ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 25 iunie 2007

reclamantul E.M.A.J. a chemat în judecată Oficiul Român pentru Imigrări,

solicitând anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 56148/MM/S3 din 21 mai 2007

prin care i s-a refuzat acordarea dreptului de ședere permanentă în România și

obligarea pârâtului să-i aprobe cererea de stabilire a domiciliului.

În motivarea cererii,

reclamantul, cetățean libanez, a învederat că se află în România de 15 ani,

având permis de muncă din anul 2004 și viză de lungă ședere în țară,

împrejurări în raport de care apare inexplicabil refuzul pârâtului de a-i

acorda drept de ședere permanentă, motivat în drept pe dispozițiile art. 70 alin.

(1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, modificată și completată.

Prin sentința civilă nr. 2449

din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că respingerea solicitării de stabilire a domiciliului

în România este fondată, întrucât, în baza informațiilor cu caracter secret

transmise de S.R.I., s-a constatat că reclamantul prezintă pericol pentru

ordinea publică și siguranța națională.

S-a mai stabilit că

reclamantului nu i-au fost încălcate dreptul la apărare și nici cel privind

accesul la un proces echitabil, el având la dispoziție mijloacele procedurale

pentru a lua cunoștință de documentele cu caracter secret avute în vedere la

luarea măsurii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul E.M.A.J., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că pârâtul nu a făcut dovada pericolului public pe care l-ar reprezenta

prezența sa în România, cu atât mai mult cu cât deține viză valabilă de ședere

în țară, pentru eliberarea căreia trebuie îndeplinită printre altele și cerința

prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002.

S-a mai învederat de către

reclamant că nu a avut posibilitatea de a cunoaște motivele de fapt ce au

determinat respingerea cererii de stabilire a domiciliului, în condițiile în

care nu există dovezi că ar fi fost cercetat sau condamnat penal.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând

a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea probelor.

Astfel cum rezultă din

probele cauzei, reclamantul locuiește în România în baza unei vize de lungă

ședere, drept de ședere prelungit succesiv în ultimii 5 ani, astfel cum rezultă

din nota raport a Serviciului pentru Străini al Județului Ilfov.

Potrivit art. 50 alin. (2) lit.

a) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată, dreptul de ședere

temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un

an, numai dacă, printre altele, sunt îndeplinite în continuare condițiile cu

privire la intrarea în țară, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), e), f), g)

și h) din ordonanță, textul de la lit. h) referindu-se la situația în care

străinul nu prezintă pericol pentru apărarea și siguranța națională, ordinea,

sănătatea ori morala publică.

Se presupune așadar că,

prelungindu-se periodic dreptul de ședere al reclamantului, au fost verificate

condițiile legale pentru a se dispune asemenea măsură, inclusiv aceea de a nu

prezenta pericol pentru siguranța națională și ordinea publică.

În această situație, urmează

ca instanța de trimitere să dispună completarea probelor sub acest aspect,

solicitând relații suplimentare pârâtului privind condițiile prelungirii vizei

de lungă ședere, inclusiv dacă pentru perioada ulterioară lunii iulie 2007,

șederea reclamantului a fost în continuare legală.

De asemenea, întrucât apare

ca fondată apărarea reclamantului cu privire la lipsa de dovezi privind

pericolul pe care l-ar reprezenta acesta, urmează a se dispune completarea

probelor privind motivele concrete ce au stat la baza respingerii cererii de

stabilire a domiciliului în România, instanța având obligația de a analiza dacă

sunt întrunite în ansamblu, condițiile de acordare a dreptului de ședere

permanentă, prevăzute în prezent de art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, completată

și modificată.

Pentru considerentele expuse

mai sus, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

E.M.A.J. împotriva sentinței civile nr. 2449 din 10 octombrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.