ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

vătămată F.A. a formulat la Secția 1 Poliție Brașov o plângere prealabilă prin

care solicită cercetarea și tragerea la răspundere a fostei sale soții, G.A. pentru

faptul că, în ziua de 19 iulie 2008, acesta nu i-a predat-o pe fiica lor, M.F.,

potrivit programului de vizitare stabilit de către instanța de judecată.

Prin referatul din 5 septembrie 2008,

Secția nr. 1 Poliție Brașov și-a declinat competența în favoarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, având în vedere calitatea intimatei, judecător la Judecătoria Zărnești, pentru a fi efectuate cercetări referitoare la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen.

Pe baza verificărilor efectuate (au fost

audiate părțile, au fost ascultați martorii F.M., E.I. și G.N., s-au atașat

hotărârile judecătorești pronunțate cu ocazia desfacerii căsătoriei încheiate

între F.A. și F.G.A.) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a constatat

că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 307 C.

pen. și, drept consecință, a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitoarea G.A. prin rezoluția din 21 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 270/P/2008.

vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Prin rezoluția din 8 decembrie 2008 dată

în dosarul nr. 991/II-2/2008 a procurorul general al Curții de Apel Brașov a

fost respinsă plângerea petentului F.A.

Împotriva rezoluției procurorului,

persoana vătămată a formulat plângere în fața judecătorului, în temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

3.Prin sentința penală nr. 29/F din 16 martie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins, ca nefondată, plângerea introdusă de petent și a menținut

rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că dispozitivul hotărârii judecătorești

prin care s-a stabilit programul de vizitare a minorei a fost interpretat de

petiționar într-un sens larg, și anume că ar include și perioada vacanței de

vară, împrejurare care însă nu rezultă explicit din cuprinsul sentinței civile,

și, pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite în cauză

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C.

pen.

persoana vătămată a declarat recurs învederând că intimata l-a împiedicat

repetat să țină legături personale cu minora în condițiile stabilite prin

hotărâre judecătorească și, drept, consecință, sunt întrunite, atât obiectiv

cât și subiectiv, elementele infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C.

pen., impunându-se trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov pentru judecarea cauzei conform art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Pentru existența infracțiunii cercetate,

sub raportul laturii sale obiective, este necesar ca elementul material să se

realizeze fie prin acțiunea de reținere a minorului, comisă de către părintele

căruia i s-a încredințat copilul [art. 307 alin. (1)] fie prin acțiunea de

împiedicare a oricăruia dintre părinți de a avea legături cu minorul, săvârșită

de persoana căruia i s-a încredințat minorul [art. 307 alin. (2) C. pen.].

Sub aspectul laturii subiective, fapta de

a împiedica în mod repetat pe un părinte să aibă legături cu minorul în

condițiile stabilite de organul competent este comisă întotdeauna cu intenție,

fiind exclusă culpa.

În speță, elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen. nu sunt îndeplinite.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, prin sentința civilă nr. 4383/2006 a Judecătoriei Brașov, intimata G.A. a

fost obligată să permită persoanei vătămate F.A. să aibă legături personale cu

fiica lor după următorul program: în fiecare marți și joi între orele

17,00-20,00 și în fiecare sâmbătă între orele 10,00-20,00; în vacanța de vară

timp de o lună, în timpul lunilor iulie – august; o săptămână în vacanța de

iarnă, cinci zile în vacanța de Paști și în celelalte vacanțe, în zilele de

marți și joi între orele 10,00-20,00 și de sâmbăta ora 10,00 până duminică ora

10,00.

Prin decizia nr. 142/Ap/2006 a

Tribunalului Brașov s-a admis apelul declarat de G.A., în sensul că i se

permite lui F.A. să aibă legături personale cu minora M.F. în prima și a treia

sâmbătă din lună, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 160/R/MF din 24 aprilie 2007, a admis recursul declarat de G.A. împotriva

hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

obligat-o să permită legături personale cu minora în prima și a treia sâmbătă

din lună între orele 10,00-20,00, în vacanța de vară timp de 2 săptămâni ; în

vacanța de iarnă o săptămână și trei zile în vacanța de Paști; înlăturându-se

din ambele hotărâri dispozițiile contrare referitoare la programul de vizită a

minorei.

Dispozitivul hotărârii a fost interpretat

diferit de persoana vătămată și intimată în partea referitoare la perioada de

vară, F.A. apreciind că este îndreptățit să aibă legături personale cu minora

și săptămânal, în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10,00-20,00, G.A.

considerând că în timpul vacanței de vară fostul său soț beneficiază de

legături personale cu fiica lor doar două săptămâni, nefiind aplicabil

programul lunar.

Probele administrate în cauză nu

evidențiază intenția intimatei de a împiedica pe F.A. să aibă legături

personale cu minora, astfel încât sub aspectul laturii subiective elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen. nu sunt întrunite, cu

atât mai mult cu cât intimata s-a conformat permanent dispozițiilor cuprinse în

hotărârile civile care au reglementat încredințarea minorei.

În condițiile în care existau nelămuriri

cu privire la înțelesul dispozitivului deciziei civile pronunțate de Curtea de

Apel Brașov, persoana vătămată avea posibilitatea de a cere instanței, în

temeiul art. 281

1

C. proc. civ., să lămurească dispozitivul sau să

înlăture dispozițiile potrivnice, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu

privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

când aceasta cuprinde dispoziții potrivnice.

Ca atare, în raport de considerentele

expuse, organul de urmărire penale a constatat corect că în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin.

(2) C. pen., cum bine a reținut și instanța de fond, motiv pentru care recursul

declarat de persoana vătămată va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din același

cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul F.A. împotriva sentinței penale nr. 29/F din 16 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.