ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3478/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3478/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față ;
În
baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la data de 25
septembrie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiționarul D.G.
a solicitat efectuarea de cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,
și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005,
de către C.V., avocat în cadrul Baroului Sălaj.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat
că intimatul, în calitate de avocat ales al numitelor S.V. și M.L., în dosarul
nr. 2174/2004 al Judecătoriei Zalău, a determinat schimbarea
completului de judecată cu un alt complet, pe
care, ulterior, l-a influențat,
în sensul pronunțării unei soluții de
condamnare, împotriva sa, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de
posesie.
De asemenea, a mai susținut că, deși
făptuitorul a încasat un
onorariu avocațial
în sumă de 30.000.000 lei vechi, la dosarul cauzei nu
există decât o
chitanță doveditoare a încasării unui onorariu în sumă de 1.000.000 lei vechi.
Prin rezoluția din 6 martie 2008 dată în
dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în
temeiul art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.V., reținându-se că nu există date
sau indicii ale comiterii infracțiunii de evaziune fiscală și că intimatul,
neavând calitatea de funcționar, nu poate fi subiect activ al infracțiunii
prevăzută de art. 246 C. pen.
Împotriva rezoluției din 6 martie 2008 dată în
dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,
petiționarul a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Cluj, care, prin rezoluția nr. 279/II/2/2008 din 7 aprilie
2008, a respins plângerea ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere, împotriva soluției de
neîncepere a urmăririi penale, solicitând admiterea plângerii, desființarea
rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul Curții de Apel Cluj,
susținând că soluția atacată nu se fondează pe probele existente la dosar.
Prin sentința penală nr. 72 din 18 iunie 2008 a
Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis plângerea formulată
de petiționarul D.G. împotriva rezoluției din 6 martie 2008 dată în dosarul nr.
352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată prin
rezoluția nr. 279/II/2/2008 din 7 aprilie 2008 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Au fost desființate rezoluțiile menționate și
s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în vederea
începerii urmăririi penale față de făptuitorul C.V., sub aspectul comiterii
infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor, prevăzută de art. 246 C.
pen. și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr.
241/2005.
S-a dispus efectuarea de către procuror a
următoarele acte: audierea petiționarului și a făptuitorului; verificarea
susținerii privind schimbarea completului de judecată în cauza nr. 2174/2004 a
Judecătoriei Zalău și, în caz afirmativ, a condițiilor și motivelor care au
determinat această împrejurare; depunerea în probațiune de către făptuitor a
chitanțelor privind încasarea onorariilor avocațiale aferente delegațiilor de
la f. 146 și 203 din dos. nr. 2174/2004 a Judecătoriei Zalău, f. 260 din dos.
2543/2004 a Tribunalului Sălaj și f. 246 din dos. nr. 261/2005 a Curții de Apel
Cluj; verificarea înregistrării în contabilitate a acestor chitanțe și plata
impozitelor aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de
fond a reținut că plângerea este fondată, întrucât nu au fost verificate
împrejurările
reclamate de petiționar în
plângere, nefiind efectuate acte premergătoare
sau de urmărire penală,
inclusiv audierea petiționarului și a făptuitorului.
Sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune
fiscală, instanța de fond a apreciat că lipsește argumentația neîntrunirii
elementelor
constitutive ale acestei
infracțiuni, singura mențiune fiind cea a existenței
probelor privind
suportarea unor cheltuieli de către numitele S. și M., constatare care, din
perspectiva conținutului laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală
(neplata taxelor și impozitelor, neînregistrarea în contabilitate a veniturilor
și cheltuielilor, etc), nu este
în măsură să
răspundă cerinței privind efectuarea de acte de cercetare și
nici a unei
argumentări corespunzătoare.
Referitor la
infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246
C.
pen., instanța de fond a reținut că starea de fapt reclamată de petiționar,
respectiv schimbarea completului de judecată în cauza nr. 2174/2004 a
Judecătoriei Zalău, nu a fost în niciun fel verificată pentru a se constata
dacă această împrejurare a fost sau nu reală și, în caz afirmativ, care a fost
motivul și dacă făptuitorul a fost sau nu implicat, prin utilizarea de mijloace
frauduloase.
S-a apreciat că a fost încălcat principiul
egalității armelor, care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul
unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și
implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea
rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-un net
dezavantaj în raport cu adversarul său.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen
legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și
intimatul C.V.
Prin recursul declarat de parchet, s-a
solicitat casarea sentinței și
pe fond
respingerea plângerii formulată de petiționarul D.G.
împotriva
rezoluției din 6 martie 2008 dispusă în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Cluj, ca inadmisibilă, sub aspectul infracțiunii de
evaziune fiscală prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și,
ca nefondată, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea recursului, s-a învederat că
instanța de fond nu a fost legal investită cu plângerea formulată împotriva
soluției de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la infracțiunea de
evaziune fiscală, întrucât petiționarul nu avea calitatea să atace rezoluția
dispusă de procuror, cu privire la această infracțiune.
De asemenea, s-a mai arătat că, din actele
premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă niciun indiciu cu privire la
săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către intimatul C.V., soluția
dispusă de instanța de fond fiind vădit neîntemeiată.
Recurentul
intimat C.V., prin recursul formulat, a solicitat casarea sentinței și
menținerea soluției de neîncepere a urmăriri penale
dispusă
de procuror, întrucât nu a săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar.
Examinând hotărârea instanței de fond, sub
aspectul motivelor de
recurs invocate și din
oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3)
C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate,
urmând a fi admise, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 278
1
alin. (1) C.
proc. pen., "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278
împotriva rezoluției de
neîncepere a
urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției
de
clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
date de procuror, persoana vătămată , precum și orice alte persoane ale căror
interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de
la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277
și art. 278, la judecătorul de
la instanța
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în
primă
instanță ."
Conform dispozițiilor legale menționate,
subiectul îndreptățit să se adreseze instanței competente, cu verificarea
rezoluției procurorului, este fie persoana vătămată, fie oricare altă persoană
ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiție.
Astfel, o condiție esențială de admisibilitate
a plângerii, întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.,
este ca persoana care face plângerea să dovedească calitatea sa de persoană
vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin
actul procesual atacat în justiție.
În prezenta cauză, petiționarul D.G. nu are
calitatea de persoană vătămată, cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunii
de evaziune fiscală, întrucât, eventuala neînregistrare în contabilitate de
către intimatul C.V. a sumelor încasate, nu-l afectează în nici un fel pe
acesta.
În consecință, soluția de neîncepere a
urmăririi penale dispusă de procuror nu produce efecte asupra sa, iar faptul că
acesta a formulat o plângerea cu privire la o pretinsă faptă de evaziune
fiscală, nu îi conferă acestuia calitatea de "vătămat în interesele sale
legitime", de natură a-i deschide calea plângerii, conform art. 278
1
C. proc. pen.
Întrucât
petiționarul D.G. nu avea calitatea procesuală
prevăzută
de dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., de a critica soluția
adoptată prin rezoluția din 6 martie 2008 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Cluj dispusă în dosarul nr.
352/P/2007, cu privire la
pretinsa săvârșire de către intimatul C.V. a
infracțiunii de
evaziune fiscală, prev de
art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, instanța
de fond trebuia
să respingă plângerea acestuia, ca inadmisibilă.
Referitor la pretinsa săvârșire de către
recurentul intimat C.V. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor,
prevăzută de art. 246 C. pen.,
Înalta Curte constată, de asemenea, că
soluția dispusă de instanța de
fond este greșită.
Potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen.
raportat la art. 258 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public sau a oricărui alt
funcționar care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu
îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta
cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Plângerea formulată de petiționarul D.G.
vizează și o faptă de abuz în serviciu, pretins săvârșită de intimatul C.V., în
calitate de avocat.
Însă, conform art. 1 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, această profesie este
liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, neputând fi
asimilată calității de „funcționar public" sau „alt funcționar",
astfel cum sunt ele definitive de art. 147 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la
art. 145 C. pen.
Întrucât avocatul nu poate fi subiect activ al
infracțiunii de abuz în
serviciu contra
intereselor persoanelor, soluția de neînceperea a urmăririi
penale față
de intimatul C.V., dispusă prin rezoluția din 6 martie 2008 dată în dosarul nr.
352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este
temeinică și legală.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 2
lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Cluj și de recurentul intimat C.V. împotriva sentinței
penale nr. 72 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Se va casa sentința atacată și rejudecând, se
va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul D.G. împotriva
rezoluției din 6 martie 2008 dispusă în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală
prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și, ca nefondată, sub
aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,
prevăzută de art. 246 C. pen.
În conformitate cu
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
petiționarul
va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj și de recurentul intimat C.V. împotriva sentinței
penale nr. 72 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Casează sentința
atacată și rejudecând:
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată
de petiționarul D.G. împotriva rezoluției din 6 martie 2008 dispusă în dosarul
nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul
infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea
nr. 241/2005 și, ca nefondată, sub aspectul infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută de art. 246 C. pen.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30
octombrie 2008.