ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2208/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3940, pronunțată

la data de 11 septembrie 2007, Secția comercială a Tribunalului Dolj a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC H.B. SA, prin lichidator judiciar R.V.A.

Craiova I.S.S.P.P.I., împotriva pârâtului S.I., pe care l-a obligat să permită

accesul reprezentanților reclamantei în incinta fermei nr. 9 Industriale a

Depozitului de rachiuri și a Cramei din localitatea Breasta, Județul Dolj, în

vederea efectuării operațiunilor de distrugere a stocului de băuturi alcoolice depozitate

în cramă și pentru ridicarea bunurilor reclamantei, respectiv butoaie, deșeuri

din lemn și fier, pompă filtru vin, filtru vin, cântar.

Spre a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că, prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 96/2005, s-a dispus

evacuarea SC H. SA Breasta, prin lichidator judiciar, din imobilul, fostă fermă

situată în comuna Breasta, și ridicarea mai multor bunuri aparținând acesteia,

iar pârâtul o împiedică pe reclamantă să valorifice dreptul său asupra acestor

bunuri, recunoscut prin menționata hotărâre judecătorească.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a

Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 25, pronunțată la data de 29 ianuarie

2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate

de apelant, a reținut, în principal, că prevederile art. 1075 C. civ., pretins

a fi inaplicabile în cauză, întăresc principiul executării în natură, arătând

că numai în subsidiar, în cazul în care aceasta nu mai este posibilă se poate

trece la executarea prin echivalent; că apelantul are, conform celor stabilite

prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 96 din 22 martie 2005, calitatea de

creditor în ceea ce privește obligația de evacuare, pe care intimata-reclamantă

a îndeplinit-o, însă, corelativ, acesta este ținut să respecte hotărârea

instanței privind ridicarea bunurilor aparținând intimatei din fosta fermă

Argetoianu din comuna Breasta de către lichidatorul acesteia, și, având în

vedere principiul disponibilității, a constatat că reclamanta nu a înțeles să

promoveze o acțiune în revendicare, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., instanța este obligată să se pronunțe numai asupra a ceea ce s-a cerut.

Împotriva menționatei decizii a

formulat recurs apelantul pârât S.I., invocând, în drept, dispozițiile art. 304

pct. 6, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța de apel, prin motivarea deciziei, străină obiectului

cauzei, nu a răspuns criticilor apelantului, referitoare la calitatea sa de

creditor în decizia Curții de Apel Craiova nr. 96/2005 și la inaplicabilitatea

art. 1075 C. civ.; că a încălcat principiul disponibilității, cu referire la

obiectul acțiunii, prin hotărârea pronunțată, considerată a fi „lipsită de

temei legal” și dată „cu aplicarea greșită a legii”, asemeni sentinței

tribunalului – recurentul neprecizând relevanța criticilor aduse hotărârii instanței

de fond, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, apreciind

neîntemeiate criticile formulate de recurent în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea considerentelor

deciziei atacate relevă că instanța de apel a analizat criticile vizând

calitatea de creditor a apelantului în decizia Curții de Apel Craiova nr. 96

din 22 martie 2005 și cele referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1075

C. civ. în cauză, și a răspuns acestora, prin argumente ce, contrar sugestiilor

recurentului, nu se constituie în motive străine de obiectul sau natura cauzei,

în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aspect ce înlătură incidența acestui

motiv de recurs.

Este de observat că motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care este expresia

principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra

cererilor deduse judecății, nu-și găsește justificare în cauză, pe de o parte,

întrucât apelul a fost respins, iar instanța de apel nu a rejudecat cererea de

chemare în judecată, spre a se pronunța, ea însăși, asupra fondului acesteia, antrenând,

astfel, situațiile pe care precizatul motiv de recurs le vizează: plus petita

și ulta petita, iar, pe de altă parte, întrucât apelantul are calitatea de

pârât, ori, cum acest motiv nu este de ordine publică, numai partea interesată

este îndreptățită să invoce evocatele critici, respectiv reclamanta, care, în

exercițiul dreptului său de dispoziție, a stabilit cadrul procesual cu privire

la obiectul cererii dedusă judecății.

Având în vedere că prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii atacate, atât în ipoteza

când aceasta este lipsită de temei legal, cât și în ipoteza în care aceasta a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se constată că

recurentul nu a dezvoltat, în motivarea recursului său, nici una din aceste

ipoteze spre a permite examinarea evocatului motiv, simpla evocare, parțială, a

evocatului text legal, nerăspunzând cerințelor art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1), teza 2, C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat, în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul S.I., împotriva deciziei nr. 25 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2008.