ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1629/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R.U. SRL

București prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice București la plata sumei de 10.400.808.539 lei contravaloare

impozit pe profit nedatorat, achitat de reclamantă pentru perioada 1 ianuarie

2000 – 30 iunie 2001.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, după un ciclu comercial, a trimis cauza spre

competentă soluționare Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 482

din 9 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale în baza cărora

reclamanta a beneficiat de scutirea de la plata impozitului pe profit s-au

abrogat, fapt reținut și de organele de control din D.G.F.P. București și că

reclamanta și-a retras contestația formulată împotriva procesului verbal de

control întocmit la 30 noiembrie 2001 și înregistrat sub nr. 9070 din 17

decembrie 2001.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 490 din 3 octombrie 2006, a respins,

ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de

fond.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei și sentinței, iar pe fond admiterea

acțiunii sale.

La termenul de astăzi,

Curtea, din oficiu, a invocat necompetența instanțelor comerciale în soluționarea

pricinii, având în vedere obiectul litigiului.

Recursul urmează a fi admis

pentru considerentele ce se vor arăta:

Se reține că prin cererea

introductivă de instanță reclamanta a solicitat să oblige pârâta D.G.F.P.

București să restituie suma de 10.400.808.539 lei contravaloare impozit pe

profit nedatorat pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 iunie 2001 urmare

abrogării exprese a art. 36 din O.U.G. nr. 98/1999 prin O.U.G. nr. 217/1999.

Față de cele de mai sus,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ și văzând și dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se

reține că litigiul examinat nu are caracter comercial, Curtea urmând a admite

excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, cauza fiind de

competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.

Admiterea excepției de

necompetență materială face inutilă examinarea motivelor de recurs invocate de

recurenta reclamantă.

Astfel fiind, urmează a fi

admis recursul declarat de recurentă și, cu aplicarea art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., urmează a fi casate

decizia recurată și sentința instanței de fond, iar cauza urmează a fi trimisă

spre soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Cu ocazia rejudecării

instanța de contencios administrativ competentă va avea în vedere criticile și

apărările părților invocate în recurs, cererile acestora nemaiputând fi

analizate având în vedere motivul casării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale a instanțelor comerciale.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R.U. SRL București.

Casează decizia nr. 490 din

3 octombrie 2006 a Curții de Apel București și sentința civilă nr. 482 din 9

februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite

cauza spre rejudecare în primă instanță Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2007.