ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5140/2008

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

chemare în judecată

1.1. Obiect

1.2.

În fapt

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat imobilul „Casă de locuit" ce era situat

în comuna Moldova Sulița, sat Benea, la locul numit „Cocoșul", a fost

preluat abuziv în baza Decretului nr. 83/1949, ulterior fiind demolat.

Reclamanta a

solicitat despăgubiri pentru acest imobil însă prin Dispoziția nr. 162 din 3

noiembrie 2006 Primăria comunei Moldova Sulița a respins cererea de restituire

în natură a imobilului precum și acordarea despăgubirilor bănești. A propus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, la valoarea acordată de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

1.3.

In drept

În drept, cererea a

fost întemeiată pe „dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificată și

completată".

Prin sentința civilă

nr. 681 din 19 aprilie 2007 Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins

cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cazul în care imobilul a fost

expropriat abuziv și demolat după expropriere, iar prin dispoziția primarul s-a

respins cererea de restituire în natură și de acordare a despăgubirilor

bănești, însă s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, procedura legală și

imperativă căreia urmează să i se dea curs, este cea prevăzută în Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

Și în cauza

dedusă judecății dosarul cu toată documentația aferentă notificării nr.

73/200l/N a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Art. 16-19 din Titlul

VII nu dau posibilitatea persoanelor îndreptățite să opteze între a solicita

direct despăgubiri în instanță sau a urma procedura la comisie. Doar deciziile

adoptate la Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii

nr. 554/2004.

3.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă

nr. 291 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantă iar sentința a fost

desființată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.

In considerentele

hotărârii sale instanța de apel a arătat că de necontestat este faptul că

procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005,

procedură în cadrul căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

are competența de a emite decizii conținând titlul de despăgubire este

distinctă de procedura administrativă de soluționare a notificărilor formulate

în temeiul Legii nr. 10/2001. În speță, în cuprinsul dispoziției ce face

obiectul litigiului se face trimitere la referatul comisiei interne pentru

analizarea notificărilor nr. 3457/2006 care însă nu au fost examinate.

4.

Recursul

4.1. Motive

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria comunei Moldova Sulița critica,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând

următoarele aspecte:

Instanța de

apel a apreciat în mod eronat faptul că notificarea petentei C.M. nu a fost

examinată de Comisia internă de analizare a notificărilor, deoarece Dispoziția

primarului nr. 162 din 3 noiembrie 2006 a fost emisă avându-se în vedere

referatul comisiei interne de analizare a notificărilor.

La data

contestării în instanță a Dispoziției 162/2006 dosarul cu documentația aferentă

notificării petentei fusese deja depus la Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor după care, la solicitarea petentei, dosarul a

fost restituit Primăriei doar pentru că dispoziția a fost contestată în

instanță.

Imobilul nu a fost

demolat de primărie și nici materialele rezultate în urma demolării nu au fost

preluate și folosite de primărie, fapt pentru care aceasta nu poate fi obligată

la acordarea despăgubirilor bănești.

4.2. Analiza instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de

dovezile administrate înaintea primei instanțe, înalta Curte a apreciat că

recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 297

alin. (1) C. proc. civ., invocat de instanța de apel în susținerea soluției

sale, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa

părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Într-o motivare

sumară, redusă la o frază prolixă, instanța de apel a considerat că se impune

desființarea sentinței întrucât notificarea nr. 3457/2006 nu a fost analizată

de comisia internă pentru analizarea notificărilor, fără să arate și din ce

dovezi administrate în cauză a ajuns la această concluzie.

Devoluțiunea în apel

este limitată, totuși, la criticile formulate de apelant. Or, din verificarea

motivelor de apel nu a rezultat că apelanta ar fi formulat critici în privința

aspectului reținut de instanța superioară de fond.

Pe de altă

parte, față de faptul că necercetarea fondului, la care se referă art. 297

alin. (1) C. proc. civ., privește pronunțarea sentinței în temeiul unei

excepții procesuale ori neanalizarea unor cereri deduse judecății, împrejurarea

că dispoziția ar fi fost emisă de primar în lipsa referatului comisiei interne,

nu era de natură să justifice desființarea sentinței. Textul procedural are în

vedere modul în care procedează „prima instanță" iar nu un organ din afara

sistemului instanțelor judecătorești.

Procedând la

desființarea sentinței în temeiul unui aspect cu privire la care intimata nu a

avut posibilitatea să-și facă apărări, întrucât nu a fost invocat nici de

apelantă nici din oficiu în cursul dezbaterilor, instanța de apel i-a provocat

acesteia o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea

deciziei.

Drept

urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în

temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

recursul va fi admis și hotărârea va fi casată, cu trimitere spre rejudecarea

fondului apelului, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Moldova Sulița împotriva deciziei civile

nr. 291 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, și în consecință:

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2008.