ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2293/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2293/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 20 din 12 februarie 2008 a Curții de

Apel lași, secția penală, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. a fost

respinsă ca

nefondată plângerea petentului Sindicatul Independent

al Juriștilor din

România împotriva rezoluției procurorului din 20 august 2007 dată în dosarul

nr. 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, pe care a

menținut-o.

A fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a

reținut că prin rezoluția procurorului din data de 20 iulie 2007, emisă in

dosarul penal nr. 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași s-a

dispus în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin.

(4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a nu se începe

urmărirea penală

împotriva numiților N.V., M.C.N., S.C. și a Baroului Constituțional lași, față

de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de "exercitarea fără drept a

unei profesii" prevăzută de

art. 281 C. pen.

Soluția

a fost dispusă în considerarea faptului că nu sunt întrunite sub aspectul

laturilor obiective și subiective elementele

constitutive

ale infracțiunii de "exercitare fără drept a unei profesii"

prevăzută

de art. 281 C. pen. întrucât pe de o parte exercitarea de către persoanele

cercetate a unor activități specifice profesiei de avocat s-a realizat în baza

unei legitimități dobândite pe calea unei hotărâri judecătorești, iar pe de

altă parte "persoanele cercetate nu au conștientizat că exercită

activități specifice profesiei de avocat prin încălcarea unei interdicții

legale de a profesa.

Împotriva

rezoluției prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de N.V., M.C.N.,

S.C. și Baroul Constituțional a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.

278 C. proc. pen. Sindicatul Independent al Juriștilor din România care a

susținut că soluția

este legală dar netemeinică

întrucât temeiul corect al emiterii este

art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) și nu art. 10 lit. d)

C.

proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii), plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 20 august 2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere Sindicatul

Independent al Juriștilor din România, reiterându-se motivarea din

plângerea adresată Parchetului, prin care s-a solicitat modificarea

temeiului

achitării.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța

de fond a

constatat că nu

este întemeiată plângerea de față.

C

adrul

general de "organizare și exercitare a profesiei de avocat" este

reglementat prin Legea 51/1995, lege în care este definită noțiunea de U.A.R.

și Barou.

Legea

51/1995 modificată prin Legea 255/2004 doar definește cele două noțiuni însă nu

înființează aceste două structuri obligatorii în desfășurarea profesiei de

avocat.

Prin

urmare, nu se poate susține că drepturile dobândite printr-o hotărâre

judecătorească (respectiv încheierea 79/PJ/2003), hotărâre care a stat la baza

înființării ca persoană juridică a "Filialei Bălești" a „Asociației

Figaro Potra Alba lulia" ce avea ca obiect printre altele și "înființare

de Barouri" ar fi lipsite de

legitimitate

doar pe considerentul că înființarea acestor barouri s-a

suprapus peste

cele deja existente și care au fost înființate conform dispozițiilor art. 2 din

Legea 3/1948 sub denumirea de "Colegii de Avocați" pe județe,

respectiv Uniunea Colegiilor de Avocați din România.

Apariția

structurii contestate a fost posibilă pe fondul lacunelor legislative

neacoperite nici prin dispozițiile Legii 255/2004 care a modificat Legea

51/1995.

Astfel, prin art. 82 alin. (1) și (2) din Legea

51/1995 modificată se

prevede că ar fi trebuit să-și

înceteze activitățile "persoanele juridice" care au fost autorizate

în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri

judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență

juridică.

Prin

hotărârea judecătorească (79/PJ/2003 a fost înființată

ca persoană juridică "Filiala Figaro - Potra Alba lulia" care

avea ca

obiect de activitate "înființarea de barouri" și nu

activitatea de consultanță, reprezentare sau asistență juridică" cum

prevede art. 82 alin. (1) din Legea 51/1995.

Mai

mult, art. l pct. 3 din Legea 51/1995 care prevede faptul

că "... constituirea și funcționarea de

Barouri în afară de V.N.B.R.

(avocații clasici) sunt interzise" a

fost introdus prin Legea nr. 255/2004, ulterior înființării V.N.B.R. la data de

30 iulie 2003, astfel că textul de lege menționat încalcă principiul

neretroactivității legii (aspect invocat și de instanța de judecată prin

sentința penală nr. AO din 7 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 506/322/2006

al Judecătoriei Tg.-Secuiesc).

Prin urmare, activitățile desfășurate de către M.C.N.

, N.V. și S.C. nu pot fi calificate ca infracțiuni.

Pentru existența infracțiunii de exercitare

fără drept a profesiei de avocat este necesar ca subiectul activ al acesteia să

acționeze cu intenție, respectiv să știe că nu are dreptul să fie

avocat și nesocotind interdicția legală de a

profesa, să îndeplinească activități specifice profesiei.

În speță însă profesia s-a exercitat în baza

unei legitimații dobândită pe calea unei hotărâri judecătorești (definitive și

irevocabile, nedesființată nici până în prezent pe calea recursului în

interesul legii) în condițiile deținerii unei documentații care îi autorizează

și care le conferă dreptul de a exercita profesia de avocat.

La momentul la

care au fost inițiate demersurile judiciare de

înființare

a barourilor au fost avute în vedere dispozițiile legilor în

vigoare la acel moment respectiv Legea 51/1995.

Așa fiind, s-a reținut în mod judicios de către

procuror, că activitățile desfășurate de M.C.N., N.V. și S.C. nu pot fi

calificate ca infracțiuni întrucât

aceștia

au exercitat profesia în baza unei legitimități dobândite pe

calea unei

hotărâri judecătorești, în condițiile în care dețineau o documentație ce îi

autoriza și le conferea dreptul de a executa profesia de avocat.

Fapta reclamată

există în materialitatea ei, dar făptuitorii au

avut

convingerea că și au legitimat calitatea de avocat prin demersurile judiciare

inițiate în vederea înființării structurilor ale căror membri sunt.

În mod judicios s-a reținut că faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, temeiul achitării

fiind reținut în mod legal de procuror.

Constatând că nu sunt motive de desființare a

rezoluției atacate potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul

Sindicatul Independent al Juriștilor din România, solicitând trimiterea

dosarului la Parchet în vederea modificării temeiului soluției de neîncepere a

urmăririi penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând sentința recurată prin prisma

criticii formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii

făcute

conform art. 275-278,împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată

de procuror se poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit

legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

În speță, prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea

urmării penale față de numiții N.V., M.C.N., S.C., precum și Baroul

Constituțional lași pentru săvârșirea infracțiunilor

prev.

de

art. 281, art. 287, art. 289, art. 291 și art. 292 C.

pen.

Potrivit art. 25 C.

proc. pen., Judecătoria judecă în primă instanță

toate

infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Raportând

infracțiunile pentru care s-au efectuat cercetări în

prezenta

cauză la normele care stabilesc competența după materie și calitatea persoanei

ale celorlalte instanțe, Curtea constată că nu ne aflăm în prezența niciuneia

dintre excepțiile la care face referire art. 25 C. proc. pen.

Astfel, infracțiunile respective nu sunt date

în competența materială a Tribunalului, Curții de Apel sau Înaltei Curți de

Casație

și Justiție, iar persoanele față de

care s-au efectuat cercetări nu au niciuna dintre calitățile enumerate de

legiuitor care să determine o

altă competență de soluționare a cauzei

decât cea de drept comun.

Este adevărat că una dintre infracțiunile

pentru care s-au efectuat cercetări și s-a dat o soluție de către procuror este

cea

prev. de

art. 281 C. pen., cu referire la

profesia de avocat însă aceasta nu atrage competența Curții de Apel, în

condițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., întrucât aceasta

judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, adică de persoane

care au

dobândit această calitate în

condițiile Legii nr. 51/1995,singurul act

normativ care reglementează

organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Or, în speță cercetările s-au efectuat tocmai

cu privire la

exercitarea profesiei de

avocat. În alte condiții decât cele

legale. de

către persoane care nu au

dobândit această calitate potrivit Legii nr. 51/1995,dar care, din punct de

vedere subiectiv, ar fi avut convingerea că legitimitatea arogării acestei

calități a fost dobândită pe calea unei hotărâri judecătorești, pe fondul unor

lacune ale Legii nr. 51/1995.

În consecință, Curtea

constată că prima instanță a soluționat

prezenta cauză cu

nesocotirea dispozițiilor privind competența după materie și calitatea

persoanei, astfel încât hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută

,fiind incident cazul de casare

prev. de

art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. prin raportare la

art. 197alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, recursul declarat de petiționar este

fondat și va fi admis, pentru alte motive decât cele menționate în memoriul de

declarare a căii de atac iar în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen.

cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței competente, respectiv

Judecătoriei lași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de petiționarul Sindicatul

Independent al Juriștilor din România

împotriva sentinței penale

nr. 20 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel

lași, secția penală.

Casează sentința penală recurată și trimite

cauza la Judecătoria lași, spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.