ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2339/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Iași la data de 15 ianuarie 2007 sub nr. 15/45/2007 contestatorul V.M.

în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București a formulat în temeiul

dispozițiilor art. 399-404

2

C. proc. civ. contestația la executare

împotriva procesului verbal de sechestru nr. 52355 din 27 noiembrie 2006 emis

de intimată și comunicat la 30 decembrie 2006 precum și împotriva executării

silite începută prin somația nr. 52355 din 19 decembrie 2005 solicitând să se

constate perimarea executării silite care face obiectul dosarului nr. 52355 al A.V.A.S.

și anularea tuturor actelor de urmărire; anularea procesului-verbal de aplicare

a sechestrului nr. 52355 din 27 noiembrie 2006.

În motivarea contestației contestatorul a

arătat că potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) C. proc. civ. executarea

s-a perimat de drept, întrucât de la data emiterii somației nr. 52355 din 19

decembrie 2005 și data întocmirii procesului verbal de sechestru din 27

noiembrie 2006 au trecut aproape 12 luni, că procesul verbal de aplicare a

sechestrului este lovit de nulitate deoarece împotriva debitoarei SC C. SA

Tomești deschizându-se procedura reorganizării judiciare și a falimentului, în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, contestatorul

nu este debitorul intimatei, deoarece contractul de cesiune de creanță nr. 930200

din 2 decembrie 1999 dintre Banca A. SA și A.V.A.S. nu i-a fost comunicat

potrivit dispozițiilor art. 1393 C. civ. pentru a-i fi opozabil și de asemeni

procesul-verbal de sechestru este nul întrucât îi lipsește obiectul,

apartamentul fiind bun comun al contestatorului cu soția sa.

Prin sentința comercială nr. 1 din 12

februarie 2007, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 republicată a admis excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel Iași și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel

București.

La Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2007, sub nr. 15/45/2007.

Intimata prin întâmpinarea depusă la

dosar a invocat excepția tardivității contestației în raport de dispozițiile

art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea

contestației ca neîntemeiată.

Prin încheierea pronunțată la data de 4

iunie 2007 Curtea a respins excepția tardivității ca neîntemeiată având în

vedere precizarea contestatorului că a formulat contestația la executare numai

împotriva procesului verbal de aplicare a sechestrului din data de 27 noiembrie

2006 care i-a fost comunicat prin poștă la data de 30 decembrie 2006 iar

contestația a fost înregistrată la 12 ianuarie 2007, deci în termenul prevăzut

de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin sentința comercială nr. 143 din 25 iunie 2007 a respins ca

neîntemeiate excepția perimării executării silite și contestația la executare

formulată de contestatorul V.M.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

în esență, că prin înregistrarea contestației la executare la data de 15

ianuarie 2007 pe rolul Curții de Apel Iași, termenul de perimare prevăzut de

art. 389 alin. (1) C. proc. civ. a fost întrerupt potrivit dispozițiilor art. 249

C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că

prin contractul de cesiune de creanță nr. 930200 din 2 decembrie 1999 încheiat

între Banca A. în calitate de cedent și A.V.A.S. în calitate de cesionar, A.V.A.S.

în baza dispozițiilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată a

trecut la valorificarea creanței în valoare de 3.001.427,17 dolari SUA pe care

Banca A. o avea împotriva debitorului cedat SC C. Tomești, contestatorul având

calitatea de garant potrivit contractului de cauțiune încheiat la data de 1

august 1995 între contestator și Banca A. pentru un credit de 4.000.000.000 lei

plus dobânzile aferente acordat de bancă debitorului SC C. Tomești SA.

Contestatorul potrivit art. 2 din

contract, s-a obligat să garanteze obligația solidar cu debitorul, cu întregul

său patrimoniu prezent și viitor, fiind de acord ca executarea garanției să se

facă ori de câte ori debitorul nu-și va executa la termen obligațiile (art. 4).

În termen legal, împotriva sentinței

contestatorul V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin motivele de recurs invocate,

recurentul a arătat că instanța a dispus în mod nelegal respingerea excepției

perimării executării silite începută de intimata A.V.A.S., argumentând că

înștiințarea prealabilă este un element esențial al procedurii pornirii

executării silite și totodată un act de la împlinirea căruia începe să curgă

termenul de 6 luni necesar intervenirii sancțiunii perimării executării, astfel

că în raport de aceste împrejurări, instanța avea obligația să constate că în

prezenta cauză a operat perimarea de drept a executării silite și în consecință

să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate de A.V.A.S.

Recurentul a mai arătat că pe fondul

cauzei litigiul a fost soluționat greșit întrucât instanța a respins argumentul

său cu privire la faptul că procesul-verbal de aplicare a sechestrului este

nul, deoarece acest act de urmărire a vizat un bun aflat în coproprietate

devălmașă, fără ca în prealabil creditorul să fi solicitat partajarea acestuia.

În drept recurentul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul

admiterii contestației la executare.

La termenul de judecată a recursului

stabilit azi 26 iunie 2008, recurentul V.M. prin avocat a depus la dosar

sentința comercială nr. 191 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială prin care s-a admis contestația la executare, au fost anulate

formele de executare efectuate de A.V.A.S. în cauză și obligată intimata la

6.146,5 lei cheltuieli de judecată către contestator cât și certificatul de

grefă privind soluția pronunțată în recursul declarat de către A.V.A.S.

București împotriva sentinței anterior menționată, care prin decizia nr. 2004

din 6 iunie 2008 a fost respins ca nefondat.

Având în vedere actele depuse, recurentul

a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte în sensul

constatării ca fiind fără obiect contestația la executare și obligarea

intimatei la cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

Analizând înscrisurile depuse la dosar și

anume sentința comercială nr. 191 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, irevocabilă prin respingerea

recursului declarat de A.V.A.S. București prin decizia nr. 2004 din 6 iunie

2008 pronunțată în dosarul nr. 10946/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Înalta Curte constată ca fiind rămasă fără obiect contestația la

executare.

În consecință, recursul declarat de

contestator urmează să fie admis, modificată sentința constatând ca fiind

rămasă fără obiect contestația la executare și obligată intimata la 9.229 lei

cheltuieli de judecată în fond și recurs către recurent.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul

V.M. împotriva sentinței comerciale nr. 143 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Modifică sentința constatând ca fiind

rămasă fără obiect contestația la executare.

Obligă intimata A.V.A.S. București la

9.229 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2008.