ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4776/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

formulată pe calea contenciosului administrativ la 25 mai 2007, reclamanții

B.I.A., B.M., D.H., D.C., F.C.M., F.C., M.A.D. și N.V., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au solicitat obligarea

pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002,

2003, 2004, 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație, de la data

nașterii dreptului la data plății efective.

Motivându-și

acțiunea, reclamanții au arătat că solicită drepturile bănești reprezentând

prima de concediu, deoarece acest drept este prevăzut de Legea nr. 188/1999,

care stabilește că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de

concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanțe de urgență s-a dispus

suspendarea acordării acestui drept, iar prin legile bugetului asigurărilor

sociale de stat suspendarea a fost menținută în perioada 2001- 2006.

Pin sentința civilă

nr. 1761 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților B.I.A.,

B.M., D.H., D.C., F.C.M., F.C., M.A.D. și N.V. obligând pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata către reclamanți a drepturilor

bănești

reprezentând prime de concediu aferente anilor 2001,

2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație, de la data

nașterii dreptului, la data plății efective.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților este

întemeiată, întrucât aceștia, în calitate de funcționari publici ai instituției

pârâte în perioada 2001-2006 aveau dreptul la prima de concediu, în condițiile

Legii nr. 188/1999, exercițiul acestui drept câștigat fiind suspendat ca efect

al dispozițiilor O.U.G. nr. 33/2001, suspendarea fiind apoi prelungită prin

legile bugetului din anii respectivi.

Instanța de fond a

mai reținut că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea

acestui drept atâta timp cât, prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată

existența pentru anii 2001-2005. Cu privire la prescripția dreptului la

acțiune, instanța de fond a apreciat că aceasta nu operează întrucât

suspendarea dreptului face inoperantă curgerea termenului de prescripție.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Recurentul consideră

că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și greșita

aplicare a legii deoarece:

- în ceea ce privește

sumele reprezentând prima de concediu pe anii 2001 și 2002 a intervenit

prescripția, prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr.

167/1958;

- nu s-a avut în

vedere că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001 - 2006,

dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea n. 188/1999 au fost suspendate, până

la 31 decembrie 2006:

- Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale avea obligația legală să respecte

reglementările privind suspendarea dreptului la prima de concediu.

Examinând cauza în

raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu apărările

formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că

recursul este nefondat pentru considerentele

expuse în continuare.

Este de necontestat

că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca, pe

lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de

bază din luna anterioară plecării în concediu.

De asemenea, este de

necontestat că prin dispoziții succesive acordarea primei de vacanță a fost

suspendată în anii 2001 – 2006.

Numai că, astfel cum

corect a reținut instanța de fond,

Î

nalta Curte constată că suspendarea dreptului

nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu există nici o dispoziție

legală prin care să fi fost înlăturată existenta acestuia.

Astfel, dreptul la

prima de concediu stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr.

188/1999 (publicată în M.Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), s-a menținut prin

art. 34 alin. (2) la republicarea acestui act normativ în M. Of. nr. 251 din 22

martie 2004

,

precum și prin art. 35 alin. (2) la republicarea în

M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007.

Așadar, prin

suspendarea dreptului menționat nu se poate considera că acesta nu exista în

perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care

garantează realizarea drepturilor acordate.

Neprevederea în

continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența

lui anterioară pentru că, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României

revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate

restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul

nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Ca urmare, pentru ca

un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar

constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi

considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care exercițiul lui a

fost suspendat, iar nu înlăturat.

De aceea, respectarea

principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării

legilor adoptate în spiritul și litera lor, face necesar ca titularii

drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de

acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Prin urmare,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge

recursul declarat în cauză, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva

sentinței civile nr. 1761 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 decembrie 2007.