ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 635/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la data de 11 august 2008, contestatorul L.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1681 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, invocând în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ., raportat la art. 282 1 alin. (1), art. 3 1 pct. 3 C. proc. civ. și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. În motivare, susține că instanța de recurs, prin decizia pronunțată a omis să examineze și să pună în discuție conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepțiile de ordine publică invocate de ambele părți, respectiv excepția necompetenței materiale și a nelegalei compuneri a instanței de apel care a soluționat cauza în complet de doi judecători, deși raportat la obiectul cauzei, pentru aceasta era prevăzută doar calea de atac a recursului, în complet de trei judecători, conform art. 299-316 C. proc.

civ. și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Această excepție a fost invocată verbal de recurent, respectiv contestatorul de azi, în fața instanței de recurs și prin concluziile scrise. De asemenea, arată contestatorul, și intimata B.L. România SA, prin întâmpinarea depusă la instanța de recurs a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul L.I., cu motivarea că hotărârea atacată nu era supusă apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. Nici asupra acestei excepții, instanța nu s-a pronunțat, în mod explicit, omisiune care constituie o greșeală materială. Analizând contestația în anulare, în raport de motivele invocate, Curtea constată că este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Temeiul de drept al contestației în anulare a fost indicat de către contestator ca fiind art. 318 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prevederile invocate, vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziții legale, pentru că în aceste din urmă situații s-ar deschide părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.

Motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât nu sunt greșeli materiale, în sensul acestei norme. Astfel, în privința excepțiilor necompetenței materiale și a nelegalei compuneri a instanței de apel, referitor la care instanța de recurs a omis să se pronunțe, se constată, contrar celor susținute de contestator că aceste excepții nu au fost invocate prin motivele de recurs și nici anterior acordării cuvântului pe fond. Este real însă, că prin concluziile scrise, recurentul L.I., răspunzând excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata B.L. România SA a apreciat că instanța de apel a soluționat cauza în baza art. 206 și în condițiile dispozițiilor art. 282-298 C. proc.

civ., concluzia fiind că recursul său este admisibil. Cu referire la această excepție invocată însă de intimată, deși instanța de recurs nu s-a pronunțat în mod explicit în sensul respingerii ei, soluția este evidentă, din moment ce recursul a fost respins ca nefondat, deci ca urmare a examinării fondului. Pe de altă parte, motivele invocate de contestator privind necompetența materială a instanței de apel și nelegala compunere a completului de judecată, nu pot fi circumscrise sferei greșelilor materiale avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate de contestator ci, eventual prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Dar, încălcarea acestei din urmă prevederi legale nu a fost invocată prin recursul pe care această parte l-a promovat, ceea ce conduce la imposibilitatea folosirii acestor motive în calea extraordinară de atac.

În concluzie, contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 1681 din 16 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.