ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2009

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1520 din 5 noiembrie 2007 Tribunalul Comercial Mureș a admis acțiunea promovată de reclamanta SC C.G. SRL TÂRNĂVENI împotriva pârâtei SC R.E. SRL BUCUREȘTI și a obligat-o pe pârâtă să restituie în favoarea reclamantei un număr de 218 butelii pentru acetilenă, livrate conform contractului nr. 5710/2006 încheiat între părți, precum și să plătească în favoarea reclamantei suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea unui număr de 28 de butelii livrate odată cu cantitatea de acetilenă contractată de către societatea apelantă, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 969 și urm. C. civ.

și susținând că obligația de restituire a buteliilor rezultă din clauzele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare. La punctul 5 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11 aprilie 2006 se prevedea că în cazul în care contractul de livrare de acetilenă nu va fi prelungit sau va fi reziliat înainte de data până la care a fost încheiat, buteliile închiriate vor fi returnate către SC C.G. SA, la cererea acesteia în maxim, 120 zile de la data solicitată. Prin decizia nr. 32/A din 17 martie 2008, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Față de existența contractului de vânzare-cumpărare necontestat de către apelantă și ținând seama de clauza înscrisă la pct. 5 din contrat, dar și de recunoașterea apelantei privind rezilierea contractului înainte de termenul stabilit prin acest contract, în mod corect prima instanță a interpretat acțiunea reclamantei ca fiind o acțiune în răspundere contractuală bazată pe dispozițiile art. 969 C. civ.

Criticile apelantei în sensul că acțiunea reclamantei este o acțiune în revendicare mobiliară apar ca fiind nefondate atâta timp cât apelanta a ajuns în posesia bunurilor solicitate prin acțiune, în baza unui contract ce a constituit titlu valabil la data intrării în posesia lor, nefiind vorba în speță de o posesie abuzivă, fără existența vreunui titlu, obligația de restituire rezultând din contract; prin urmare, taxa de timbru stabilită de către prima instanță respecta dispozițiile cuprinse în Legea nr. 147/1996.

Susținerile apelantei pe fond, în sensul că au fost predați mai mulți recipienți decât solicită reclamanta, prin acțiunea dedusă judecății, sunt, de asemenea, nefondate, atâta timp cât reclamanta, prin actele depuse la dosar, justifică predarea către apelantă a numărului de butelii solicitate, cantitatea de acetilenă livrată apelantei și numărul de butelii necesar îmbutelierii cantității de acetilenă livrată rezultând din facturile depuse la dosar de către reclamantă (f. 29-38), facturi necontestate de către apelantă și de altfel apelanta semnând de primire pe aceste facturi.

Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar, reclamanta, așa cum corect a reținut și prima instanță, a ales să solicite îndeplinirea obligației stabilite prin contract, respectiv prin clauza cuprinsă la pct. 5 din contract, dovada predării către apelantă a bunurilor solicitate prin acțiune rezultând din actele mai sus menționate. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, iar pe fondul cauzei, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta susține că instanțele care s-au pronunțat în cauză nu au reținut situația de fapt corectă, motivele reținute în considerentele hotărârilor atacate fiind străine de natura pricinii, în sensul că au reținut că „la pct. 5 din contract se prevede ca în cazul în care contractul de livrare de acetilenă nu va fi prelungit sau va fi reziliat înainte de data până la care a fost încheiat, buteliile închiriate vor fi returnate către SC C. SA la cererea acesteia în maxim 120 de zile de la data solicitată”, omițând a se reține și continuarea articolului respectiv „dacă returnarea nu se face în condițiile și termenele de mai sus, se consideră că buteliile au fost distruse, procedându-se la imputare conform art. 4. Contravaloarea buteliilor distruse se va achita în maxim 15 zile de la constatare”.

Se arată astfel că, neținând cont de toate dispozițiile art. 5 pct. 5 din contract, instanța de apel a insistat în aprecieri eronate, în contextul în care formularea art. 5 pct. 5 din contract nu lasă loc de interpretări, nu lasă la aprecierea unei din părți modalitatea de executare a obligațiilor, fiind prevăzute cazuri concrete și soluții/modalități de rezolvare a problemelor ivite la fel de concrete. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta susține că instanța de apel a reținut că „reclamanta prin actele depuse la dosar justifică predarea către apelantă a numărului de butelii solicitate, cantitatea de acetilenă livrată apelantei și numărul de butelii necesar îmbutelierii cantității de acetilenă livrată rezultând din facturile depuse la dosar de către reclamantă (f. 29-38), facturi necontestate de către apelantă și de altfel, apelanta semnând de primire pe aceste facturi”, or, reținând aceste înscrisuri ca probă în dosar, instanța nu au observat că aceste facturi au fost emise cu mult înainte de încheierea contractului, interpretând greșit legea cu privire la forța probantă a acestora și nereținând, pe de altă parte, că s-au restituit chiar mai mulți recipienți, decât cei solicitați de reclamantă prin acțiunea introductivă.

Recursul nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză, în raport de actele dosarului și de criticile formulate de pârâtă în recurs, se constată următoarele: Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că susținerile acesteia nu pot fi primite, deoarece acest motiv de modificare vizează doar împrejurarea în care o hotărâre nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii, or, în speță, decizia curții de apel nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și este motivată, cuprinzând motivele pe care se sprijină, instanța fiind obligată să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere și nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți.

Cât privește susținerea ca atare conform căreia instanțele ar fi dat o interpretare eronată clauzei prevăzute la art. 5 pct. 5 din contract, în sensul că acestea au omis să rețină conținutul clauzei în integritatea ei și au calificat eronat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 969 C. civ., când în realitate acțiunea reclamantei este o veritabilă acțiune în revendicare mobiliară, se constată că nu este întemeiată, întrucât instanțele au apreciat judicios că, de vreme ce pârâta a fost de acord cu rezilierea contractului, obligându-se să restituie în favoarea reclamantei buteliile în care a fost expediată acetilena livrată și nu s-a conformat acestei obligații, reclamanta are alegerea să silească cealaltă parte să execute convenția, când aceasta este cu putință, cum a ales reclamanta, respectiv să solicite îndeplinirea obligației asumate prin clauza de la art. 5 pct. 5 din contract, acțiunea reclamantei fiind admisibilă în raport de dispozițiile art. 969 C. civ.

În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtă, prin invocarea dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este de asemenea nîntemeiat, deoarece hotărârea a avut în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză și a stabilit corect în baza probatoriului administrat, contrar susținerilor recurentei, că reclamanta este îndreptățită să solicite restituirea buteliilor în discuție, astfel cum rezultă din facturile aflate la dosar, facturi necontestate de pârâtă și în această împrejurare, susținerea recurentei-pârâte, în sensul că ar fi restituit chiar mai mulți recipienți decât cei solicitați de reclamantă, apare ca fiind evident nefondată. În consecință, reținându-se că pârâta nu a formulat în recurs niciun motiv întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. să conducă la modificarea sau desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca legală și se va respinge recursul pârâtei, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. R.E. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 32/A din 17 martie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.