ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 635/2009

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată

la data de 11 august 2008, contestatorul L.I. a solicitat anularea deciziei nr.

1681 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

invocând în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ., raportat la art. 282

1

alin. (1), art. 3

1

pct. 3 C. proc. civ. și art. 54 alin. (2) din

Legea nr. 304/2004.

În motivare, susține că instanța de

recurs, prin decizia pronunțată a omis să examineze și să pună în discuție

conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepțiile de ordine publică invocate

de ambele părți, respectiv excepția necompetenței materiale și a nelegalei

compuneri a instanței de apel care a soluționat cauza în complet de doi

judecători, deși raportat la obiectul cauzei, pentru aceasta era prevăzută doar

calea de atac a recursului, în complet de trei judecători, conform art. 299-316

C. proc. civ. și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Această excepție a

fost invocată verbal de recurent, respectiv contestatorul de azi, în fața

instanței de recurs și prin concluziile scrise.

De asemenea, arată contestatorul, și

intimata B.L. România SA, prin întâmpinarea depusă la instanța de recurs a

invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul L.I., cu

motivarea că hotărârea atacată nu era supusă apelului, în conformitate cu

dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. Nici asupra acestei excepții,

instanța nu s-a pronunțat, în mod explicit, omisiune care constituie o greșeală

materială.

Analizând contestația în anulare, în

raport de motivele invocate, Curtea constată că este nefondată, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Temeiul de drept al contestației în

anulare a fost indicat de către contestator ca fiind art. 318 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții hotărârile

instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea

pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prevederile invocate, vizează greșeli de

fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de

interpretare a unor dispoziții legale, pentru că în aceste din urmă situații

s-ar deschide părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel

încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.

Motivele invocate de contestator nu se

circumscriu dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât nu sunt greșeli

materiale, în sensul acestei norme.

Astfel, în privința excepțiilor

necompetenței materiale și a nelegalei compuneri a instanței de apel, referitor

la care instanța de recurs a omis să se pronunțe, se constată, contrar celor

susținute de contestator că aceste excepții nu au fost invocate prin motivele

de recurs și nici anterior acordării cuvântului pe fond.

Este real însă, că prin concluziile

scrise, recurentul L.I., răspunzând excepției inadmisibilității recursului,

invocată de intimata B.L. România SA a apreciat că instanța de apel a

soluționat cauza în baza art. 206 și în condițiile dispozițiilor art. 282-298 C.

proc. civ., concluzia fiind că recursul său este admisibil.

Cu referire la această excepție invocată

însă de intimată, deși instanța de recurs nu s-a pronunțat în mod explicit în

sensul respingerii ei, soluția este evidentă, din moment ce recursul a fost

respins ca nefondat, deci ca urmare a examinării fondului.

Pe de altă parte, motivele invocate de

contestator privind necompetența materială a instanței de apel și nelegala

compunere a completului de judecată, nu pot fi circumscrise sferei greșelilor

materiale avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate de

contestator ci, eventual prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Dar, încălcarea acestei din urmă

prevederi legale nu a fost invocată prin recursul pe care această parte l-a

promovat, ceea ce conduce la imposibilitatea folosirii acestor motive în calea

extraordinară de atac.

În concluzie, contestația în anulare este

nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L.I.

împotriva deciziei nr. 1681 din 16 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 februarie 2009.