ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2339/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 15 ianuarie 2007 sub nr. 15/45/2007 contestatorul V.M. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București a formulat în temeiul dispozițiilor art. 399-404 2 C. proc. civ. contestația la executare împotriva procesului verbal de sechestru nr. 52355 din 27 noiembrie 2006 emis de intimată și comunicat la 30 decembrie 2006 precum și împotriva executării silite începută prin somația nr. 52355 din 19 decembrie 2005 solicitând să se constate perimarea executării silite care face obiectul dosarului nr. 52355 al A.V.A.S. și anularea tuturor actelor de urmărire; anularea procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 52355 din 27 noiembrie 2006. În motivarea contestației contestatorul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) C. proc.

civ. executarea s-a perimat de drept, întrucât de la data emiterii somației nr. 52355 din 19 decembrie 2005 și data întocmirii procesului verbal de sechestru din 27 noiembrie 2006 au trecut aproape 12 luni, că procesul verbal de aplicare a sechestrului este lovit de nulitate deoarece împotriva debitoarei SC C. SA Tomești deschizându-se procedura reorganizării judiciare și a falimentului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, contestatorul nu este debitorul intimatei, deoarece contractul de cesiune de creanță nr. 930200 din 2 decembrie 1999 dintre Banca A. SA și A.V.A.S. nu i-a fost comunicat potrivit dispozițiilor art. 1393 C. civ. pentru a-i fi opozabil și de asemeni procesul-verbal de sechestru este nul întrucât îi lipsește obiectul, apartamentul fiind bun comun al contestatorului cu soția sa.

Prin sentința comercială nr. 1 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. La Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2007, sub nr. 15/45/2007. Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția tardivității contestației în raport de dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Prin încheierea pronunțată la data de 4 iunie 2007 Curtea a respins excepția tardivității ca neîntemeiată având în vedere precizarea contestatorului că a formulat contestația la executare numai împotriva procesului verbal de aplicare a sechestrului din data de 27 noiembrie 2006 care i-a fost comunicat prin poștă la data de 30 decembrie 2006 iar contestația a fost înregistrată la 12 ianuarie 2007, deci în termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 143 din 25 iunie 2007 a respins ca neîntemeiate excepția perimării executării silite și contestația la executare formulată de contestatorul V.M. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență, că prin înregistrarea contestației la executare la data de 15 ianuarie 2007 pe rolul Curții de Apel Iași, termenul de perimare prevăzut de art. 389 alin. (1) C. proc.

civ. a fost întrerupt potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin contractul de cesiune de creanță nr. 930200 din 2 decembrie 1999 încheiat între Banca A. în calitate de cedent și A.V.A.S. în calitate de cesionar, A.V.A.S. în baza dispozițiilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată a trecut la valorificarea creanței în valoare de 3.001.427,17 dolari SUA pe care Banca A. o avea împotriva debitorului cedat SC C. Tomești, contestatorul având calitatea de garant potrivit contractului de cauțiune încheiat la data de 1 august 1995 între contestator și Banca A. pentru un credit de 4.000.000.000 lei plus dobânzile aferente acordat de bancă debitorului SC C. Tomești SA.

Contestatorul potrivit art. 2 din contract, s-a obligat să garanteze obligația solidar cu debitorul, cu întregul său patrimoniu prezent și viitor, fiind de acord ca executarea garanției să se facă ori de câte ori debitorul nu-și va executa la termen obligațiile (art. 4). În termen legal, împotriva sentinței contestatorul V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin motivele de recurs invocate, recurentul a arătat că instanța a dispus în mod nelegal respingerea excepției perimării executării silite începută de intimata A.V.A.S., argumentând că înștiințarea prealabilă este un element esențial al procedurii pornirii executării silite și totodată un act de la împlinirea căruia începe să curgă termenul de 6 luni necesar intervenirii sancțiunii perimării executării, astfel că în raport de aceste împrejurări, instanța avea obligația să constate că în prezenta cauză a operat perimarea de drept a executării silite și în consecință să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate de A.V.A.S.

Recurentul a mai arătat că pe fondul cauzei litigiul a fost soluționat greșit întrucât instanța a respins argumentul său cu privire la faptul că procesul-verbal de aplicare a sechestrului este nul, deoarece acest act de urmărire a vizat un bun aflat în coproprietate devălmașă, fără ca în prealabil creditorul să fi solicitat partajarea acestuia. În drept recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare. La termenul de judecată a recursului stabilit azi 26 iunie 2008, recurentul V.M. prin avocat a depus la dosar sentința comercială nr. 191 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială prin care s-a admis contestația la executare, au fost anulate formele de executare efectuate de A.V.A.S.

în cauză și obligată intimata la 6.146,5 lei cheltuieli de judecată către contestator cât și certificatul de grefă privind soluția pronunțată în recursul declarat de către A.V.A.S. București împotriva sentinței anterior menționată, care prin decizia nr. 2004 din 6 iunie 2008 a fost respins ca nefondat. Având în vedere actele depuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte în sensul constatării ca fiind fără obiect contestația la executare și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Analizând înscrisurile depuse la dosar și anume sentința comercială nr. 191 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A.V.A.S.

București prin decizia nr. 2004 din 6 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 10946/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată ca fiind rămasă fără obiect contestația la executare. În consecință, recursul declarat de contestator urmează să fie admis, modificată sentința constatând ca fiind rămasă fără obiect contestația la executare și obligată intimata la 9.229 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs către recurent.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul V.M. împotriva sentinței comerciale nr. 143 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică sentința constatând ca fiind rămasă fără obiect contestația la executare. Obligă intimata A.V.A.S. București la 9.229 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs către recurent. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.