ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2208/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3940, pronunțată la data de 11 septembrie 2007, Secția comercială a Tribunalului Dolj a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H.B. SA, prin lichidator judiciar R.V.A. Craiova I.S.S.P.P.I., împotriva pârâtului S.I., pe care l-a obligat să permită accesul reprezentanților reclamantei în incinta fermei nr. 9 Industriale a Depozitului de rachiuri și a Cramei din localitatea Breasta, Județul Dolj, în vederea efectuării operațiunilor de distrugere a stocului de băuturi alcoolice depozitate în cramă și pentru ridicarea bunurilor reclamantei, respectiv butoaie, deșeuri din lemn și fier, pompă filtru vin, filtru vin, cântar.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 96/2005, s-a dispus evacuarea SC H. SA Breasta, prin lichidator judiciar, din imobilul, fostă fermă situată în comuna Breasta, și ridicarea mai multor bunuri aparținând acesteia, iar pârâtul o împiedică pe reclamantă să valorifice dreptul său asupra acestor bunuri, recunoscut prin menționata hotărâre judecătorească.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 25, pronunțată la data de 29 ianuarie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate de apelant, a reținut, în principal, că prevederile art. 1075 C. civ., pretins a fi inaplicabile în cauză, întăresc principiul executării în natură, arătând că numai în subsidiar, în cazul în care aceasta nu mai este posibilă se poate trece la executarea prin echivalent; că apelantul are, conform celor stabilite prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 96 din 22 martie 2005, calitatea de creditor în ceea ce privește obligația de evacuare, pe care intimata-reclamantă a îndeplinit-o, însă, corelativ, acesta este ținut să respecte hotărârea instanței privind ridicarea bunurilor aparținând intimatei din fosta fermă Argetoianu din comuna Breasta de către lichidatorul acesteia, și, având în vedere principiul disponibilității, a constatat că reclamanta nu a înțeles să promoveze o acțiune în revendicare, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., instanța este obligată să se pronunțe numai asupra a ceea ce s-a cerut. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelantul pârât S.I., invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel, prin motivarea deciziei, străină obiectului cauzei, nu a răspuns criticilor apelantului, referitoare la calitatea sa de creditor în decizia Curții de Apel Craiova nr. 96/2005 și la inaplicabilitatea art. 1075 C. civ.; că a încălcat principiul disponibilității, cu referire la obiectul acțiunii, prin hotărârea pronunțată, considerată a fi „lipsită de temei legal” și dată „cu aplicarea greșită a legii”, asemeni sentinței tribunalului – recurentul neprecizând relevanța criticilor aduse hotărârii instanței de fond, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, apreciind neîntemeiate criticile formulate de recurent în susținerea acestei cereri. Recursul este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a analizat criticile vizând calitatea de creditor a apelantului în decizia Curții de Apel Craiova nr. 96 din 22 martie 2005 și cele referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1075 C. civ. în cauză, și a răspuns acestora, prin argumente ce, contrar sugestiilor recurentului, nu se constituie în motive străine de obiectul sau natura cauzei, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., aspect ce înlătură incidența acestui motiv de recurs. Este de observat că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra cererilor deduse judecății, nu-și găsește justificare în cauză, pe de o parte, întrucât apelul a fost respins, iar instanța de apel nu a rejudecat cererea de chemare în judecată, spre a se pronunța, ea însăși, asupra fondului acesteia, antrenând, astfel, situațiile pe care precizatul motiv de recurs le vizează: plus petita și ulta petita, iar, pe de altă parte, întrucât apelantul are calitatea de pârât, ori, cum acest motiv nu este de ordine publică, numai partea interesată este îndreptățită să invoce evocatele critici, respectiv reclamanta, care, în exercițiul dreptului său de dispoziție, a stabilit cadrul procesual cu privire la obiectul cererii dedusă judecății.

Având în vedere că prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii atacate, atât în ipoteza când aceasta este lipsită de temei legal, cât și în ipoteza în care aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se constată că recurentul nu a dezvoltat, în motivarea recursului său, nici una din aceste ipoteze spre a permite examinarea evocatului motiv, simpla evocare, parțială, a evocatului text legal, nerăspunzând cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2, C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul S.I., împotriva deciziei nr. 25 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.