ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 iunie 2007 reclamantul E.M.A.J. a chemat în judecată Oficiul Român pentru Imigrări, solicitând anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 56148/MM/S3 din 21 mai 2007 prin care i s-a refuzat acordarea dreptului de ședere permanentă în România și obligarea pârâtului să-i aprobe cererea de stabilire a domiciliului. În motivarea cererii, reclamantul, cetățean libanez, a învederat că se află în România de 15 ani, având permis de muncă din anul 2004 și viză de lungă ședere în țară, împrejurări în raport de care apare inexplicabil refuzul pârâtului de a-i acorda drept de ședere permanentă, motivat în drept pe dispozițiile art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G.

nr. 194/2002, republicată, modificată și completată. Prin sentința civilă nr. 2449 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că respingerea solicitării de stabilire a domiciliului în România este fondată, întrucât, în baza informațiilor cu caracter secret transmise de S.R.I., s-a constatat că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională. S-a mai stabilit că reclamantului nu i-au fost încălcate dreptul la apărare și nici cel privind accesul la un proces echitabil, el având la dispoziție mijloacele procedurale pentru a lua cunoștință de documentele cu caracter secret avute în vedere la luarea măsurii.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul E.M.A.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că pârâtul nu a făcut dovada pericolului public pe care l-ar reprezenta prezența sa în România, cu atât mai mult cu cât deține viză valabilă de ședere în țară, pentru eliberarea căreia trebuie îndeplinită printre altele și cerința prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002. S-a mai învederat de către reclamant că nu a avut posibilitatea de a cunoaște motivele de fapt ce au determinat respingerea cererii de stabilire a domiciliului, în condițiile în care nu există dovezi că ar fi fost cercetat sau condamnat penal. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea probelor. Astfel cum rezultă din probele cauzei, reclamantul locuiește în România în baza unei vize de lungă ședere, drept de ședere prelungit succesiv în ultimii 5 ani, astfel cum rezultă din nota raport a Serviciului pentru Străini al Județului Ilfov. Potrivit art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată, dreptul de ședere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă, printre altele, sunt îndeplinite în continuare condițiile cu privire la intrarea în țară, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), e), f), g) și h) din ordonanță, textul de la lit. h) referindu-se la situația în care străinul nu prezintă pericol pentru apărarea și siguranța națională, ordinea, sănătatea ori morala publică.

Se presupune așadar că, prelungindu-se periodic dreptul de ședere al reclamantului, au fost verificate condițiile legale pentru a se dispune asemenea măsură, inclusiv aceea de a nu prezenta pericol pentru siguranța națională și ordinea publică. În această situație, urmează ca instanța de trimitere să dispună completarea probelor sub acest aspect, solicitând relații suplimentare pârâtului privind condițiile prelungirii vizei de lungă ședere, inclusiv dacă pentru perioada ulterioară lunii iulie 2007, șederea reclamantului a fost în continuare legală.

De asemenea, întrucât apare ca fondată apărarea reclamantului cu privire la lipsa de dovezi privind pericolul pe care l-ar reprezenta acesta, urmează a se dispune completarea probelor privind motivele concrete ce au stat la baza respingerii cererii de stabilire a domiciliului în România, instanța având obligația de a analiza dacă sunt întrunite în ansamblu, condițiile de acordare a dreptului de ședere permanentă, prevăzute în prezent de art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, completată și modificată. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de E.M.A.J. împotriva sentinței civile nr. 2449 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.