ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2126/2009

Asupra recursului penal de față:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub

nr. 1037, petentul D.G. a solicitat infirmarea rezoluției pronunțată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 137/P/2008,

arătând în motivare că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 C.

pen., în cauză nu au fost efectuate suficiente acte de cercetare pentru a se

ajunge la concluzia că fapta nu există, iar organul de cercetare penală nu a

reținut că petentul a reclamat încălcarea unor relații sociale referitoare la

activitatea de serviciu a făptuitoarei, activitate ce presupune îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu cu respectarea intereselor legale ale persoanei. Mai

arată că a fost transferat la Penitenciarul Arad, pentru a i se asigura un

calculator la care să-și continue și finalizeze proiectele de invenții începute

la Penitenciarul Aiud, însă făptuitoarea a indicat în conținutul Adresei nr.

B-5354/2005 că a fost transferat la Penitenciarul Arad pentru executarea

pedepsei și că unitatea nu dispune de un număr suficient de calculatoare ca

deținuții să aibă acces la ele, fapt nereal întrucât calculatorul există.

La plângere, s-a atașat dosarul în

care s-a pronunțat rezoluția penală atacată din analiza căreia instanța reține

următoarea stare de fapt:

Prin rezoluția Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara din data de 16 iulie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. 137/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul

principal Ț.M.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și fals intelectual prev. de art. 246 și 289 C. pen.,

în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

Prin Rezoluția din 27 august 2008

dată în Dosarul nr. 845/II/2/2008 s-a respins plângerea formulată de petentul

D.G. împotriva rezoluției anterior menționată, astfel că petentul s-a adresat

în conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen., instanței competente.

Analizând plângerea petentului,

instanța constată că nemulțumirea acestuia vizează atitudinea intimatei care în

mod abuziv l-a privat de posibilitatea de a avea acces la un calculator

performant cu care intenționa să realizeze o invenție, intimata întocmind în

fals Adresa nr. 5354 din 30 septembrie 2005. Din probele administrate reiese că

petentul se afla deținut în Penitenciarul Aiud când a solicitat transferarea la

o altă unitate de detenție unde să aibă la dispoziție un calculator performant

care să dețină programul A., cu ajutorul căruia intenționa să realizeze una sau

mai multe invenții. Petentul a fost transferat la Penitenciarul Arad iar

intimata este cea care a semnat Adresa nr. 5354 din 30 septembrie 2005 care

comunica imposibilitatea obiectivă de a pune la dispoziția petentului tehnica

de calcul necesară derulării programului de realizare a unor invenții.

Instanța a apreciat că semnarea

acestei adrese nu se poate reține în sarcina intimatei, comiterea vreunei fapte

de natură penală, știut fiind că deținuții vor fi sprijiniți să desfășoare

activități științifice și educative în limitele fondurilor disponibile. De

altfel, adresa întocmită de intimată în calitatea sa de director adjunct în

probele de educație și asistență psiho-socială, a fost contrasemnată de

directorul unității, care a confirmat imposibilitatea obiectivă de satisfacere

a dorințelor petentului.

În consecință, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin Sentința penală nr. 255/PI din 6 noiembrie 2008,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins

plângerea formulată de petentul D.G. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale dată în Dosarul nr. 137/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a obligat pe petent la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs petentul D.G., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, constând în nereținerea faptei abuzive a

intimatei de a minți și dezinforma în legătură cu transferul petiționarului de

la un penitenciar la altul, fapt de natură a-i leza grav interesele și care

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev.

și ped. de art. 246 C. pen.

Recursul petiționarului este

nefondat.

Nici din plângerea introdusă de

petent împotriva intimatei și nici din actele premergătoare efectuate în cauză

de către procuror, spre a vedea dacă este cazul începerii urmăririi penale, nu

rezultă date care să poată constitui mijloace de probă, în dovedirea vreunui

abuz în serviciu, comis de intimată împotriva intereselor petiționarului.

Dimpotrivă, acțiunea intimatei, ca

director adjunct al locului de deținere, în legătură cu motivul transferării

petentului de la un penitenciar la altul, se înscrie perfect în paleta de

atribuțiuni conferite de funcția pe care aceasta o avea neavând nimic ilicit în

conținutul său.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să observe că recursul declarat de petent împotriva Sentinței penale nr.

255/PI din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, apare ca

nefondat și să-l respingă, ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, precum și a plății onorariilor de avocat,

pentru apărările din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul petiționar D.G. împotriva Sentinței penale nr. 255/PI

din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2009.