ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2880/2008

Deliberând asupra recursului de față, Prin sentința nr. 2490 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Comercial Mureș a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost respinsă acțiunea precizată și obligată reclamanta la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare - cumpărare și o astfel de nulitate poate fi invocată de orice parte interesată, chiar dacă este terț. Pe fondul cauzei acțiunea în pretenții a fost respinsă întrucât nu s-a dovedit că există o faptă ilicită. În ceea ce privește obiectul contractului de închiriere s-a apreciat că fondul de comerț nu poate face obiectul unei locațiuni.

Părțile într-un contract de închiriere nu pot stabili în sarcina unei părți obligația de emitere a unei autorizații de funcționare a unei farmacii. Prejudiciul pretins de reclamantă s-a considerat ca imprevizibil și s-a mai reținut ca nedovedită neexecutareea vreunei obligații contractuale de natură a genera reclamantei un prejudiciu constând în beneficiu nerealizat. Cererea de restituire a autorizației a fost considerată ca inadmisibilă având în vedere că autorizația de funcționare a unei farmacii este un act administrativ individual cu regim juridic specific dreptului public. Referitor la anularea parțială a contractului de vânzare dintre SC R. SRL și SC H.P. SRL cererea a fost respinsă având în vedere că nu s-a dovedit existența vreunei situații care să determine anularea contractului și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1303 C. civ.

cu privire la prețul vânzării. În apelul reclamantei, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia nr. 64/A din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondat acest apel. S-a reținut că interpretarea cap. VI art. 8 alin. (1) lit. g) din contractul de închiriere nr. 2/18 octombrie 2000 nu se poate face în sensul că obligația de restituire a autorizației este către reclamantă și nu către Ministerul Sănătății. În ceea ce privește anularea parțială a contractului de vânzare - cumpărare pentru cauză ilicită, corect s-a stabilit că obiectul acestui contract în reprezintă un fond de comerț și nu o autorizație de funcționare neputându-se vorbi de vânzarea bunului altuia. Critica privind neseriozitatea prețului a fost considerată ca neîntemeiată nefăcându-se proba celor afirmate ci dimpotrivă demonstrându-se, prin comparație cu alte contracte, că prețul a fost serios.

Nici nulitatea hotărârii A.G.A. pentru încălcarea dispozițiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată nu este un motiv întemeiat de apel având în vedere că instanța nu a fost sesizată cu anularea vreunei hotărâri și, în apel nu se pot face noi cereri conform dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se arată că instanța de apel a interpretat contractul părților contrar dispozițiilor art. 977 - 980 C. civ., apreciind că, prin art. 8 din contract, intimata SC F.R. SRL s-a obligat să restituie autorizația de funcționare. Recurenta consideră că prin neexecutarea obligației de restituire a autorizației de funcționare închiriată, în sarcina pârâtei SC F.R.

SRL s-a născut obligația de dezdăunare. În cauză se apreciază ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale respectiv fapta ilicită constând în neexecutarea obligației prevăzută la cap. VI, art. 8 din contractul de închiriere din 2000, prejudiciul creat creditoarei, raportul de cauzalitate și culpa debitorului care este prezumată conform art. 1075, 1082 și 1083 C. civ. Se consideră că instanța de apel a interpretat greșit prevederile contractuale, schimbând natura actului juridic. O altă critică privește soluționarea cererii privind nulitatea contractului de vânzare - cumpărare a fondului de comerț din 25 mai 2005. Se arată că, din cele 5 motive de nulitate a acestui contract, instanța de apel a analizat doar 2, și a soluționat greșit acest capăt de cerere.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Critica referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 8 este nefondată, având în vedere că textul acestui articol se referă la obligația de restituire a autorizației Ministerului Sănătății și instanța de apel a interpretat corect că restituirea este către Ministerul Sănătății și nu către SC D. SRL, autorizația fiind un act administrativ individual eliberată pe un anumit termen și urmând a fi restituită emitentului la expirarea acestui termen. În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 1075, 1082 și 1083 C. civ., având în vedere că nu există obligația de restituire a autorizației către SC D. SRL.

În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare a fondului de comerț, instanța de apel a analizat sintetic toate motivele de nulitate invocate, apreciind că nu există o cauză ilicită, nevânzându-se bunul altuia întrucât obiectul contractului de vânzare - cumpărare era un fond de comerț, și nu o autorizație de funcționare. A fost motivat și de ce este nefondată susținerea privind prețul neserios, arătându-se că nu s-a făcut nicio probă prin comparație cu alte contracte. Și aspectul privind conflictul de interese prevăzut de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, a fost analizat, subliniindu-se că instanța nu a fost sesizată cu anularea vreunei hotărârii A.G.A. și nici nu s-a făcut dovada că această hotărâre A.G.A.

ar fi fost anulată printr-o hotărâre judecătorească. Negăsindu-se neîntemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Târgu Mureș, împotriva Deciziei Curții de Apel Târgu Mureș nr. 64 din 24 septembrie 2007, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.