ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1990/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1556 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Brăila a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.A. împotriva rezoluției nr. 775/II/2/2008 din 1 august 2008, pronunțată în dosarul nr. 1822/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, față de făptuitoarea S.N.M. În motivare s-a reținut că soluția dispusă de procuror este justă, în contextul în care probele nu au dovedit comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 258 alin. (1) C. pen., de către făptuitoare. În esență, s-a constatat că, făptuitoarea în calitate de funcționar bancar nu a acționat cu intenția producerii unui prejudiciu părții vătămate și nici nu s-a produs urmarea imediată specifică acestei infracțiuni, respectiv cauzarea unei vătămări intereselor legitime ale unei persoane.

Făptuitoarea, datorită aglomerației de la ghișeul băncii, a omis să actualizeze numele și prenumele clientului care efectua depunerea, preluând în câmpul corespunzător programului informatic numele clientului precedent, în loc de al petentului. Prin decizia penală nr. 9 din 9 ianuarie 2009, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondat, recursul petentului N.A., menținând sentința penală atacată. S-a reținut în motivarea soluției de către instanța de recurs că fapta ce se impută făptuitoarei este o eroare determinată de aglomerația din unitate, iar expertiza solicitată nu este pertinentă cauzei. Și împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs petentul N.A., recurs respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 237 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, cu motivarea că hotărârea atacată nu se regăsește printre hotărârile arătate de dispozițiile art. 385 1 alin. (1) C. proc.

pen., supuse recursului la curtea de apel. Împotriva acestei ultime hotărâri, petentul a formulat un nou recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru considerentele ce se vor arăta, recursul declarat este inadmisibil. Căile de atac ordinare, așa cum este recursul formulat în cauză, cât și căile de atac extraordinare nu se exercită decât în limita cazurilor, condițiilor și termenelor arătate de norma procesual penală. Exercitând un recurs în alte condiții decât cele arătate expres și imperativ de lege, sancțiunea este inadmisibilitatea. Astfel, recursul dedus judecății, pe lângă faptul că privește o hotărâre definitivă și care nu mai poate fi atacată pe o cale ordinară de atac, se încalcă și prevederile imperative ale art. 385 1 lit. e) C. proc.

pen., dispoziții potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs decât deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale sau de curțile de apel. Cum recursul declarat nu respectă aceste dispoziții, demersul său procesual este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., fără a mai fi analizat pe fond. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul N.A. împotriva deciziei penale nr. 237 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.