ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2293/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 20 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului Sindicatul Independent al Juriștilor din România împotriva rezoluției procurorului din 20 august 2007 dată în dosarul nr. 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, pe care a menținut-o. A fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin rezoluția procurorului din data de 20 iulie 2007, emisă in dosarul penal nr. 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a nu se începe urmărirea penală împotriva numiților N.V., M.C.N., S.C. și a Baroului Constituțional lași, față de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "exercitarea fără drept a unei profesii" prevăzută de art. 281 C. pen. Soluția a fost dispusă în considerarea faptului că nu sunt întrunite sub aspectul laturilor obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de "exercitare fără drept a unei profesii" prevăzută de art. 281 C. pen. întrucât pe de o parte exercitarea de către persoanele cercetate a unor activități specifice profesiei de avocat s-a realizat în baza unei legitimități dobândite pe calea unei hotărâri judecătorești, iar pe de altă parte "persoanele cercetate nu au conștientizat că exercită activități specifice profesiei de avocat prin încălcarea unei interdicții legale de a profesa.

Împotriva rezoluției prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de N.V., M.C.N., S.C. și Baroul Constituțional a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. Sindicatul Independent al Juriștilor din România care a susținut că soluția este legală dar netemeinică întrucât temeiul corect al emiterii este art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) și nu art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii), plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere Sindicatul Independent al Juriștilor din România, reiterându-se motivarea din plângerea adresată Parchetului, prin care s-a solicitat modificarea temeiului achitării.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că nu este întemeiată plângerea de față. C adrul general de "organizare și exercitare a profesiei de avocat" este reglementat prin Legea 51/1995, lege în care este definită noțiunea de U.A.R. și Barou. Legea 51/1995 modificată prin Legea 255/2004 doar definește cele două noțiuni însă nu înființează aceste două structuri obligatorii în desfășurarea profesiei de avocat.

Prin urmare, nu se poate susține că drepturile dobândite printr-o hotărâre judecătorească (respectiv încheierea 79/PJ/2003), hotărâre care a stat la baza înființării ca persoană juridică a "Filialei Bălești" a „Asociației Figaro Potra Alba lulia" ce avea ca obiect printre altele și "înființare de Barouri" ar fi lipsite de legitimitate doar pe considerentul că înființarea acestor barouri s-a suprapus peste cele deja existente și care au fost înființate conform dispozițiilor art. 2 din Legea 3/1948 sub denumirea de "Colegii de Avocați" pe județe, respectiv Uniunea Colegiilor de Avocați din România. Apariția structurii contestate a fost posibilă pe fondul lacunelor legislative neacoperite nici prin dispozițiile Legii 255/2004 care a modificat Legea 51/1995.

Astfel, prin art. 82 alin. (1) și (2) din Legea 51/1995 modificată se prevede că ar fi trebuit să-și înceteze activitățile "persoanele juridice" care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică. Prin hotărârea judecătorească (79/PJ/2003 a fost înființată ca persoană juridică "Filiala Figaro - Potra Alba lulia" care avea ca obiect de activitate "înființarea de barouri" și nu activitatea de consultanță, reprezentare sau asistență juridică" cum prevede art. 82 alin. (1) din Legea 51/1995. Mai mult, art. l pct. 3 din Legea 51/1995 care prevede faptul că "... constituirea și funcționarea de Barouri în afară de V.N.B.R.

(avocații clasici) sunt interzise" a fost introdus prin Legea nr. 255/2004, ulterior înființării V.N.B.R. la data de 30 iulie 2003, astfel că textul de lege menționat încalcă principiul neretroactivității legii (aspect invocat și de instanța de judecată prin sentința penală nr. AO din 7 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 506/322/2006 al Judecătoriei Tg.-Secuiesc). Prin urmare, activitățile desfășurate de către M.C.N. , N.V. și S.C. nu pot fi calificate ca infracțiuni. Pentru existența infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat este necesar ca subiectul activ al acesteia să acționeze cu intenție, respectiv să știe că nu are dreptul să fie avocat și nesocotind interdicția legală de a profesa, să îndeplinească activități specifice profesiei.

În speță însă profesia s-a exercitat în baza unei legitimații dobândită pe calea unei hotărâri judecătorești (definitive și irevocabile, nedesființată nici până în prezent pe calea recursului în interesul legii) în condițiile deținerii unei documentații care îi autorizează și care le conferă dreptul de a exercita profesia de avocat. La momentul la care au fost inițiate demersurile judiciare de înființare a barourilor au fost avute în vedere dispozițiile legilor în vigoare la acel moment respectiv Legea 51/1995. Așa fiind, s-a reținut în mod judicios de către procuror, că activitățile desfășurate de M.C.N., N.V. și S.C. nu pot fi calificate ca infracțiuni întrucât aceștia au exercitat profesia în baza unei legitimități dobândite pe calea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care dețineau o documentație ce îi autoriza și le conferea dreptul de a executa profesia de avocat.

Fapta reclamată există în materialitatea ei, dar făptuitorii au avut convingerea că și au legitimat calitatea de avocat prin demersurile judiciare inițiate în vederea înființării structurilor ale căror membri sunt. În mod judicios s-a reținut că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, temeiul achitării fiind reținut în mod legal de procuror. Constatând că nu sunt motive de desființare a rezoluției atacate potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul Sindicatul Independent al Juriștilor din România, solicitând trimiterea dosarului la Parchet în vederea modificării temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Examinând sentința recurată prin prisma criticii formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278,împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror se poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În speță, prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmării penale față de numiții N.V., M.C.N., S.C., precum și Baroul Constituțional lași pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 281, art. 287, art. 289, art. 291 și art. 292 C. pen.

Potrivit art. 25 C. proc. pen., Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Raportând infracțiunile pentru care s-au efectuat cercetări în prezenta cauză la normele care stabilesc competența după materie și calitatea persoanei ale celorlalte instanțe, Curtea constată că nu ne aflăm în prezența niciuneia dintre excepțiile la care face referire art. 25 C. proc. pen. Astfel, infracțiunile respective nu sunt date în competența materială a Tribunalului, Curții de Apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar persoanele față de care s-au efectuat cercetări nu au niciuna dintre calitățile enumerate de legiuitor care să determine o altă competență de soluționare a cauzei decât cea de drept comun.

Este adevărat că una dintre infracțiunile pentru care s-au efectuat cercetări și s-a dat o soluție de către procuror este cea prev. de art. 281 C. pen., cu referire la profesia de avocat însă aceasta nu atrage competența Curții de Apel, în condițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., întrucât aceasta judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, adică de persoane care au dobândit această calitate în condițiile Legii nr. 51/1995,singurul act normativ care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Or, în speță cercetările s-au efectuat tocmai cu privire la exercitarea profesiei de avocat. În alte condiții decât cele legale. de către persoane care nu au dobândit această calitate potrivit Legii nr. 51/1995,dar care, din punct de vedere subiectiv, ar fi avut convingerea că legitimitatea arogării acestei calități a fost dobândită pe calea unei hotărâri judecătorești, pe fondul unor lacune ale Legii nr. 51/1995.

În consecință, Curtea constată că prima instanță a soluționat prezenta cauză cu nesocotirea dispozițiilor privind competența după materie și calitatea persoanei, astfel încât hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută ,fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. prin raportare la art. 197alin. (2) C. proc. pen. Așa fiind, recursul declarat de petiționar este fondat și va fi admis, pentru alte motive decât cele menționate în memoriul de declarare a căii de atac iar în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei lași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de petiționarul Sindicatul Independent al Juriștilor din România împotriva sentinței penale nr. 20 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Casează sentința penală recurată și trimite cauza la Judecătoria lași, spre rejudecare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.