ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Conform actelor dosarului, la data de 19 februarie 2009 a fost

comunicată petiționarei S.A.I. sentința penală nr. 22 din 11 februarie 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală. Prin sentința menționată a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea petiționarei formulată împotriva rezoluției nr. 226/P/2008

din 17 noiembrie 2008 și nr. 1987/11/2/2008 din 23 decembrie 2008 ambele emise

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

La data de 09 martie 2009, petiționara a declarat recurs împotriva

acestei sentințe.

Recursul va fi respins, ca tardiv, pentru următoarele motive.

Potrivit art. 385

3

raportat la art. 363 C. proc. pen.,

termenul de recurs este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei de pe

dispozitiv (minutei) pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri, cât și

de la pronunțarea hotărârii.

Or, în raport cu data de 19 februarie 2008 (data comunicării

dispozitivului hotărârii) și cu data de 09 martie 2009 (data declarării

recursului), Înalta Curte constată că a fost depășit termenul de 10 zile

prevăzut de dispozițiile legale menționate.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul

petiționarei.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la

plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara S.A.I., prin

reprezentant legal D.M. împotriva sentinței penale nr. 22 din 11 februarie 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.