ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3082/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele.

Prin Sentința nr. 470 din 20 martie 2009,

Judecătoria Brăila, secția penală, în baza art. 278

1

C. proc. pen. a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.A. împotriva

Rezoluției nr. 1601/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. A

menținut soluția Parchetului și în baza art. 192 C. proc. pen. a obligat

petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția nr. 1601/P/2006

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a confirmat propunerea organelor

de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul

T.S.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 180 alin.

(1) C. pen.

Prin Rezoluția nr.

481/II/P/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate împotriva Rezoluției

procurorului nr. 1601/P/2006.

Analizând probele

dosarului, ca stare de fapt, s-a reținut că la data de 8 august 2006 persoana

vătămată N.A. din Brăila a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brăila, prin care a sesizat faptul că făptuitorul T.S.L., vecin, s-a făcut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 184 alin. (1) și (3)

C. pen.

Plângerea a fost

înregistrată sub nr. 1601/P/2006 iar dosarul a fost repartizat spre competentă

soluționare serviciului Poliției Rutiere Brăila. La data de 16 martie 2007,

persoana vătămată a fost audiată de către procuror și a declarat că nu a

suferit vătămări corporale în urma vreunui accident rutier, ci a fost lovită de

către făptuitor în data de 6 august 2006, când se afla în scara blocului unde

cei doi locuiesc, fiind vecini. Nu a prezentat nici un act medical în acest

sens.

În urma cercetărilor

penale care s-au efectuat de către Poliția Rutieră nu a rezultat comiterea

vreunei fapte penale de competența Poliției Rutiere, motiv pentru care dosarul

a fost înaintat la Biroul Poliție Urbane.

La data de 18

ianuarie 2007, aceeași persoană a depus o altă plângere la D.I.I.C.O.T. Brăila,

prin care a sesizat faptul că același vecin l-a amenințat și a încercat să-l

lovească cu autoturismul, sesizarea fiind înaintată spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila și a fost înregistrată sub nr.

1190/P/2007.

Cele două dosare au

fost conexate, în temeiul disp. art. 34 lit. a) și d) C. proc. pen. și au făcut

obiectul de soluționare a Dosarului nr. 1601/P/2007.

Analizând actele

dosarului, instanța a constatat că persoana vătămată figurează în evidențele

Spitalului de Psihiatrie „Sf. Pantelimon” Brăila cu diagnosticul „Schizofrenie

paranoidă” și că aspectele reclamate de către persoana vătămată nu erau reale

și nu corespundeau adevărului, aspectele sesizate fiind infirmate și de

depoziția martorului audiat J.I.

Față de cele

menționate anterior, instanța a constatat că din probele cauzei nu a rezultat

săvârșirea vreunei fapte penale din cele sesizate, instanța a considerat că în

mod legal și procedând conform dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la art 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul a confirmat soluția

organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de

făptuitorul T.S.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 193

și art. 180 C. pen. cu art. 33 și 34 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul N.A., cauza fiind înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila, secția penală, sub nr. 11289/196/2008.

Prin Decizia penală

nr. 98 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Brăila, secția penală, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarului N.A. împotriva Sentinței nr. 470

din 20 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila, secția penală, în Dosarul

nr. 11289/196/2008.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de recurs a reținut că sentința instanței de fond

este temeinică și legală, actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat

consumarea infracțiunilor reclamate de petent.

Împotriva Deciziei

penale nr. 98 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Brăila, secția penală, a declarat

recurs petentul N.A., susținând că nu s-a luat în discuție un înscris care-l

privea pe prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. Cauza a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală, sub nr.

11289/196/2008.

Prin Decizia nr.

491/R din 20 iulie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 24

aprilie 2009, Tribunalul Brăila, secția penală, motivând că hotărârea atacată

de petent este prevăzută cu o singură cale de atac, respectiv cea a recursului,

că această cale a fost deja exercitată de către petent.

Petentul N.A. a

declarat recurs și împotriva acestei din urmă decizii, care este definitivă,

dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, sub nr. 11289/196/2008.

Înalta Curte constată

că recursul este inadmisibil.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Dispozițiile art. 417

C. proc. pen. prevăd că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei

alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ prevăzute de legea penală, cu arătarea imperativă

a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și

termenelor în care pot fi exercitate.

Exercitând o cale de

atac în afara condițiilor legale stabilite, calea procesuală realizată astfel

este sancționată cu inadmisibilitatea.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul N.A. împotriva Deciziei penale

nr. 491/R din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de

600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul N.A. împotriva Deciziei penale

nr. 491/R din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 octombrie 2009.