ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259/

PI din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului D.G. împotriva rezoluției din 14 august 2008

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 188/P/2008

și a rezoluției din 15 septembrie 2008 pronunțată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 911/II/2/2008.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că numitul D.P., în perioada noiembrie 2004 – septembrie 2005, a ocupat

funcția de director interimar al Penitenciarului Arad, iar în această calitate

i s-a imputat de către petiționarul D.G. că ar fi mușamalizat ancheta internă

efectuată împotriva ofițerului Ț.M.S., omițând sesizarea organelor judiciare și

nici nu a luat măsurile necesare pentru a i se pune la dispoziție un calculator

performant pentru a derula un program de realizare a unei invenții.

Verificându-se susținerile

petentului s-a constatat că Ț.M.S., acuzată de petent că ar fi întocmit în fals

nota nr. 5354 din 30 septembrie 2005, a fost cercetată în dosarul nr. 173/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dosar în care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de acesta. În consecință, numitul D.P. nu a

favorizat pe ofițerul Ț.M.S. sesizând organele judiciare competente să

soluționeze plângerea împotriva acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul D.G., arătând că nu a motivat recursul deoarece nu a

cunoscut motivarea sentinței atacate.

Examinând cauza sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Obiectul plângerii de față,

formulată de petentul D.G. îl constituie Rezoluția din 14 august 2008

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 188/P/2008

și a Rezoluției din 15 septembrie 2008 pronunțată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 911/II/2/2008,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.P. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291

C. pen., art. 292 C. pen. și art. 263 C. pen.

Petentul astfel a solicitat

să se verifice împrejurarea că intimatul D.P., în calitate de director

interimar al Penitenciarului Arad, funcție ocupată în perioada noiembrie 2004 –

septembrie 2005, a mușamalizat ancheta internă efectuată împotriva ofițerului Ț.M.S.,

evitându-se sesizarea organelor de urmărire penală, neluându-se măsurile

necesare pentru a-i pune la dispoziție inculpatului D.G. un calculator

performant.

Nu se poate reține că

intimatul D.P. a evitat ancheta internă efectuată împotriva ofițerului Ț.M.S.,

întrucât prin rezoluția din 16 iunie 2008 dată de Ministerul Public – Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 137/P/2008, a fost

analizat conținutul notei informative nr. 5354 din 30 septembrie 2005 a

Penitenciarului Arad, fiind verificat scopul transferului deținutului D.G. de

la P.R.M.S. Aiud la P.R.M.S. Arad; obligația de a pune la dispoziție

deținuților calculatoare, accesul la un calculator, programul atelierului

ocupațional, utilizarea unor instrumente și rechizite personale în cadrul

atelierului ocupațional, adresă care a fost redactată de inspectorul principal

Ț.M.S., fiind semnată de aceasta și contrasemnată de inspectorul șef principal.

Astfel, prin rezoluția din

16 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în

dosarul nr. 137/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

inspectorul principal Ț.M.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246

și art. 289 C. pen.

Prin rezoluția din 14 august

2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de D.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art.  246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C.

pen. și art. 263 C. pen., reținându-se că din actele dosarului, a rezultat că

unitatea nu a putut pune la dispoziția condamnatului un calculator performant pe

care s-ar fi putut rula programul Autocad 2000, că acesta nu avea cunoștințele

necesare pentru accesarea acestui program.

Înalta Curte constată că în

considerentele rezoluțiilor dispuse în cauză, cât și în cea a hotărârii instanței

de fond au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de

recurentul petiționar cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea

penală a intimatului D.P., reținându-se în mod corect că nu se constată

încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor

procesuale ale recurentului-condamnat.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva

sentinței penale nr. 259/ PI din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în

recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 259/ PI din

10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2009.