ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 532 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a
respins cererea Parchetului de
pe lângă
Tribunalul Gorj privind schimbarea încadrării juridice dată
faptei, în
sensul înlăturării dispozițiilor
prev. de
art. 73 lit. d) C. pen. și în baza art. 73 C. pen. rap. la art. 175 lit.
i) C. pen. cu
aplic. art. 73
lit. b) C. pen.,
a condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev.
de
art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., după
executarea pedepsei principale.
S-au
interzis inculpatului drepturile
prev. de
art. 64 lit. a) teza
II-
a, lit. b) C. pen., pe
perioada
prev. de
art. 71 C. pen.
A fost
dedusă perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 10 iunie 2007 și
până la pronunțare și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
S-a
dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu mâner din plastic, de
culoare maron, cu extremitățile aurii, având lama de 5,5 cm, ridicat de agenții
de poliție, conform procesului verbal din 10 iunie 2007, a fost obligat
inculpatul la plata sumei de 21,75 lei despăgubiri civile către Spitalul
Orășenesc Turceni și la 140,35 lei către Serviciul de Ambulanță Gorj, pentru
ambele cu dobânzi le legale aferente.
Inculpatul
a fost obligat la plata sumei de 7.500 lei despăgubiri materiale, din care s-a
constatat achitată suma de 6.000 lei și 7.500 lei despăgubiri cu titlu de daune
morale către partea civilă I.E.
A fost
obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către
aceeași parte civilă, precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea
de 9 iunie 2007, inculpatul C.C., împreună cu fratele său, C.I., precum și cu
martorii M.C., P.G. și T.C. au participat la o discotecă organizată în orașul
Turceni, iar în jurul orei 3,00 inculpatul împreună cu P.G. și T.C. s-au urcat
pe un motoscuter, condus de el, cu scopul de a se deplasa la domiciliul din
comuna Bolboș.
În drum
spre domiciliu, în fața unui bar, se afla un grup de tineri din rândul căruia,
unul a aruncat cu o sticlă, motiv pentru care a oprit motoscuterul și inculpatul,
împreună cu T.C. s-au deplasat în punctul unde se afla grupul, unde ar fi
fost lovit, iar unul dintre ei a făcut afirmația
"te omor".
Î
n
aceste împrejurări s-a reținut că inculpatul a scos un cuțit din buzunar și a
aplicat o lovitură victimei I.V.D.,
provocându-i
leziuni ce au determinat decesul acestuia.
După
săvârșirea faptei, inculpatul s-a deplasat la domiciliul
său, a ascuns cuțitul sub o pernă, fiind
prezentat de către tatăl său
organelor de poliție.
Din raportul
de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă și
s-a datorat unei hemoragii
interne, produse
în urma unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale,
cu secțiune de organ
intern, care s-a putut produce cu un corp tăietor înțepător, leziunea având
legătură directă și necondiționată de cauzalitate cu decesul.
A
reținut instanța că inculpatul a săvârșit infracțiunea în condițiile
prev.
de
art. 73 lit. b) C. pen., privind scuza atenuantă a
provocării, având în vedere conduita victimei și a grupului de persoane în care
se afla, în sensul că a fost lovit și amenințat cu moartea, situație care ar fi
probată cu depozițiile martorilor T.C., P.G., M.C., C.I., R.D.C., S.C. și M.D.
Trecând
la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea
disp.
prev. de
art. 72 și urm. C. pen., instanța de fond a
reținut drept criterii condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, cu
incidența dispozițiilor
prev. de
art. 73 lit. b) C. pen., pericolul social al acesteia și consecințele
produse, precum și
circumstanțele personale
ale inculpatului, care nu are antecedente
penale și a recunoscut și
regretat fapta comisă.
Probatoriile
administrate în cauză, respectiv procesul verbal
de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire a faptei,
proces
verbal de percheziție al autoturismului condus de fratele
inculpatului, proces verbal de ridicare a
cuțitului - corp delict, raport
de constatare medico legală - autopsie a
victimei, plângerea și declarațiile părții civile I.E., depozițiile martorilor T.C.,
C.I., S.C., P.G., C.C., M.C. și M.D., fișa privind cazierul judiciar al
inculpatului, precum și
declarațiile
acestuia, date la urmărirea penală și în timpul cercetării
judecătorești,
Ie-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la
încadrarea juridică, la individualizarea pedepselor aplicate și soluționarea
laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.
Î
mpotriva
acestei sentințe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul
Gorj, partea civilă I.E. și inculpatul C.C.
Î
n
apelul declarat de către parchet este criticată sentința ca fiind nelegală și
netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit, s-au reținut dispozițiile
prev.
de
art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării
unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și chiar și în această
situație, pedeapsa aplicată nu respectă dispozițiile
prev.
de
art. 72 C. pen.
Partea
civilă I.E. a criticat sentința ca fiind netemeinică, în sensul că pedeapsa
aplicată este prea mică în raport de gravitatea faptei săvârșite, iar cuantumul
despăgubirilor acordate este necorespunzător.
Î
n apelul declarat de către inculpat, este
criticată sentința ca fiind netemeinică, în sensul că s-a făcut o greșită
individualizare a
pedepsei, având în vedere că puteau fi
reținute și dispozițiilor
prev. de
art. 74 C. pen.
Prin decizia
penală nr. 65 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, au fost
admise apelurile declarate de
Parchetul de
pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul C.C.
S-a desființat în parte sentința atacată.
S-au înlăturat dispozițiile prevăzute de art. 73
lit. b) C. pen.
Î
n baza
art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul
C.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.
pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a
dedus în continuare detenția preventivă de la 20
decembrie 2007, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a
înlăturat obligația inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de I.E.,
constând ca fiind achitate integral.
S-a
luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă I.E.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței
atacate.
A fost obligată apelanta I.E. la plata sumei de
50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând probatoriile administrate în cauză și
soluția
pronunțată, în raport de motivele
de apel invocate, Curtea a reținut
că în mod greșit instanța de fond a
reținut incidența dispozițiilor
prev. de
art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța atenuantă a
scuzei provocării, cu consecința aplicării unei
pedepse cu mult sub
limita minimului special prevăzut de lege.
Se motivează că inculpatul ar fi comis fapta
sub stăpânirea unei puternice tulburări "determinată de conduita victimei
și a grupului de persoane în care se afla acesta, care l-au atacat pe inculpat
și l-au lovit, iar unii intre cei din grup l-au amenințat cu moartea" și
că această situație este "probată în cauză" prin
depozițiile martorilor T.C., P.G., M.C.
, C.I.,
R.D.C., S.C.M. și M.D.
În același timp,
se arată că declarațiile date de ceilalți martori
audiați,
respectiv C.C.A., C.C., M.C.M., C.M.M. și E.D.F., ar fi "subiective și
denaturează adevărul",
întrucât ar fi
făcut parte din anturajul victimei și că este "necredibil"
ca
una sau două persoane să atace, fără un motiv serios un grup de 10-15 tineri.
Potrivit dispozițiilor
prev.
de
art. 73 lit. b) C. pen., constituie
circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii
sub stăpânirea unei
puternice tulburări sau emoții, determinată de o
provocare din
partea persoanei vătămate,
produsă prin violență, printr-o atingere
gravă a demnității persoanei
sau prin altă acțiune ilicită gravă.
În speță, inculpatul nu s-a aflat într-o
asemenea situație, ba mai mult, el este cel care a declanșat conflictul și a
exercitat acte de violențe, lovind pe numitul E.D.F. cu piciorul în zona feței.
Astfel, din declarațiile martorilor
audiați în cauză C.C. (fila 48 și 50 urmărire penală), C.C.A. (fila 51-53 urmărire
penală), S.C. (fila 54 urmărire penală), E.D.F. (fila 56 urmărire penală), dar
cu predilecție ale martorilor care l-au însoțit pe inculpat, respectiv T.C.
(filele 28, 30, 33 și 37 urmărire penală; fila 67
dosar fond) și P.G. (filele 42, 43 dosar urmărire penală
și 108
fond) și chiar ale inculpatului (filele 20, 22, 23, 24, 26, 27 dosar urmărire
penală și fila 27 în instanța de fond), rezultă că inculpatul și martorii P.G.
și T.C. aflați pe motoscuterul condus de primul, au trecut prin dreptul grupului
în care se afla și victima și întrucât "ar fi auzit un zgomot",
"o lovitură în scuter la roata din spate"(martorul T.C.), "o
lovitură cu o sticlă în scuter" (martorul P.G.), "au adresat insulte
sau au aruncat cu cutii de bere", "a aruncat cu o sticlă asupra
noastră, fără a ne lovi", inculpatul, după ce au parcurs o distanță de
5-10-20 sau 100 de metri, a oprit motoscuterul și împreună cu martorul T.S.C. s-au
înapoiat în locul unde se afla grupul și inculpatul a lovit cu
piciorul unul dintre tineri, respective pe
martorul E.D.F., după care, în timpul conflictului a fost lovită victima.
Se observă că inculpatul și cei doi
martori care îl însoțeau, nici nu s-au pus de acord cu privire la actul de
provocare, fiecare invocând o altă variantă.
În același timp, din probatoriile
administrate rezultă că inculpatul nici nu a cunoscut cine a săvârșit actul
provocator; nu a avut certitudinea că victima este acea persoană, folosindu-se
expresiile "grupul de tineri" sau "persoane în grup".
Chiar și în situația în care victima ar
fi fost cea care a săvârșit "actul provocator", deși art. 73 lit. b) C.
pen. nu cere în mod expres ca între actul provocator și infracțiunea săvârșită
de către cel provocat să existe o anumită proporție, sub aspectul gravității,
necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul
său, pentru că, numai o activitate ilicită de o anumită gravitate poate fi de
natură să genereze în psihicul infractorului o tulburare sau o emoție atât de
intensă, încât să explice săvârșirea infracțiunii, pe care, altfel, în condiții
normale, făptuitorul nu ar fi comis-o.
În
consecință, atunci când replica apare disproporționată față
de actul provocator, neputând fi explicată prin gradul de intensitate
al emoției sau tulburări cauzate de aceasta, condițiile legale ale stării de
provocare nu sunt realizate, în speță, rezultând cu claritate că inculpatul nu
s-a aflat sub stăpânirea unei puternice
tulburări
sau emoții determinată de o provocare din partea victimei,
produsă prin
violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei ori altă acțiune
ilicită gravă, așa cum este prevăzut în art. 73 lit. b) C. pen. și care a fost
reținută în mod nejustificat de instanța de fond.
Faptul că, în fața instanței de fond, o
parte dintre martori și inculpatul și-au nuanțat declarațiile, nu poate schimba
situația de fapt, iar susținerile martorului T. în sensul că la sediul poliției
ar fi fost bătut, iar declarația dată la procuror i-a fost dictată, nu pot fi
crezute, având în vedere că cel puțin declarațiile date în fața procurorului au
fost tehnoredactate, de față fiind și tatăl său, care Ie-a și semnat.
În raport de aceste considerente, apelul
declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a fost apreciat ca
întemeiat și în baza dispozițiilor prev. de art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., a fost admis, desființată în parte sentința atacată, în sensul
înlăturării disp.
prev. de
art. 73 lit. b) C. pen.
Reținând vinovăția inculpatului, sub
forma intenției directe pentru fapta comisă, Curtea de Apel a avut în vedere la
individualizarea pedepsei criteriile
prev.
de
art. 72 C. pen. raportate la speță, respectiv lipsa
antecedentelor penale, poziția procesuală oscilantă, atitudinea avută după
săvârșirea faptei, în sensul că nu a transportat victima la spital, deși era
prezent și fratele său (martorul C.I.), cu autoturismul, a fugit de la locul
faptei împreună cu acesta și cu martorii M., T. și P., a mers la domiciliu, a
ascuns briceagul sub o pernă și s-a culcat, iar atunci când a fost chemat de
organele de poliție a
schimbat pantalonul
cu care a fost îmbrăcat în momentul săvârșirii
faptei, este tânăr și că
a achitat prin tatăl său despăgubirile solicitate de către mama victimei,
criterii în raport de care a apreciat ca fiind îndestulătoare pentru realizarea
finalității dispozițiilor
prev. de
art. 52 C. pen., pedeapsa principală de 15 ani închisoare, care
reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune și 3 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev.
de
art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe
perioada prev. de art. 71 C. pen.
Având în vedere că partea civilă I.E. a
declarat în fața instanței că a primit suma de 6.200 lei de la tatăl
inculpatului și nu mai are nici o pretenție civilă față de inculpat, depunând
în acest sens și un înscris, sub acest aspect apare ca fiind fondat și apelul
declarat de inculpat, care, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
a fost admis și desființată sentința atacată
în
parte, în sensul că a fost înlăturată obligația inculpatului la plata
despăgubirilor civile solicitate de I.E., constatând ca
fiind achitate
integral.
Totodată, având în vedere că partea civilă
I.E. a învederat instanței că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva
sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, în temeiul dispozițiilor prevăzute de
art. 369 C. proc. pen., Curtea de Apel a luat act de retragerea apelului
declarat de către aceasta, iar în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., a
obligat-o la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C., invocând cazul de casare
prev. de
art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
și solicitând în esență reținerea circumstanței atenuante
prev.
de
art. 73 lit. b) C. pen., precum și a
circumstanțelor atenuante judiciare
prev. de
art. 74 C. pen.
Examinând
hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate
și a
cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
În declarațiile date în cauză, inculpatul
C.C. a recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea sa, însă a invocat în
apărarea sa împrejurări care nu-și găsesc
susținere în probatoriul administrat în cauză, încercând să acrediteze ideea
comiterii faptei ca răspuns la conduita agresivă pe care grupul de persoane în
care se găsea și victima ar fi avut-o la adresa sa și a persoanelor care-l
însoțeau.
În esență, inculpatul a susținut că, aflându-se
pe un motoscuter împreună cu martorii P.G. și T.C., ar fi fost înjurat de un
grup de tineri ,în momentul în care a trecut prin dreptul lor, mai mult, aceștia
ar fi aruncat cu o sticlă de bere în motoscuter, situație în care inculpatul
s-a oprit, s-a întors la respectivul grup și, în urma conflictului inițiat de
membrii acestuia, ar fi lovit victima cu cuțitul în abdomen.
Prima instanță și-a însușit susținerile
inculpatului și a apreciat că acesta ar fi comis fapta sub stăpânirea unei
puternice tulburări determinată de conduita agresivă a victimei și a grupului
de persoane în care se afla aceasta, care ar fi
aruncat cu o sticlă în
motoscuter, l-ar fi lovit și amenințat cu moartea
pe inculpat.
Curtea constată în primul rând că o
parte dintre persoanele audiate în cauză au fost oscilante în declarațiile pe
care le-au dat, înfățișând în esență în fața instanței o situație de fapt
diferită, favorabilă inculpatului, schimbare de atitudine pe care au pus-o pe
seama faptului, neprobat în vreun fel, că declarațiile date în faza de urmărire
penală ar fi fost rezultatul constrângerii la care ar fi fost supuse de către
organele de urmărire penală.
Sunt relevante în acest sens
declarațiile martorilor M.C. și C.I. (ultimul fiind fratele inculpatului) care,
deși inițial au declarat că nu au fost de față la conflict în fața instanței au
revenit și au susținut apărările inculpatului, susținând că grupul în care se
găsea victima ar fi avut o atitudine agresivă la adresa acestuia, manifestată
inclusiv prin aruncarea unei sticle asupra sa, în același sens, sunt și
declarațiile persoanelor care-l însoțeau
pe
inculpat pe motoscuter, martorii P. și T.
În al
doilea rând, este de observat că nici inculpatul nu a fost
constant în declarațiile date în cele două faze ale procesului penal, nefăcând
inițial referire la vreo sticlă aruncată asupra motoscuterului (ci doar la
niște cutii de bere). Mai mult în fața instanței a susținut că membrii grupului
în care se găsea victima ar fi avut o conduită agresivă la adresa inculpatului,
care nu s-ar fi rezumat la injurii și amenințări.
Pe de altă parte, ceilalți martori
audiați în cauză nu confirmă
susținerile
inculpatului în privința conduitei provocatoare a grupului
de persoane
în care se găsea victima; dimpotrivă, aceștia arată că
nu a fost aruncată vreo sticlă în motoscuterul condus de
inculpat, că nu au
fost adresate acestuia jigniri sau amenințări și că
inculpatul
ar fi fost cel care ar fi avut un comportament violent, lovind una dintre
persoanele aflate la locul incidentului (martorul E.D.) și cerând celor care-l
însoțeau să-i aducă o bâtă de baseball și o sabie. Relevante în acest sens sunt
declarațiile martorilor C.C., C.C.M., I.A., M.C., C.M., R.D., persoane care nu
și-au modificat în fața
instanței
susținerile făcute în faza de urmărire penală.
În fine, în
legătură cu susținerile referitoare la aruncarea unei
sticle
către motoscuterul condus de inculpat. Este de observat că
procesul-verbal aflat în dosarul de urmărire penală,
ca și fotografiile
judiciare nu au reținut existența vreunui asemenea
obiect sau măcar a unor rămășițe ale acestuia(cioburi de sticlă),cu ocazia
cercetării la fața locului.
În condițiile în care o parte dintre
persoanele audiate în cauză au revenit fără o justificare logică și credibilă
asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, iar cealaltă parte a
susținut în mod constant o situație de fapt ce nu
confirmă apărările
inculpatului, având în vedere și mențiunile
procesului verbal sus-menționat, Curtea apreciază ca fiind corecte
considerațiile de fapt cuprinse în decizia instanței de apel.
Dincolo de
împrejurarea că materialul probator administrat în
cauză
nu a putut dovedi existența actului provocator, chiar și în ipoteza în care
acesta ar fi real în varianta susținută de inculpat, tot
nu ar justificat reținerea circumstanței atenuante
prev. de
art. 73 lit. b)
C.
pen.
Astfel, pentru reținerea circumstanței
atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită
gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o
puternică tulburare
sau emoție în psihicul infractorului, încât acesta
să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă săvârșind astfel infracțiunea.
În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la
fel de grav ca și riposta celui provocat, ea obligă implicit la
verificarea existenței unei proporționalități
între intensitatea actului
provocator și a tulburării produse de acesta,
atât cu referire la subiectivitatea părților aflate în conflict (modul în care
inculpatul a recepționat actul victimei în forul său interior),dar și
obiectiv(aptitudinea actului provocator de a
provoca în mod normal
o ripostă).
Proferarea de injurii la adresa
inculpatului, aflat în deplasare pe un motoscuter și chiar aruncarea unui
obiect în direcția acestuia, de natura celui invocat de inculpat (sticlă sau
cutie de
bere) și care nu a produs
vreo vătămare corporală inculpatului ori persoanelor care-l însoțeau sau măcar
o minimă deteriorare motoscuterului, nu reprezintă acte de gravitatea celei
avută în vedere de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen. și nu justifică
conduita ulterioară a inculpatului, cu atât mai mult cu cât celelalte două
persoane aflate pe motoscuter, și care au fost vizate în același mod de actul
pretins provocator, nu au reacționat în vreun fel.
Prin urmare, în mod corect instanța de
apel a înlăturat
aplicarea art. 73 lit. b) C.
pen., constatând că aceasta a fost reținută în
mod nejustificat de către instanța de fond, care a preluat mențiunea
făcută
în același sens de procuror prin rechizitoriu.
Pe de altă
parte, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea
constată
că instanța de apel a avut în vedere și împrejurările invocate de inculpat, respectiv
lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, precum și faptul că familia sa a
achitat despăgubirile solicitate de mama victimei, fapt ce se reflectă în
cuantumul pedepsei aplicate, egale cu minimul special. Reținerea de
circumstanțe atenuante judiciare nu reprezintă o obligație pentru instanță, aceasta
urmând a analiza împrejurările invocate, prin raportare la fapta comisă de
inculpat și la modul de săvârșire a acesteia, și a decide dacă ele justifică o
diminuare a pedepsei sub minimul prevăzut de lege sau doar o aplicare a ei într-un
cuantum moderat.
Or, în
condițiile în care inculpatul se face vinovat de uciderea
unei
persoane, act comis fără nicio justificare, conduita sa corespunzătoare
anterior comiterii faptei, ca și achitarea despăgubirilor civile nu pot avea un
caracter atenuant, fiind valorificate de către instanța de apel ca și criterii
de apreciere în
dozarea pedepsei între
limitele prevăzute de lege.
În concluzie, Curtea constată că toate
criticile formulate de inculpat ca și motive de recurs sunt neîntemeiate, sens
în care va respinge calea de atac exercitată de acesta împotriva deciziei
instanței de apel, cu obligarea sa la plata
cheltuielilor judiciare către
stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. și deducerea prevenției la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 65 din 8 mai 2008 a Curții de
Apel Craiova, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
timpul reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2007 la 23 septembrie
2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie
2008.