ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului
penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Petentul M.G. s-a adresat instanței de
judecată cu o plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C.
proc. pen. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 566/P/2008
din 16 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În susținerea
plângerii, petentul a arătat că în luna aprilie 2008 a încheiat contractul de
asistență juridică din 10 aprilie 2008 cu intimatul P.F.C., avocat în cadrul
Baroului Brăila și a plătit un onorariu de 800 RON, urmând ca avocatul să
redacteze o plângere penală și o acțiune în anulare a unui contract de
vânzare-cumpărare.
A mai arătat că
intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate și nici nu l-a
contactat pentru a restitui suma de 800 RON, motiv pentru care petentul a depus
la barou, o cerere de restituire a onorariului de avocat.
Totodată, petentul a
mai susținut că nu a existat nicio înțelegere privind redactarea, în
compensare, a motivelor de recurs împotriva Deciziei civile nr. 88 din 25
aprilie 2004 a Tribunalului Brăila, arătând că pentru redactarea acestor motive
i-a plătit avocatului suma de 200 RON, fără a-i fi eliberată chitanță pentru
această sumă.
Față de toate
acestea, petentul a precizat că intimatul se face vinovat de comiterea
infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii
formulate, desființarea celor două rezoluții și trimiterea în judecată a
numitului P.F.C. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Prin notele scrise
depuse la dosar, petentul a precizat că avocatul i-a restituit suma de 800 RON,
arătând că dacă nu ar fi promovat plângere, intimatul nu i-ar fi restituit
banii din proprie convingere.
Petentul a solicitat,
totodată, obligarea intimatului, la plata sumei de 100 milioane euro cu titlu
de daune morale.
Examinând actele și
lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Prin Rezoluția nr.
566/P/2008 din 16 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.F.C.,
avocat în cadrul Baroului Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 215 alin. (1), (3) C. pen., în baza art. 228 alin. (4) cu referire la art.
10 lit. b) C. proc. pen.
Pentru a dispune
astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
La data de 25
noiembrie 2008, persoana vătămată M.G. a depus o plângere penală la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care solicita efectuarea de cercetări
față de făptuitorul P.F.C., avocat în cadrul Baroului Brăila, sub aspectul
infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
În conținutul
plângerii penale, persoana vătămată și-a exprimat nemulțumirea față de
făptuitorul P.F.C. deoarece după ce s-a încheiat contractul de asistență
juridică din 10 aprilie 2008 și a plătit onorariu în sumă de 800 RON, pentru
redactarea unei plângeri penale și a unei acțiuni de anulare a unui contract de
vânzare-cumpărare, aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale.
Din actele
premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, au
rezultat următoarele:
În luna aprilie 2008,
persoana vătămată a solicitat făptuitorului P.F.C. să-i acorde asistență
juridică, pentru întocmirea unei plângeri penale și pentru redactarea unei
acțiuni în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare.
În acest sens,
făptuitorul și persoana vătămată au încheiat contractul de asistență juridică
din 10 aprilie 2008. În aceeași zi, persoana vătămată M.G. a plătit
făptuitorului P.F.C., suma de 800 RON, cu titlu de onorariu.
Fiind audiat,
făptuitorul P.F.C. a declarat că a primit suma de 800 RON, cu titlu de
onorariu, de la persoana vătămată M.G., în vederea redactării unei plângeri
penale și a unei acțiuni de anulare a contractului de vânzare-cumpărare.
În aceeași zi,
părțile implicate au încheiat și un contract de asistență juridică, urmând ca
persoana vătămată să revină cu actele necesare în vederea redactării celor două
acte procedurale.
Făptuitorul P.F.C. a
declarat că, după ce a văzut actele pe care le deținea persoana vătămată, a
hotărât că nu era cazul să formuleze plângere penală și acțiunea în anulare a
contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu aveau suport juridic.
Ulterior, făptuitorul
P.F.C. a fost de acord cu cererea persoanei vătămate de a redacta motivele de
recurs împotriva Deciziei civile nr. 88 din 25 aprilie 2008, pronunțată în
Dosarul cu nr. 540/113/2008 al Tribunalului Brăila.
În final, făptuitorul
P.F.C. a declarat că va restitui suma de 800 RON persoanei vătămate.
De altfel, persoana
vătămată a depus o cerere, la data de 25 noiembrie 2008, la conducerea Baroului
Brăila prin care a solicitat ca făptuitorul P.F.C. să-i restituie onorariul
plătit, precum și aplicarea unei sancțiuni disciplinare față de acesta.
În motivarea
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut că, fapta sesizată de
persoana vătămată nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba doar, de
nerespectarea unor obligații contractuale.
Plângerea formulată
de petent împotriva Rezoluției nr. 566/P/2008 din 16 decembrie 2008 a fost
respinsă, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați, ca nefondată.
Atât împotriva primei
rezoluții cât și împotriva celei de-a doua, prin care s-a statuat că fapta
sesizată de petent, nu este prevăzută de legea penală, petentul s-a adresat cu
plângere instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
Curtea de Apel
Galați, secția penală, a respins, prin Sentința penală nr. 54/F din 27 martie
2009, plângerea, ca nefondată, menținând rezoluțiile atacate și obligând pe
petent, la 80 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, în
speță, așa cum corect a reținut procurorul de caz, e incident cazul prevăzut de
art. 10 lit. b) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii
penale, față de intimat că, în speță, nu există dovedită intenția făptuitorului
de a-l înșela pe petent fiind nerespectate doar unele obligații contractuale
care nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea
penală.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, susținând că, totuși,
fapta reclamată, ar constitui infracțiunea de înșelăciune, încât se impune
admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru
începerea urmăririi penale, ca urmare a admiterii plângerii, împotriva
rezoluțiilor atacate.
Recursul
petiționarului este nefondat.
Analiza cauzei, sub
toate aspectele, relevă că, în speță, atât soluția dată de procurorul de caz,
de neînceperea urmăririi penale, infirmată de procurorul ierarhic superior, cât
și soluția primei instanțe sunt temeinice și legale, intimatul, în calitatea sa
de avocat, încheind contractul cu petentul, în mod legal, fără nicio intenție
frauduloasă. Faptul că, ulterior, contractul nu s-a putut executa, petentul
nedeținând actele și probele necesare fundamentării acțiunii judiciare, nu
justifică punerea bunei credințe a acestuia la îndoială și privirea acesteia,
ca o intenție de înșelare a petiționarului.
În raport cu cele
arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, declarat de petiționarul
M.G. împotriva Sentinței penale nr. 54/F din 27 martie 2009 a Curții de Apel
Galați, secția penală, ca nefondat și să-l respingă, ca atare.
Văzând și
reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.G. împotriva Sentinței
penale nr. 54/F din 27 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 5 iunie 2009.