ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 532 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj privind schimbarea încadrării juridice dată faptei, în sensul înlăturării dispozițiilor prev. de art. 73 lit. d) C. pen. și în baza art. 73 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II- a, lit. b) C. pen., pe perioada prev. de art. 71 C. pen.

A fost dedusă perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 10 iunie 2007 și până la pronunțare și a fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu mâner din plastic, de culoare maron, cu extremitățile aurii, având lama de 5,5 cm, ridicat de agenții de poliție, conform procesului verbal din 10 iunie 2007, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 21,75 lei despăgubiri civile către Spitalul Orășenesc Turceni și la 140,35 lei către Serviciul de Ambulanță Gorj, pentru ambele cu dobânzi le legale aferente. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7.500 lei despăgubiri materiale, din care s-a constatat achitată suma de 6.000 lei și 7.500 lei despăgubiri cu titlu de daune morale către partea civilă I.E.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către aceeași parte civilă, precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 9 iunie 2007, inculpatul C.C., împreună cu fratele său, C.I., precum și cu martorii M.C., P.G. și T.C. au participat la o discotecă organizată în orașul Turceni, iar în jurul orei 3,00 inculpatul împreună cu P.G. și T.C. s-au urcat pe un motoscuter, condus de el, cu scopul de a se deplasa la domiciliul din comuna Bolboș. În drum spre domiciliu, în fața unui bar, se afla un grup de tineri din rândul căruia, unul a aruncat cu o sticlă, motiv pentru care a oprit motoscuterul și inculpatul, împreună cu T.C.

s-au deplasat în punctul unde se afla grupul, unde ar fi fost lovit, iar unul dintre ei a făcut afirmația "te omor". Î n aceste împrejurări s-a reținut că inculpatul a scos un cuțit din buzunar și a aplicat o lovitură victimei I.V.D., provocându-i leziuni ce au determinat decesul acestuia. După săvârșirea faptei, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, a ascuns cuțitul sub o pernă, fiind prezentat de către tatăl său organelor de poliție. Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne, produse în urma unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale, cu secțiune de organ intern, care s-a putut produce cu un corp tăietor înțepător, leziunea având legătură directă și necondiționată de cauzalitate cu decesul.

A reținut instanța că inculpatul a săvârșit infracțiunea în condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., privind scuza atenuantă a provocării, având în vedere conduita victimei și a grupului de persoane în care se afla, în sensul că a fost lovit și amenințat cu moartea, situație care ar fi probată cu depozițiile martorilor T.C., P.G., M.C., C.I., R.D.C., S.C. și M.D. Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea disp. prev. de art. 72 și urm. C. pen., instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, cu incidența dispozițiilor prev. de art. 73 lit. b) C. pen., pericolul social al acesteia și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta comisă.

Probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire a faptei, proces verbal de percheziție al autoturismului condus de fratele inculpatului, proces verbal de ridicare a cuțitului - corp delict, raport de constatare medico legală - autopsie a victimei, plângerea și declarațiile părții civile I.E., depozițiile martorilor T.C., C.I., S.C., P.G., C.C., M.C. și M.D., fișa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum și declarațiile acestuia, date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, Ie-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică, la individualizarea pedepselor aplicate și soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.

Î mpotriva acestei sentințe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea civilă I.E. și inculpatul C.C. Î n apelul declarat de către parchet este criticată sentința ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit, s-au reținut dispozițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și chiar și în această situație, pedeapsa aplicată nu respectă dispozițiile prev. de art. 72 C. pen. Partea civilă I.E. a criticat sentința ca fiind netemeinică, în sensul că pedeapsa aplicată este prea mică în raport de gravitatea faptei săvârșite, iar cuantumul despăgubirilor acordate este necorespunzător.

Î n apelul declarat de către inculpat, este criticată sentința ca fiind netemeinică, în sensul că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, având în vedere că puteau fi reținute și dispozițiilor prev. de art. 74 C. pen. Prin decizia penală nr. 65 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul C.C. S-a desființat în parte sentința atacată. S-au înlăturat dispozițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Î n baza art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus în continuare detenția preventivă de la 20 decembrie 2007, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a înlăturat obligația inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de I.E., constând ca fiind achitate integral. S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă I.E. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost obligată apelanta I.E. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Analizând probatoriile administrate în cauză și soluția pronunțată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea a reținut că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor prev. de art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța atenuantă a scuzei provocării, cu consecința aplicării unei pedepse cu mult sub limita minimului special prevăzut de lege.

Se motivează că inculpatul ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări "determinată de conduita victimei și a grupului de persoane în care se afla acesta, care l-au atacat pe inculpat și l-au lovit, iar unii intre cei din grup l-au amenințat cu moartea" și că această situație este "probată în cauză" prin depozițiile martorilor T.C., P.G., M.C. , C.I., R.D.C., S.C.M. și M.D. În același timp, se arată că declarațiile date de ceilalți martori audiați, respectiv C.C.A., C.C., M.C.M., C.M.M. și E.D.F., ar fi "subiective și denaturează adevărul", întrucât ar fi făcut parte din anturajul victimei și că este "necredibil" ca una sau două persoane să atace, fără un motiv serios un grup de 10-15 tineri.

Potrivit dispozițiilor prev. de art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. În speță, inculpatul nu s-a aflat într-o asemenea situație, ba mai mult, el este cel care a declanșat conflictul și a exercitat acte de violențe, lovind pe numitul E.D.F. cu piciorul în zona feței. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză C.C. (fila 48 și 50 urmărire penală), C.C.A. (fila 51-53 urmărire penală), S.C. (fila 54 urmărire penală), E.D.F. (fila 56 urmărire penală), dar cu predilecție ale martorilor care l-au însoțit pe inculpat, respectiv T.C.

(filele 28, 30, 33 și 37 urmărire penală; fila 67 dosar fond) și P.G. (filele 42, 43 dosar urmărire penală și 108 fond) și chiar ale inculpatului (filele 20, 22, 23, 24, 26, 27 dosar urmărire penală și fila 27 în instanța de fond), rezultă că inculpatul și martorii P.G. și T.C. aflați pe motoscuterul condus de primul, au trecut prin dreptul grupului în care se afla și victima și întrucât "ar fi auzit un zgomot", "o lovitură în scuter la roata din spate"(martorul T.C.), "o lovitură cu o sticlă în scuter" (martorul P.G.), "au adresat insulte sau au aruncat cu cutii de bere", "a aruncat cu o sticlă asupra noastră, fără a ne lovi", inculpatul, după ce au parcurs o distanță de 5-10-20 sau 100 de metri, a oprit motoscuterul și împreună cu martorul T.S.C.

s-au înapoiat în locul unde se afla grupul și inculpatul a lovit cu piciorul unul dintre tineri, respective pe martorul E.D.F., după care, în timpul conflictului a fost lovită victima. Se observă că inculpatul și cei doi martori care îl însoțeau, nici nu s-au pus de acord cu privire la actul de provocare, fiecare invocând o altă variantă. În același timp, din probatoriile administrate rezultă că inculpatul nici nu a cunoscut cine a săvârșit actul provocator; nu a avut certitudinea că victima este acea persoană, folosindu-se expresiile "grupul de tineri" sau "persoane în grup". Chiar și în situația în care victima ar fi fost cea care a săvârșit "actul provocator", deși art. 73 lit. b) C. pen.

nu cere în mod expres ca între actul provocator și infracțiunea săvârșită de către cel provocat să existe o anumită proporție, sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că, numai o activitate ilicită de o anumită gravitate poate fi de natură să genereze în psihicul infractorului o tulburare sau o emoție atât de intensă, încât să explice săvârșirea infracțiunii, pe care, altfel, în condiții normale, făptuitorul nu ar fi comis-o.

În consecință, atunci când replica apare disproporționată față de actul provocator, neputând fi explicată prin gradul de intensitate al emoției sau tulburări cauzate de aceasta, condițiile legale ale stării de provocare nu sunt realizate, în speță, rezultând cu claritate că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei ori altă acțiune ilicită gravă, așa cum este prevăzut în art. 73 lit. b) C. pen. și care a fost reținută în mod nejustificat de instanța de fond.

Faptul că, în fața instanței de fond, o parte dintre martori și inculpatul și-au nuanțat declarațiile, nu poate schimba situația de fapt, iar susținerile martorului T. în sensul că la sediul poliției ar fi fost bătut, iar declarația dată la procuror i-a fost dictată, nu pot fi crezute, având în vedere că cel puțin declarațiile date în fața procurorului au fost tehnoredactate, de față fiind și tatăl său, care Ie-a și semnat. În raport de aceste considerente, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a fost apreciat ca întemeiat și în baza dispozițiilor prev. de art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis, desființată în parte sentința atacată, în sensul înlăturării disp.

prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Reținând vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe pentru fapta comisă, Curtea de Apel a avut în vedere la individualizarea pedepsei criteriile prev. de art. 72 C. pen.

raportate la speță, respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală oscilantă, atitudinea avută după săvârșirea faptei, în sensul că nu a transportat victima la spital, deși era prezent și fratele său (martorul C.I.), cu autoturismul, a fugit de la locul faptei împreună cu acesta și cu martorii M., T. și P., a mers la domiciliu, a ascuns briceagul sub o pernă și s-a culcat, iar atunci când a fost chemat de organele de poliție a schimbat pantalonul cu care a fost îmbrăcat în momentul săvârșirii faptei, este tânăr și că a achitat prin tatăl său despăgubirile solicitate de către mama victimei, criterii în raport de care a apreciat ca fiind îndestulătoare pentru realizarea finalității dispozițiilor prev. de art. 52 C. pen., pedeapsa principală de 15 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe perioada prev. de art. 71 C. pen.

Având în vedere că partea civilă I.E. a declarat în fața instanței că a primit suma de 6.200 lei de la tatăl inculpatului și nu mai are nici o pretenție civilă față de inculpat, depunând în acest sens și un înscris, sub acest aspect apare ca fiind fondat și apelul declarat de inculpat, care, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis și desființată sentința atacată în parte, în sensul că a fost înlăturată obligația inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de I.E., constatând ca fiind achitate integral. Totodată, având în vedere că partea civilă I.E. a învederat instanței că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 369 C. proc.

pen., Curtea de Apel a luat act de retragerea apelului declarat de către aceasta, iar în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., a obligat-o la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C., invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând în esență reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum și a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. În declarațiile date în cauză, inculpatul C.C.

a recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea sa, însă a invocat în apărarea sa împrejurări care nu-și găsesc susținere în probatoriul administrat în cauză, încercând să acrediteze ideea comiterii faptei ca răspuns la conduita agresivă pe care grupul de persoane în care se găsea și victima ar fi avut-o la adresa sa și a persoanelor care-l însoțeau. În esență, inculpatul a susținut că, aflându-se pe un motoscuter împreună cu martorii P.G. și T.C., ar fi fost înjurat de un grup de tineri ,în momentul în care a trecut prin dreptul lor, mai mult, aceștia ar fi aruncat cu o sticlă de bere în motoscuter, situație în care inculpatul s-a oprit, s-a întors la respectivul grup și, în urma conflictului inițiat de membrii acestuia, ar fi lovit victima cu cuțitul în abdomen.

Prima instanță și-a însușit susținerile inculpatului și a apreciat că acesta ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de conduita agresivă a victimei și a grupului de persoane în care se afla aceasta, care ar fi aruncat cu o sticlă în motoscuter, l-ar fi lovit și amenințat cu moartea pe inculpat. Curtea constată în primul rând că o parte dintre persoanele audiate în cauză au fost oscilante în declarațiile pe care le-au dat, înfățișând în esență în fața instanței o situație de fapt diferită, favorabilă inculpatului, schimbare de atitudine pe care au pus-o pe seama faptului, neprobat în vreun fel, că declarațiile date în faza de urmărire penală ar fi fost rezultatul constrângerii la care ar fi fost supuse de către organele de urmărire penală.

Sunt relevante în acest sens declarațiile martorilor M.C. și C.I. (ultimul fiind fratele inculpatului) care, deși inițial au declarat că nu au fost de față la conflict în fața instanței au revenit și au susținut apărările inculpatului, susținând că grupul în care se găsea victima ar fi avut o atitudine agresivă la adresa acestuia, manifestată inclusiv prin aruncarea unei sticle asupra sa, în același sens, sunt și declarațiile persoanelor care-l însoțeau pe inculpat pe motoscuter, martorii P. și T. În al doilea rând, este de observat că nici inculpatul nu a fost constant în declarațiile date în cele două faze ale procesului penal, nefăcând inițial referire la vreo sticlă aruncată asupra motoscuterului (ci doar la niște cutii de bere).

Mai mult în fața instanței a susținut că membrii grupului în care se găsea victima ar fi avut o conduită agresivă la adresa inculpatului, care nu s-ar fi rezumat la injurii și amenințări. Pe de altă parte, ceilalți martori audiați în cauză nu confirmă susținerile inculpatului în privința conduitei provocatoare a grupului de persoane în care se găsea victima; dimpotrivă, aceștia arată că nu a fost aruncată vreo sticlă în motoscuterul condus de inculpat, că nu au fost adresate acestuia jigniri sau amenințări și că inculpatul ar fi fost cel care ar fi avut un comportament violent, lovind una dintre persoanele aflate la locul incidentului (martorul E.D.) și cerând celor care-l însoțeau să-i aducă o bâtă de baseball și o sabie.

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor C.C., C.C.M., I.A., M.C., C.M., R.D., persoane care nu și-au modificat în fața instanței susținerile făcute în faza de urmărire penală. În fine, în legătură cu susținerile referitoare la aruncarea unei sticle către motoscuterul condus de inculpat. Este de observat că procesul-verbal aflat în dosarul de urmărire penală, ca și fotografiile judiciare nu au reținut existența vreunui asemenea obiect sau măcar a unor rămășițe ale acestuia(cioburi de sticlă),cu ocazia cercetării la fața locului. În condițiile în care o parte dintre persoanele audiate în cauză au revenit fără o justificare logică și credibilă asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, iar cealaltă parte a susținut în mod constant o situație de fapt ce nu confirmă apărările inculpatului, având în vedere și mențiunile procesului verbal sus-menționat, Curtea apreciază ca fiind corecte considerațiile de fapt cuprinse în decizia instanței de apel.

Dincolo de împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu a putut dovedi existența actului provocator, chiar și în ipoteza în care acesta ar fi real în varianta susținută de inculpat, tot nu ar justificat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă săvârșind astfel infracțiunea.

În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca și riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenței unei proporționalități între intensitatea actului provocator și a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părților aflate în conflict (modul în care inculpatul a recepționat actul victimei în forul său interior),dar și obiectiv(aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă). Proferarea de injurii la adresa inculpatului, aflat în deplasare pe un motoscuter și chiar aruncarea unui obiect în direcția acestuia, de natura celui invocat de inculpat (sticlă sau cutie de bere) și care nu a produs vreo vătămare corporală inculpatului ori persoanelor care-l însoțeau sau măcar o minimă deteriorare motoscuterului, nu reprezintă acte de gravitatea celei avută în vedere de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen.

și nu justifică conduita ulterioară a inculpatului, cu atât mai mult cu cât celelalte două persoane aflate pe motoscuter, și care au fost vizate în același mod de actul pretins provocator, nu au reacționat în vreun fel. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constatând că aceasta a fost reținută în mod nejustificat de către instanța de fond, care a preluat mențiunea făcută în același sens de procuror prin rechizitoriu. Pe de altă parte, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere și împrejurările invocate de inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, precum și faptul că familia sa a achitat despăgubirile solicitate de mama victimei, fapt ce se reflectă în cuantumul pedepsei aplicate, egale cu minimul special.

Reținerea de circumstanțe atenuante judiciare nu reprezintă o obligație pentru instanță, aceasta urmând a analiza împrejurările invocate, prin raportare la fapta comisă de inculpat și la modul de săvârșire a acesteia, și a decide dacă ele justifică o diminuare a pedepsei sub minimul prevăzut de lege sau doar o aplicare a ei într-un cuantum moderat. Or, în condițiile în care inculpatul se face vinovat de uciderea unei persoane, act comis fără nicio justificare, conduita sa corespunzătoare anterior comiterii faptei, ca și achitarea despăgubirilor civile nu pot avea un caracter atenuant, fiind valorificate de către instanța de apel ca și criterii de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.

În concluzie, Curtea constată că toate criticile formulate de inculpat ca și motive de recurs sunt neîntemeiate, sens în care va respinge calea de atac exercitată de acesta împotriva deciziei instanței de apel, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și deducerea prevenției la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 65 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2007 la 23 septembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.