat că: nu mai sunt întrunite condițiile de

existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în

temeiul căruia s-a făcut înscrierea și în situația în care înscrierea din

cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a

imobilului.”

În raport de aceste

prevederi legale, se impunea ca reclamanții să facă dovada existenței unei

hotărâri judecătorești irevocabile care să constate aceste împrejurări.

Ori în speță, nu numai că nu

există o asemenea hotărâre, dar nu s-a solicitat nici anularea sau constatarea

nulității contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 22759 din 31

octombrie 1994 sau a contractului de cauțiune nr. 30 din 28 octombrie 1994.

Pentru considerentele

reținute urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul reclamanților.

Referitor la

recursul declarat de pârâta S.I.F. M. SA se rețin următoarele:

Recurenta-pârâtă a invocat

în recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că

instanța de apel a reținut contrar probelor administrate în cauză că notarul F.G.

(reclamant) nu se află în culpă pentru autentificarea încheierii nr. 6096 din 12

martie 1998 cu toate că rezultă cu certitudine conduita frauduloasă a acestuia

atât la întocmirea actului cât și la încheierea celorlalte acte juridice prin

care a urmărit ca imobilul ipotecat să devină proprietatea notarului și a

familiei sale.

Potrivit dispozițiilor art. 304

alin. (7) C. proc. civ., „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.”

Critica invocată de

recurenți și care se referă la cea de-a III-a teză a textului de lege privind

culpa intimatului F.G. și care nu a fost reținută de instanța de apel excede

obiectului litigiului dedus judecății (ștergerea inscripției ipotecare asupra

scării A din imobilul situat pe str. Oituz) și deci nu poate fi analizată de

instanța de control judiciar.

Pe de altă parte, problema

stabilirii culpei părților în îndeplinirea obligațiilor asumate este un aspect

ce vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei recurate și care nu poate

fi cenzurat de instanța de recurs.

Pentru considerentele

reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă,

ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții F.G., F.C. și B.N.P. F.G. - Bacău și pârâta

S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 92 din 6 septembrie 2007 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.