ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1629/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.U. SRL București prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice București la plata sumei de 10.400.808.539 lei contravaloare impozit pe profit nedatorat, achitat de reclamantă pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 iunie 2001. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, după un ciclu comercial, a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 482 din 9 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale în baza cărora reclamanta a beneficiat de scutirea de la plata impozitului pe profit s-au abrogat, fapt reținut și de organele de control din D.G.F.P.

București și că reclamanta și-a retras contestația formulată împotriva procesului verbal de control întocmit la 30 noiembrie 2001 și înregistrat sub nr. 9070 din 17 decembrie 2001. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 490 din 3 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva menționatei decizii, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii sale. La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat necompetența instanțelor comerciale în soluționarea pricinii, având în vedere obiectul litigiului.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta: Se reține că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat să oblige pârâta D.G.F.P. București să restituie suma de 10.400.808.539 lei contravaloare impozit pe profit nedatorat pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 iunie 2001 urmare abrogării exprese a art. 36 din O.U.G. nr. 98/1999 prin O.U.G. nr. 217/1999. Față de cele de mai sus, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și văzând și dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se reține că litigiul examinat nu are caracter comercial, Curtea urmând a admite excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, cauza fiind de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.

Admiterea excepției de necompetență materială face inutilă examinarea motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă. Astfel fiind, urmează a fi admis recursul declarat de recurentă și, cu aplicarea art. 312 alin. (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., urmează a fi casate decizia recurată și sentința instanței de fond, iar cauza urmează a fi trimisă spre soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Cu ocazia rejudecării instanța de contencios administrativ competentă va avea în vedere criticile și apărările părților invocate în recurs, cererile acestora nemaiputând fi analizate având în vedere motivul casării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale. Admite recursul declarat de reclamanta SC R.U. SRL București. Casează decizia nr. 490 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București și sentința civilă nr. 482 din 9 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.