ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Conform actelor dosarului, la data de 19 februarie 2009 a fost comunicată petiționarei S.A.I. sentința penală nr. 22 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Prin sentința menționată a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarei formulată împotriva rezoluției nr. 226/P/2008 din 17 noiembrie 2008 și nr. 1987/11/2/2008 din 23 decembrie 2008 ambele emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. La data de 09 martie 2009, petiționara a declarat recurs împotriva acestei sentințe. Recursul va fi respins, ca tardiv, pentru următoarele motive. Potrivit art. 385 3 raportat la art. 363 C. proc.

pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv (minutei) pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțarea hotărârii. Or, în raport cu data de 19 februarie 2008 (data comunicării dispozitivului hotărârii) și cu data de 09 martie 2009 (data declarării recursului), Înalta Curte constată că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul petiționarei. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara S.A.I., prin reprezentant legal D.M. împotriva sentinței penale nr. 22 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.