ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2012

Prin Sentința penală nr. 203 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca tardiv formulată, plângerea persoanei vătămate S.A.I., cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județ Prahova, prin reprezentant legal D.M. A fost obligată persoana vătămată la 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Petenta S.A.I., cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județul Prahova, prin reprezentant legal D.M., a formulat plângere penală la data de 6 iulie 2010, adresându-se Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care a solicitat cercetarea magistraților - judecători S.V.I.

și N.L.A., de la Judecătoria Ploiești, care prin fals, uz de fals, abuz și neglijență, cât și îngrădirea unor drepturi, au respins cererile de reexaminare pentru scutirea de la obligația plății taxei de timbru și asistență judiciară gratuită, formulate în Dosarele nr. 4805/281/2010 și nr. 4806/281/2010. Actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză de către procuror au stabilit că la termenul din 8 iunie 2010, în Dosarul nr. 4805/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, având ca obiect revizuire Sentinței civile nr. 1277 din 7 martie 2005 petentul D.M., în calitate de reprezentant al societății a solicitat să fie scutit de taxa de timbru și să i se acorde asistență judiciară gratuită conform O.U.G.

nr. 51/2008. Instanța a reținut că reclamantul nu a justificat în nici un fel admiterea unei astfel de cereri și a respins-o. Ulterior la data de 17 iunie 2010, petentul D.M. a solicitat reexaminarea încheierii de ședință din data de 8 iunie 2010, prin care i-a fost respinsă cererea de scutirea plății taxei de timbru și de ajutor public judiciar. De asemenea, cererea de reexaminare a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, în afara termenului de 3 zile, prev. de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Aceeași situație s-a constatat a fi și în Dosarul nr. 4806/281/2010 în care petentul a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 11121 din 17 decembrie 1992, pronunțată în Dosarul nr. 9530/1991 al Judecătoriei Ploiești.

Instanța de fond a mai reținut că prin Rezoluția nr. 478/P/2010 din 6 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători S.V.I. și N.L.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 C. pen. și respectiv, art. 289 C. pen. Prin Rezoluția nr. 2013/11/2 din 10 martie 2011 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de S.A.I., comuna Colceag județul Prahova, împotriva soluției din Dosarul nr. 478/P/2010 al aceleiași unități de parchet întrucât aceasta este temeinică și legală.

S-a mai reținut că soluția a fost comunicată petentei S.A.I., aceasta confirmând primirea la data de 21 martie 2011. S.A.I., prin reprezentantul său legal D.M., s-a adresat instanței de judecată cu plângere împotriva acestor rezoluții în conformitate cu dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., care prin cererea depusă în scris la dosar a susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia. Totodată, instanța de fond a mai reținut că reprezentantul legal al petentei nu s-a prezentat la judecată, pentru a arăta în concret criticile pe care înțelege să le aducă rezoluțiilor procurorului. Instanța de fond a constatat că, plângerea adresată instanței este tardiv formulată în raport de data primirii rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, din 21 martie 2011 și data de 23 iunie 2011 la care a fost înregistrată la instanță, depășind astfel cu mult termenul de 20 de zile, prev. de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta S.A.I. Analizând recursul, prin prisma dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportată la art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente: Normele de procedură penală sunt de strică interpretare și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală care nu poate fi examinat în raport cu data când a fost săvârșită infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă. Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., în sensul că hotărârea judecătorului prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă, ori ca nefondată, este definitivă. Așadar, petenta nu avea posibilitatea legală de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată de prima instanță, întrucât potrivit dispozițiilor legale menționate, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., este definitivă. Așa fiind, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I., cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județ Prahova, prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinței penale nr. 203 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petenta va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva Sentinței penale nr. 203 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2012. Procesat de GGC - LM