ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2012

Prin Sentința penală

nr. 203 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca tardiv formulată,

plângerea persoanei vătămate S.A.I., cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești,

județ Prahova, prin reprezentant legal D.M.

A fost obligată

persoana vătămată la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Petenta S.A.I., cu

sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județul Prahova, prin reprezentant

legal D.M., a formulat plângere penală la data de 6 iulie 2010, adresându-se Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care a solicitat cercetarea

magistraților - judecători S.V.I. și N.L.A., de la Judecătoria Ploiești, care

prin fals, uz de fals, abuz și neglijență, cât și îngrădirea unor drepturi, au

respins cererile de reexaminare pentru scutirea de la obligația plății taxei de

timbru și asistență judiciară gratuită, formulate în Dosarele nr. 4805/281/2010

și nr. 4806/281/2010.

Actele premergătoare

începerii urmăririi penale efectuate în cauză de către procuror au stabilit că

la termenul din 8 iunie 2010, în Dosarul nr. 4805/281/2010 al Judecătoriei

Ploiești, având ca obiect revizuire Sentinței civile nr. 1277 din 7 martie 2005

petentul D.M., în calitate de reprezentant al societății a solicitat să fie

scutit de taxa de timbru și să i se acorde asistență judiciară gratuită conform

O.U.G. nr. 51/2008.

Instanța a reținut că

reclamantul nu a justificat în nici un fel admiterea unei astfel de cereri și a

respins-o.

Ulterior la data de

17 iunie 2010, petentul D.M. a solicitat reexaminarea încheierii de ședință din

data de 8 iunie 2010, prin care i-a fost respinsă cererea de scutirea plății

taxei de timbru și de ajutor public judiciar.

De asemenea, cererea

de reexaminare a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, în afara termenului

de 3 zile, prev. de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

Aceeași situație s-a

constatat a fi și în Dosarul nr. 4806/281/2010 în care petentul a solicitat

revizuirea Sentinței civile nr. 11121 din 17 decembrie 1992, pronunțată în

Dosarul nr. 9530/1991 al Judecătoriei Ploiești.

Instanța de fond a

mai reținut că prin Rezoluția nr. 478/P/2010 din 6 decembrie 2010, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228

alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față

de magistrații judecători S.V.I. și N.L.A., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 C. pen.

și respectiv, art. 289 C. pen.

Prin Rezoluția nr.

2013/11/2 din 10 martie 2011 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă

plângerea formulată de S.A.I., comuna Colceag județul Prahova, împotriva

soluției din Dosarul nr. 478/P/2010 al aceleiași unități de parchet întrucât

aceasta este temeinică și legală.

S-a mai reținut că

soluția a fost comunicată petentei S.A.I., aceasta confirmând primirea la data

de 21 martie 2011.

S.A.I., prin

reprezentantul său legal D.M., s-a adresat instanței de judecată cu plângere

împotriva acestor rezoluții în conformitate cu dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., care prin cererea depusă în scris la dosar a susținut

nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Totodată, instanța de

fond a mai reținut că reprezentantul legal al petentei nu s-a prezentat la

judecată, pentru a arăta în concret criticile pe care înțelege să le aducă

rezoluțiilor procurorului.

Instanța de fond a

constatat că, plângerea adresată instanței este tardiv formulată în raport de

data primirii rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, din 21 martie 2011 și data de 23 iunie 2011 la care a fost

înregistrată la instanță, depășind astfel cu mult termenul de 20 de zile, prev.

de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta S.A.I.

Analizând recursul,

prin prisma dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., raportată la art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Normele de procedură

penală sunt de strică interpretare și imediată aplicare, fiind cunoscut și

unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală care nu poate fi

examinat în raport cu data când a fost săvârșită infracțiunea, ca în cazul

legii penale, ci cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care

legea de procedură este activă.

Dispozițiile art.

XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului prin care acesta

respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în

judecată, ca inadmisibilă, ori ca nefondată, este definitivă.

Așadar, petenta nu

avea posibilitatea legală de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată de prima

instanță, întrucât potrivit dispozițiilor legale menționate, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.,

este definitivă.

Așa fiind, se

constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a

neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen., cu

referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum

și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I., cu sediul în comuna Colceag,

sat Inotești, județ Prahova, prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinței

penale nr. 203 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petenta va fi

obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva Sentinței penale nr.

203 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - LM