ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 decembrie 2007 la Curtea de Apel Constanța reclamanta F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6232 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 30 august 1944 în localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație în luna septembrie 1940, urmare aplicării Tratatului româno - bulgar, semnat la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 149/CA din 14 februarie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 6232 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă. A constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 30 august 1944 – 6 martie 1945 și a obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi acordate începând cu data de 1 noiembrie 2007. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au făcut obiectul unui schimb de populație, fiind strămutați din localitatea Sarsanlar, județul Durostor, Bulgaria în România, suferind aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa, urmare persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că reclamanta nu este îndreptățită a avea calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nefiind nevoită să-și schimbe domiciliul. Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat. Este necontestat că, reclamanta F.M., s-a născut la data de 30 august 1944, din părinții C.T.

și A., în localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație din Bulgaria în România. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării părinților săi a suferit, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 149 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.