ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259/ PI din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului D.G. împotriva rezoluției din 14 august 2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 188/P/2008 și a rezoluției din 15 septembrie 2008 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 911/II/2/2008. Pentru a hotărî astfel, a reținut că numitul D.P., în perioada noiembrie 2004 – septembrie 2005, a ocupat funcția de director interimar al Penitenciarului Arad, iar în această calitate i s-a imputat de către petiționarul D.G.

că ar fi mușamalizat ancheta internă efectuată împotriva ofițerului Ț.M.S., omițând sesizarea organelor judiciare și nici nu a luat măsurile necesare pentru a i se pune la dispoziție un calculator performant pentru a derula un program de realizare a unei invenții. Verificându-se susținerile petentului s-a constatat că Ț.M.S., acuzată de petent că ar fi întocmit în fals nota nr. 5354 din 30 septembrie 2005, a fost cercetată în dosarul nr. 173/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dosar în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta. În consecință, numitul D.P. nu a favorizat pe ofițerul Ț.M.S. sesizând organele judiciare competente să soluționeze plângerea împotriva acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul D.G., arătând că nu a motivat recursul deoarece nu a cunoscut motivarea sentinței atacate. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Obiectul plângerii de față, formulată de petentul D.G. îl constituie Rezoluția din 14 august 2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 188/P/2008 și a Rezoluției din 15 septembrie 2008 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 911/II/2/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen.

și art. 263 C. pen. Petentul astfel a solicitat să se verifice împrejurarea că intimatul D.P., în calitate de director interimar al Penitenciarului Arad, funcție ocupată în perioada noiembrie 2004 – septembrie 2005, a mușamalizat ancheta internă efectuată împotriva ofițerului Ț.M.S., evitându-se sesizarea organelor de urmărire penală, neluându-se măsurile necesare pentru a-i pune la dispoziție inculpatului D.G. un calculator performant. Nu se poate reține că intimatul D.P. a evitat ancheta internă efectuată împotriva ofițerului Ț.M.S., întrucât prin rezoluția din 16 iunie 2008 dată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 137/P/2008, a fost analizat conținutul notei informative nr. 5354 din 30 septembrie 2005 a Penitenciarului Arad, fiind verificat scopul transferului deținutului D.G.

de la P.R.M.S. Aiud la P.R.M.S. Arad; obligația de a pune la dispoziție deținuților calculatoare, accesul la un calculator, programul atelierului ocupațional, utilizarea unor instrumente și rechizite personale în cadrul atelierului ocupațional, adresă care a fost redactată de inspectorul principal Ț.M.S., fiind semnată de aceasta și contrasemnată de inspectorul șef principal. Astfel, prin rezoluția din 16 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 137/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul principal Ț.M.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Prin rezoluția din 14 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 263 C. pen., reținându-se că din actele dosarului, a rezultat că unitatea nu a putut pune la dispoziția condamnatului un calculator performant pe care s-ar fi putut rula programul Autocad 2000, că acesta nu avea cunoștințele necesare pentru accesarea acestui program.

Înalta Curte constată că în considerentele rezoluțiilor dispuse în cauză, cât și în cea a hotărârii instanței de fond au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatului D.P., reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale recurentului-condamnat. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 259/ PI din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 259/ PI din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.