ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2009

Deliberând asupra recursului de față, din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1520 din 5

noiembrie 2007 Tribunalul Comercial Mureș a admis acțiunea promovată de

reclamanta SC C.G. SRL TÂRNĂVENI împotriva pârâtei SC R.E. SRL BUCUREȘTI și a

obligat-o pe pârâtă să restituie în favoarea reclamantei un număr de 218 butelii

pentru acetilenă, livrate conform contractului nr. 5710/2006 încheiat între

părți, precum și să plătească în favoarea reclamantei suma de 8,30 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la

restituirea unui număr de 28 de butelii livrate odată cu cantitatea de

acetilenă contractată de către societatea apelantă, întemeindu-și acțiunea pe

dispozițiile art. 969 și urm. C. civ. și susținând că obligația de restituire a

buteliilor rezultă din clauzele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare. La

punctul 5 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11 aprilie 2006 se

prevedea că în cazul în care contractul de livrare de acetilenă nu va fi prelungit

sau va fi reziliat înainte de data până la care a fost încheiat, buteliile

închiriate vor fi returnate către SC C.G. SA, la cererea acesteia în maxim, 120

zile de la data solicitată.

Prin decizia nr. 32/A din 17 martie

2008, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul formulat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut următoarele:

Față de existența contractului de

vânzare-cumpărare necontestat de către apelantă și ținând seama de clauza

înscrisă la pct. 5 din contrat, dar și de recunoașterea apelantei privind

rezilierea contractului înainte de termenul stabilit prin acest contract, în

mod corect prima instanță a interpretat acțiunea reclamantei ca fiind o acțiune

în răspundere contractuală bazată pe dispozițiile art. 969 C. civ.

Criticile apelantei în sensul că

acțiunea reclamantei este o acțiune în revendicare mobiliară apar ca fiind

nefondate atâta timp cât apelanta a ajuns în posesia bunurilor solicitate prin

acțiune, în baza unui contract ce a constituit titlu valabil la data intrării

în posesia lor, nefiind vorba în speță de o posesie abuzivă, fără existența

vreunui titlu, obligația de restituire rezultând din contract; prin urmare,

taxa de timbru stabilită de către prima instanță respecta dispozițiile cuprinse

în Legea nr. 147/1996.

Susținerile apelantei pe fond, în

sensul că au fost predați mai mulți recipienți decât solicită reclamanta, prin

acțiunea dedusă judecății, sunt, de asemenea, nefondate, atâta timp cât

reclamanta, prin actele depuse la dosar, justifică predarea către apelantă a

numărului de butelii solicitate, cantitatea de acetilenă livrată apelantei și

numărul de butelii necesar îmbutelierii cantității de acetilenă livrată

rezultând din facturile depuse la dosar de către reclamantă (f. 29-38), facturi

necontestate de către apelantă și de altfel apelanta semnând de primire pe

aceste facturi.

Potrivit dispozițiilor art. 969 C.

civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante

iar, reclamanta, așa cum corect a reținut și prima instanță, a ales să solicite

îndeplinirea obligației stabilite prin contract, respectiv prin clauza cuprinsă

la pct. 5 din contract, dovada predării către apelantă a bunurilor solicitate

prin acțiune rezultând din actele mai sus menționate.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, iar pe fondul cauzei, modificarea

în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în

judecată.

În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta susține că instanțele care s-au pronunțat în cauză nu au

reținut situația de fapt corectă, motivele reținute în considerentele

hotărârilor atacate fiind străine de natura pricinii, în sensul că au reținut

că „la pct. 5 din contract se prevede ca în cazul în care contractul de livrare

de acetilenă nu va fi prelungit sau va fi reziliat înainte de data până la care

a fost încheiat, buteliile închiriate vor fi returnate către SC C. SA la

cererea acesteia în maxim 120 de zile de la data solicitată”, omițând a se

reține și continuarea articolului respectiv „dacă returnarea nu se face în

condițiile și termenele de mai sus, se consideră că buteliile au fost distruse,

procedându-se la imputare conform art. 4. Contravaloarea buteliilor distruse se

va achita în maxim 15 zile de la constatare”.

Se arată astfel că, neținând cont de

toate dispozițiile art. 5 pct. 5 din contract, instanța de apel a insistat în

aprecieri eronate, în contextul în care formularea art. 5 pct. 5 din contract nu

lasă loc de interpretări, nu lasă la aprecierea unei din părți modalitatea de

executare a obligațiilor, fiind prevăzute cazuri concrete și soluții/modalități

de rezolvare a problemelor ivite la fel de concrete.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a reținut că „reclamanta

prin actele depuse la dosar justifică predarea către apelantă a numărului de

butelii solicitate, cantitatea de acetilenă livrată apelantei și numărul de

butelii necesar îmbutelierii cantității de acetilenă livrată rezultând din

facturile depuse la dosar de către reclamantă (f. 29-38), facturi necontestate

de către apelantă și de altfel, apelanta semnând de primire pe aceste facturi”,

or, reținând aceste înscrisuri ca probă în dosar, instanța nu au observat că

aceste facturi au fost emise cu mult înainte de încheierea contractului,

interpretând greșit legea cu privire la forța probantă a acestora și

nereținând, pe de altă parte, că s-au restituit chiar mai mulți recipienți,

decât cei solicitați de reclamantă prin acțiunea introductivă.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză, în raport de actele dosarului și de criticile formulate de

pârâtă în recurs, se constată următoarele:

Referitor la primul motiv de recurs,

întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se

constată că susținerile acesteia nu pot fi primite, deoarece acest motiv de

modificare vizează doar împrejurarea în care o hotărâre nu este motivată sau

cuprinde motive contradictorii, or, în speță, decizia curții de apel nu

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și este motivată,

cuprinzând motivele pe care se sprijină, instanța fiind obligată să motiveze

soluția dată fiecărui capăt de cerere și nu să răspundă tuturor argumentelor

invocate de părți.

Cât privește susținerea ca atare

conform căreia instanțele ar fi dat o interpretare eronată clauzei prevăzute la

art. 5 pct. 5 din contract, în sensul că acestea au omis să rețină conținutul

clauzei în integritatea ei și au calificat eronat acțiunea reclamantei ca fiind

întemeiată pe dispozițiile art. 969 C. civ., când în realitate acțiunea

reclamantei este o veritabilă acțiune în revendicare mobiliară, se constată că

nu este întemeiată, întrucât instanțele au apreciat judicios că, de vreme ce

pârâta a fost de acord cu rezilierea contractului, obligându-se să restituie în

favoarea reclamantei buteliile în care a fost expediată acetilena livrată și nu

s-a conformat acestei obligații, reclamanta are alegerea să silească cealaltă

parte să execute convenția, când aceasta este cu putință, cum a ales

reclamanta, respectiv să solicite îndeplinirea obligației asumate prin clauza

de la art. 5 pct. 5 din contract, acțiunea reclamantei fiind admisibilă în

raport de dispozițiile art. 969 C. civ.

În ce privește cel de-al doilea

motiv de recurs formulat de pârâtă, prin invocarea dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., se constată că este de asemenea nîntemeiat, deoarece hotărârea a

avut în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză și a stabilit corect în

baza probatoriului administrat, contrar susținerilor recurentei, că reclamanta este

îndreptățită să solicite restituirea buteliilor în discuție, astfel cum rezultă

din facturile aflate la dosar, facturi necontestate de pârâtă și în această

împrejurare, susținerea recurentei-pârâte, în sensul că ar fi restituit chiar

mai mulți recipienți decât cei solicitați de reclamantă, apare ca fiind evident

nefondată.

În consecință, reținându-se că

pârâta nu a formulat în recurs niciun motiv întemeiat, care în condițiile

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă

la modificarea sau desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută, ca legală și se va respinge recursul pârâtei, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. R.E. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 32/A din

17 martie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2009.