ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4153/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 294 din 18 mai 2007, a admis

acțiunea formulată de reclamanta M.M., în calitate de soție supraviețuitoare a

lui M.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și pe cale de consecință, a dispus

anularea hotărârii nr. 20188 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă, obligând pe

acesta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 –

15 octombrie 1944, începând cu data de 1 august 2005.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că deși acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data

de 12 martie 2007 iar, potrivit borderoului de corespondență depus la dosar,

hotărârea contestată a fost expediată de pârâtă la 11 august 2006, nu poate fi

admisă excepția tardivității acțiunii întrucât nu s-a făcut dovada primirii

efective a hotărârii, de către reclamantă.

Pe fondul cauzei s-a reținut

că reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte

oficiale și martori, atât a refugiului soțului său, din localitatea de domiciliu,

în localitățile Cojocna Nouă, Cianu Mare și Turda, județul Cluj, cât și a

faptului că refugiul a fost determinat de persecuția etnică la care acesta a

fost supus, dată fiind apartenența lui la comunitatea evreiască din România.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, invocând lipsa de

credibilitate a martorilor care, susține recurenta, au dat declarații în

favoare mai multor persoane din localitatea Cojocna și din afara ei, deși era

vorba de situații individuale diferite.

Recurenta a contestat de asemenea

și valoarea probantă a adeverinței emise de Arhivele Naționale - direcția

județeană Cluj în condițiile în care acest în scris menționează numai

inexistența evidențelor privind refugiul soțului reclamantei.

S-a invocat de asemenea, că

un ultim motiv de recurs, tardivitatea acțiunii, astfel cum a fost susținută în

fața instanței de fond.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

În mod corect instanța de fond

a apreciat că acțiunea reclamantei a fost formulată în termen atâta vreme cât din

înscrisurile aflate la dosar nu rezultă data la care hotărârea emisă de pârâtă

i-a fost comunicată, iar borderourile depuse în copie de către pârâtă, atât în

dosarul de fond cât și în cel de recurs, nu fac dovada datei la care reclamanta

a luat efectiv cunoștință de conținutul hotărârii contestate.

Pe fondul cauzei instanța

constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002 dovada încadrării

în situațiile reglementate prin Legea nr. 189/2000 se poate face cu acte

eliberate de organele competente sau, în lipsa acestor cu declarații de martori,

iar declarațiile de martori aflate în dosarul cauzei, atât cele autentificate cât

și cea dată în instanță, sub prestare de jurământ, sunt unanime în a confirma susținerile

reclamantei, neexistând la dosar nici o probă care să confirme suspiciunile pârâtei

cu privire la sinceritate acestor persoane.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 294 din 18 mai 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.