ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1338/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 4258/II-5/2008

din 30 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat

această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (4) și art. 150 din

Legea nr. 302/2004, în vederea recunoașterii și punerii în executare a

sentinței nr. 33 Hv 145/07 v din data de 5 octombrie 2007 a Tribunalului pentru

Cauze Penale din Viena, ca urmare a cererii înaintate de autoritățile judiciare

din Republica Austria de transferare a condamnatului L.F. într-un penitenciar

din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani închisoare,

astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 319/ F din 8 decembrie 2008, a admis

sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în

temeiul art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004 a recunoscut

sentința nr. 33 Hv 145/07 v din data de 5 octombrie 2007 (definitivă și

executorie) a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena.

A dispus transferarea

condamnatului L.F. din Republica Austria într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin

această sentință, în natura și în limitele stabilite de către instanța

austriacă.

A dedus din această pedeapsă

perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 10 august 2007 și

până la zi.

A dispus emiterea unui

mandat de executare cu privire la pedeapsa anterior menționată, la data

rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Onorariul avocatului din

oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a da această soluție,

instanța a reținut din actele și lucrările dosarului, pe baza informațiilor și

documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea C.E. asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptate la Strasbourg în anul 1983, că

prin sentința nr. 33 Hv 145/07 v din data de 5 octombrie 2007 a Tribunalului

pentru Cauze Penale din Viena, a fost condamnat inculpatul L.F., la o pedeapsă

de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt

profesional prin efracție, prevăzută de art. 15, 127, 129 pct. 1 și art. 130

teza a II-a C. pen. austriac.

În fapt, s-a reținut că, la

data de 10 august 2007, în jurul orei 16,20, inculpatul, acționând în

complicitate cu cel puțin unul dintre numiții T.A. și G.M.V., a spart

autoturismul părții vătămate K.C., parcat pe o stradă din Viena și a încercat

să sustragă din acesta aparatul radio, fără a reuși însă datorită intervenției

proprietarului și a unui agent de poliție care l-a imobilizat.

În raport cu fapta reținută

în hotărârea definitivă de condamnare, s-a constatat îndeplinită condiția

dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004,

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și de art.

3 pct. 1 lit. e) din C.E. asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată

la Strasbourg în anul 1983.

Astfel, fapta respectivă are

corespondent și în legislația penală română, aceasta constituind infracțiunea

de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin.

(1), 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., român și pedepsită cu închisoare,

de la un an și 6 luni până la 7 ani și 6 luni.

Din pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată condamnatului de către instanța austriacă s-a dedus

perioada de arest preventiv, începând cu data de 10 august 2007, astfel, că

aceasta pedeapsă urmează a expira la termen în data de 10 august 2009, conform

datelor comunicate de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria.

În prezent, condamnatul se

află încarcerat în Penitenciarul Sonnberg din Republica Austria iar, prin

declarația din data de 14 ianuarie 2008, acesta și-a exprimat consimțământul

scris la transferarea sa într-un penitenciar din România, în vederea executării

restului de pedeapsă în țara de origine.

Pentru motivele arătate, s-a

constatat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru transferarea în România a

condamnatului L.F., astfel cum sunt prevăzute în art. 129 din Legea nr. 302/2004

și s-a procedat în consecință, fiind dovedit că inculpatul condamnat este

resortisant al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Austria,

pedeapsa de 2 ani, este definitivă și executorie, condamnatul mai are de

executat din ea, peste 6 luni din durată și condamnatul și-a dat

consimțământul, pentru transferare.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs condamnatul, fără a-l motiva, susținând,

doar, că înțelege să-și continue executarea pedepsei în Austria.

Condamnatul și-a susținut

poziția prin apărătorul desemnat din oficiu.

Curtea, examinând recursul,

în raport cu actele și probele dosarului, constată că, acesta este nefondat.

Pe lângă considerentele

invocate în hotărârea primei instanțe, Curtea constată că, din actele dosarului

rezultă și faptul că inculpatul condamnat a avut în timpul procesului, chiar o

poziție personală, la data de 26 iunie 2008, în fața a doi reprezentanți ai

Ambasadei României la Viena, ocazie cu care a fost întocmit și un referat

privind starea sa familială și socială, din care rezultă că părinții, fratele,

sora, concubina și copilul condamnatului locuiesc în București, ceea ce

înseamnă că, în România, va putea avea permanent, legături cu familia.

În raport cu cele arătate,

Curtea va trebui să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana

condamnată L.F. împotriva sentinței penale nr. 319/ F din 8 decembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana condamnată L.F. împotriva sentinței penale nr. 319/

F din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta persoană

condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 aprilie 2009.