ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2343/2009

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 755

din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în baza art.

20 raportat la art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., la o

pedeapsă de 6 ani închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 2.182,43 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli

de spitalizare, plus dobânda legală până la data plății efective, în favoarea

părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și la plata sumei de

1.466 lei, despăgubiri civile reprezentând transportul victimei, plus dobânda legală

până la plata efectivă, în favoarea părții civile Serviciul Județean de

Ambulanță Gorj.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 12.500 lei, despăgubiri civile și la plata sumei de 15.000 lei

daune morale, în favoarea părții civile B.T. Totodată, a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, în ziua de 28 aprilie 2008, partea vătămată B.T. l-a

trimis pe nepotul său B.M. într-o grădină din aproprierea locuinței sale, în

scopul de a aduna urzici pentru hrana păsărilor. Acolo, B.M. s-a întâlnit cu făptuitorul

G.G. și, după ce s-au insultat și lovit reciproc, B.M. i-a aplicat o lovitură puternică

lui G.G., fapt pentru care acesta a căzut, fiind  găsit de fratele său G.I.

Martorul G.I. i-a anunțat prin

telefon pe frații săi G.C. și B.V. să vină la fața locului, pentru a-l

transporta pe G.G. la spital.

Inculpatul G.C. și martorul B.V.

au ajuns la fața locului, la circa o oră după ce au primit telefon și, în timp

ce încercau să-l urce în căruță pe G.G., la locul faptei au venit partea

vătămată B.T. și martorul B.M.

În aceste condiții,

inculpatul G.C. a luat un par de la vie și l-a lovit în cap pe B.T.,

producându-i grave leziuni.

Astfel, din actul medico –

legal a rezultat că B.T. a prezentat un politraumatism forte, hematom extradural

voluminos, P-T-0 dr. operat, constatându-se și contuzii de trunchi și membre,

leziunile produse necesitând pentru vindecare o perioadă de 75-80 zile de

îngrijiri medicale. Totodată, s-a constatat că leziunile au pus în primejdie viața

părții vătămate, salvarea acesteia datorându-se doar intervenției chirurgicale

de specialitate efectuată în condiții de urgență.

Situația de fapt descrisă

mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și

declarațiile părții vătămate, certificatul medico - legal privind leziunile

suferite de către aceasta, biletul de ieșire din spital emis de Spitalul nr. 1

Craiova la 14 mai 2008, certificatul medico – legal emis de S.M.L. Gorj

numitului G.G., depozițiile martorilor B.M., B.V., G.I., B.I., S.M., coroborate

cu declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel inculpatul G.C. care, în principal, a

solicitat să-i fie recunoscută circumstanța atenuantă a scuzei provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar circumstanțe atenuante

judiciare, din cele prevăzute în art. 74 C. pen., cu consecința coborârii

pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Prin decizia penală nr. 69 din

2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.C. împotriva sentinței

penale nr. 755 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală.

A fost desființată, în

parte, sentința atacată, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și,

în rejudecare:

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a prevederilor art. 76 C. pen. și

a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului, de la 6 ani, la 4 ani

închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Craiova a reținut că, în cauză nu se impune recunoașterea în

favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la

scuza provocării, întrucât inculpatul nu a fost provocat de partea vătămată ci,

dimpotrivă, venind după mult timp la locul faptei și fără a avea vreo altă discuție

cu aceasta, i-a aplicat o lovitură puternică, cu un par, în zona capului,

producându-i leziuni grave.

Având însă în vedere lipsa

antecedentelor penale ale inculpatului, cât și comportarea sinceră a acestuia

în timpul procesului penal, Curtea de Apel Craiova a apreciat că, în cauză sunt

incidente dispozițiile prevăzute în art. 74 lit. a) și c) C. pen., împrejurări

care pot constitui circumstanțe atenuante, cu aplicarea corespunzătoare a

dispozițiilor prevăzute de art. 76 C. pen., în sensul coborârii pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege.

Împotriva deciziei penale nr.

69 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs

inculpatul G.C., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat  aplicarea în cauză a

prevederilor art. 86

7

C. pen., respectiv să se stabilească ca

modalitate de executare a pedepsei, executarea acesteia la locul de muncă,

prezentând și acordul dat în acest sens de societatea comercială la care a

lucrat anterior.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că, prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe

baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise

de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale.

La individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului, instanța de apel a reținut și a dat eficiență, atât

împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât și aspectelor de

circumstanțiere personală invocate de inculpat.

Astfel, s-au avut în vedere

gravitatea faptei săvârșită de inculpat, care aduce atingere valorii sociale

supreme, viața omului, împrejurările concrete ale comiterii acesteia (deși partea

vătămată nu l-a provocat, în nici un mod pe inculpat, reacția acestuia a fost

extrem de violentă, aplicându-i părții vătămate o lovitură puternică cu un par în

zona capului – zonă vitală), precum și urmările produse (din raportul de constatare

medico – legală rezultând că partea vătămată a prezentat un politraumatism

forte, viața acesteia fiind salvată doar datorită intervenției medicale

promte).

În aceste condiții și, având

în vedere că instanța de apel i-a recunoscut inculpatului circumstanțele

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. (lipsa

antecedentelor penale și conduita sinceră adoptată pe parcursul cercetărilor),

nu se mai pot avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea

criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel și

nici stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, așa cum a

solicitat recurentul inculpat.

Pe de altă parte, asemenea

fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de

insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Având în vedere că

inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată

în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte

constată că, instanța de apel a dat dovadă de maximum de clemență, stabilind

pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul sancționator, prin recunoașterea

de circumstanțe atenuante judiciare.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 2 aprilie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 2

aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 iunie 2009.