ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 21 iulie 2008, persoana vătămată F.A. a formulat la Secția 1 Poliție Brașov o plângere prealabilă prin care solicită cercetarea și tragerea la răspundere a fostei sale soții, G.A. pentru faptul că, în ziua de 19 iulie 2008, acesta nu i-a predat-o pe fiica lor, M.F., potrivit programului de vizitare stabilit de către instanța de judecată. Prin referatul din 5 septembrie 2008, Secția nr. 1 Poliție Brașov și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, având în vedere calitatea intimatei, judecător la Judecătoria Zărnești, pentru a fi efectuate cercetări referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen.

Pe baza verificărilor efectuate (au fost audiate părțile, au fost ascultați martorii F.M., E.I. și G.N., s-au atașat hotărârile judecătorești pronunțate cu ocazia desfacerii căsătoriei încheiate între F.A. și F.G.A.) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 307 C. pen. și, drept consecință, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea G.A. prin rezoluția din 21 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 270/P/2008. 2. Împotriva acestei rezoluții persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Prin rezoluția din 8 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 991/II-2/2008 a procurorul general al Curții de Apel Brașov a fost respinsă plângerea petentului F.A. Împotriva rezoluției procurorului, persoana vătămată a formulat plângere în fața judecătorului, în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. 3.Prin sentința penală nr. 29/F din 16 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea introdusă de petent și a menținut rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit programul de vizitare a minorei a fost interpretat de petiționar într-un sens larg, și anume că ar include și perioada vacanței de vară, împrejurare care însă nu rezultă explicit din cuprinsul sentinței civile, și, pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen. 4. Împotriva acestei sentințe penale, persoana vătămată a declarat recurs învederând că intimata l-a împiedicat repetat să țină legături personale cu minora în condițiile stabilite prin hotărâre judecătorească și, drept, consecință, sunt întrunite, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen., impunându-se trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov pentru judecarea cauzei conform art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Pentru existența infracțiunii cercetate, sub raportul laturii sale obiective, este necesar ca elementul material să se realizeze fie prin acțiunea de reținere a minorului, comisă de către părintele căruia i s-a încredințat copilul [art. 307 alin. (1)] fie prin acțiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinți de a avea legături cu minorul, săvârșită de persoana căruia i s-a încredințat minorul [art. 307 alin. (2) C. pen.]. Sub aspectul laturii subiective, fapta de a împiedica în mod repetat pe un părinte să aibă legături cu minorul în condițiile stabilite de organul competent este comisă întotdeauna cu intenție, fiind exclusă culpa. În speță, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen.

nu sunt îndeplinite. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, prin sentința civilă nr. 4383/2006 a Judecătoriei Brașov, intimata G.A. a fost obligată să permită persoanei vătămate F.A. să aibă legături personale cu fiica lor după următorul program: în fiecare marți și joi între orele 17,00-20,00 și în fiecare sâmbătă între orele 10,00-20,00; în vacanța de vară timp de o lună, în timpul lunilor iulie – august; o săptămână în vacanța de iarnă, cinci zile în vacanța de Paști și în celelalte vacanțe, în zilele de marți și joi între orele 10,00-20,00 și de sâmbăta ora 10,00 până duminică ora 10,00. Prin decizia nr. 142/Ap/2006 a Tribunalului Brașov s-a admis apelul declarat de G.A., în sensul că i se permite lui F.A.

să aibă legături personale cu minora M.F. în prima și a treia sâmbătă din lună, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 160/R/MF din 24 aprilie 2007, a admis recursul declarat de G.A. împotriva hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o să permită legături personale cu minora în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10,00-20,00, în vacanța de vară timp de 2 săptămâni ; în vacanța de iarnă o săptămână și trei zile în vacanța de Paști; înlăturându-se din ambele hotărâri dispozițiile contrare referitoare la programul de vizită a minorei. Dispozitivul hotărârii a fost interpretat diferit de persoana vătămată și intimată în partea referitoare la perioada de vară, F.A.

apreciind că este îndreptățit să aibă legături personale cu minora și săptămânal, în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10,00-20,00, G.A. considerând că în timpul vacanței de vară fostul său soț beneficiază de legături personale cu fiica lor doar două săptămâni, nefiind aplicabil programul lunar. Probele administrate în cauză nu evidențiază intenția intimatei de a împiedica pe F.A. să aibă legături personale cu minora, astfel încât sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen. nu sunt întrunite, cu atât mai mult cu cât intimata s-a conformat permanent dispozițiilor cuprinse în hotărârile civile care au reglementat încredințarea minorei.

În condițiile în care existau nelămuriri cu privire la înțelesul dispozitivului deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel Brașov, persoana vătămată avea posibilitatea de a cere instanței, în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori când aceasta cuprinde dispoziții potrivnice. Ca atare, în raport de considerentele expuse, organul de urmărire penale a constatat corect că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen., cum bine a reținut și instanța de fond, motiv pentru care recursul declarat de persoana vătămată va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.A. împotriva sentinței penale nr. 29/F din 16 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.