ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3252/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 120 din 10 august

2009, Curtea de Apel Pitești a respins ca inadmisibilă plângerea petentei

S.A.I. prin reprezentant D.M., cu sediul în comuna Colceag, județul Prahova

formulată împotriva Referatului nr. 295/VIII/1/2009 întocmit de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 100 RON.

S-a reținut că prin

Referatul nr. 295/VIII/1/2009 din 2 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești a respins plângerea prin care petenta S.A.I., prin

reprezentantul legal D.M., își exprima nemulțumirea în legătură cu modul de

întocmire a Raportului de verificare nr. 32649 din 23 aprilie 2005 al

Ministerului Administrației și Internelor.

Procurorul a referit

în sensul că petiția nu îndeplinește condițiile expres prevăzute de art. 222 C.

pen. pentru a putea fi calificată drept plângere penală.

La rândul său,

instanța de fond învestită cu plângerea formulată de petiționară împotriva

modului de rezolvare prin acest referat, a constatat că soluția atacată nu este

una dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., astfel că a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a

declarat recurs petiționara S.A.I. prin reprezentantul său legal, D.M., fără a

arăta motivele de casare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală și

temeinică.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanța poate fi

învestită cu plângere numai împotriva anumitor soluții dispuse de procuror și

care sunt expres prevăzute în textul de lege arătat mai sus, este vorba de

soluții de netrimitere în judecată constând în rezoluții de neîncepere a

urmăririi penale, ordonanțe sau de clasare, de scoatere de sub urmărire penală

sau încetare a urmăririi penale. Sesizarea instanței în afara limitelor acestor

soluții dispuse de procuror nu este prevăzută și admisă de lege.

Așa fiind, Referatul

nr. 295/VIII/1/2009 din 2 aprilie 2009 întocmit de procuror, neîncadrându-se în

categoriile de soluții ce pot fi atacate la instanță, demersul judiciar al

petiționarei a fost respins în mod corect ca inadmisibil.

Constatând că

recursul petiționarei este nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte îl va respinge ca atare, dispunând obligarea

acestuia, prin reprezentantul său legal, la plata cheltuielilor judiciare către

stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara S.A.I., prin reprezentant legal

D.M., împotriva Sentinței penale nr. 120 din 10 august 2009 a Curții de Apel Ploiești

- secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurenta

petiționară, prin reprezentant legal D.M., la 200 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 octombrie 2009.