ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 27 decembrie 2007 la Curtea de Apel Constanța

reclamanta F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6232 din 31 octombrie 2007 emisă de

pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că s-a născut la data de 30 august 1944 în localitatea

Ceamurlia de Jos, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de

populație în luna septembrie 1940, urmare aplicării Tratatului româno - bulgar,

semnat la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 149/CA din 14 februarie 2008 a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 6232 din 31 octombrie 2007

emisă de pârâtă. A constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 30 august 1944 – 6 martie 1945 și a

obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi

acordate începând cu data de 1 noiembrie 2007.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au făcut

obiectul unui schimb de populație, fiind strămutați din localitatea Sarsanlar,

județul Durostor, Bulgaria în România, suferind aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii ca și familia sa, urmare persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență că reclamanta nu este îndreptățită a

avea calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000,

întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație

între Bulgaria și România, nefiind nevoită să-și schimbe domiciliul.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, actele

normative incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată

că, recursul este nefondat.

Este necontestat că,

reclamanta F.M., s-a născut la data de 30 august 1944, din părinții C.T. și A.,

în localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul

unui schimb de populație din Bulgaria în România.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana – cetățean român care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate

persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut

de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului/strămutării părinților săi a suferit,

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să

fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 149 din 14

februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.