ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 735/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 735/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 845 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului lași,

în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N., la o pedeapsă de 6

ani închisoare,

pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.O. nr.

72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de

Urgență Prof. Dr. Nicolae Oblu (fostul Spital Clinic de Urgență Sfânta Treime)

daune materiale în cuantum de 205,95 lei și părții civile Serviciul de

Ambulantă al Județului lași daune materiale în cuantum de 337 lei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în

esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași a fost

trimis în judecată inculpatul C.N. pentru

săvârșirea

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art.

183 C.

pen.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 13 mai 2006 inculpatul s-a

ocupat de însămânțarea

culturilor

de cereale din grădina locuinței tatălui său, timp în care a

consumat băuturi alcoolice. Și C.N., tatăl a consumat băuturi alcoolice

la mai multe magazine din sat.

După ce inculpatul a terminat de însămânțat cereale, a mers la locuința

tatălui său pentru a se odihni.

Din cauza faptului că ușa camerei unde acesta dormea de obicei era

încuiată, a mers la tatăl său și i-a cerut să deschidă lacătul ce asigura acea

încăpere.

C.N., tatăl a început să îi aducă injurii

fiului său și între aceștia a avut loc o altercație, iar inculpatul I-a împins

pe tatăl

său care a căzut în fața ușii, de la înălțimea

prispei.

Imediat după aceasta, inculpatul i-a

aplicat tatălui său câteva

lovituri cu pumnii, l-a prins

de gât și l-a târât în camera unde acesta dormea, după care a mers și s-a

culcat în camera sa.

La puțin timp după aceasta, victima a fost

găsită de martorii

M.A.E. și fratele său, M.P.J.

Cei doi martori au început să-i acorde primul ajutor, întrucât prezenta

urme de violență pe față și cap și fiind întrebată ce s-a întâmplat, victima a

afirmat că „a fost lovit de fiul său”.

Cei doi martori vizitau frecvent victima, care în mai multe rânduri,

i-au spus că fiul său l-ar fi lovit. Imediat martora M.A.E. a mers la martora

B.D.I. căreia i-a spus că numitul C.N. este bătut, se află într-o stare gravă

la domiciliul său și a solicitat să fie anunțată salvarea.

Victima a fost transportată cu ambulanța

la Spitalul Clinic de

Urgență Sfânta Treime lași, iar

ulterior a decedat.

Această situație de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu

următoarele mijloace de probă:

- proces verbal de sesizare;

- proces-verbal de cercetare la fata locului și planșe foto;

- acte medicale aparținând victimei C.N.

;

- raport de constatare medico-legală;

- declarațiile inculpatului;

- declarațiile martorilor M.P., B.D., M.A.E., B.D.I., S.D. și C.E.

-

raport de constatare

tehnico-științifică.

În cursul judecății au fost audiați

inculpatul C.N. și

martorii B.D., S.D., C.E., C.O., L.C.,

B.D.I., M.P.J. și s-a dat citire declarației date de martora M.A.E. în cursul

urmăririi penale.

Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în

cursul judecății că, în 13 mai 2006, în urma refuzului tatălui său de a-i

descuia camera în care locuia, l-a îmbrâncit și acesta a

căzut la pământ, iar când l-a ridicat pentru a-l

transporta în camera

sa, l-a lovit de câteva ori cu genunchiul. După ce

a reușit să îl așeze în patul său, inculpatul a mers să se culce, fiind trezit

din

somn mai târziu de martorii M.A. și M.P.,

care i-au spus că au chemat salvarea pentru tatăl său.

În urma loviturilor aplicate în 13 mai 2006 de inculpatul C.N., tatăl

său, C.N. a suferit un traumatism toracic și cervical cu fracturi costale și

infiltrat cervical anterior

care, pe fond de

pneumome bacteriană abcedată, a dus la decesul

acestuia.

Între fapta inculpatului C.N. și decesul tatălui său există raport de

cauzalitate care nu este întrerupt de pneumonia

bacteriană abcedată preexistentă traumatismului toracic, deoarece

fără

activitatea infracțională a inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs.

Fapta inculpatului C.N. care, în ziua de

13 mai 2006,

a lovit pe tatăl său, provocându-i astfel un

traumatism toracic și cervical ce a condus la moartea victimei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a acționat cu

vinovăție sub forma intenției depăși te, având reprezentarea clară a faptei

sale, însă fără a prevedea rezultatul socialmente periculos al faptei sale,

deși trebuia și putea să îl prevadă.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gradul concret

de pericol

social, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale

ale inculpatului, reținându-se lipsa antecedentelor penale, dar și conduita

procesuală sinceră.

Față de ansamblul acestor criterii, Tribunalul a constatat că formarea

unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma

penală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul

special.

Sub aspectul laturii civile, se reține că

prin fapta sa culpabilă inculpatul a provocat părților civile Spitalul Clinic

de Urgență Prof.

Dr. Nicolae Oblu și Serviciului de

Ambulanță al Județului lași un prejudiciu material cert constând în

cheltuielile efectuate cu acordarea asistentei medicale victimei, Tribunalul

obligându-l pe inculpat la acoperirea acestui prejudiciu.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea a fost

apelată de inculpatul C.N. și criticată pentru netemeinice.

Inculpatul a solicitat o pedeapsă mai blândă și o altă modalitate de

executare, având în vedere circumstanțele reale și personale.

Prin decizia penală nr. 51 din 13 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

A fost obligat apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel a reținut că în cauză, instanța de fond a procedat la

administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art.

63 C. proc. pen.

Coroborând procesul verbal de sesizare, procesul verbal - de cercetare

la fața locului și plantele foto, actele medicale ale victimei și raportul de

constatare medico-legală, declarațiile

inculpatului

și ale martorilor B.D., M.A.E., B.D.I., S.D. și C.E., rezultă

cu

certitudine vinovăția inculpatului C.N. care, la data

de 13 mai 2006, l-a lovit pe C.N., tatăl său, producându-i

un

traumatism toracic și cervical cu fracturi costale și infiltrat cervical

anterior, leziuni care, pe fondul pneumoniei bacteriene abcedate, au condus la

deces.

Este adevărat că pneumonia bacteriană abcedată de care

suferea victima era preexistentă traumatismului

cauzat de inculpat,

dar actele

medicolegale concluzionează asupra existenței legăturii

de cauzalitate

între activitatea infracțională și moartea victimei.

În apel, la solicitarea inculpatului a fost audiat martorul Z.M.,

martor care a relatat despre existența unei stări conflictuale mai vechi între

inculpat și victimă.

Din probele dosarului nu rezultă, însă, existența provocării, așa cum

solicită inculpatul, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., nefiind incidente în

cauză.

În considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont

atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o

atenuează, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul

special prevăzut de lege, așa încât critica ce vizează netemeinicia este

nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N., solicitând

atât prin motivele scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor redozarea pedepsei și

schimbarea modalității de executare a acesteia (aplicarea art. 86

1

C.

proc. pen.).

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a

cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput și

analizat atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, reținându-se

întemeiat săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii pentru care

a fost trimis în judecată, în condițiile în care acesta nu a contestat

săvârșirea faptei, în materialitatea sa.

Sub aspectul sancțiunii ce i-a fost aplicată, Curtea apreciază

că aceasta reflectă criteriile de individualizare

prevăzute de

lege, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de

executare, astfel încât criticile inculpatului nu

sunt fondate.

Circumstanțele personale favorabile acestuia (se află la primul contact

cu legea penală, are un copil minor, beneficiază de caracterizări favorabile

din partea comunității în care locuiește și muncește, a avut o atitudine

sinceră pe parcursul procesului) au fost avute în vedere, alături însă și de

gradul de pericol social

concret al faptei

comise, determinat de împrejurările în care fapta a fost comisă (victima

conduitei violente a inculpatului fiind chiar tatăl

său în vârstă de 69

de ani, între cei doi având loc anterior dese conflicte, pe fondul consumului

de alcool), ca și de conduita

indiferentă a

inculpatului imediat după agresarea părții vătămate (el

ducându-se să se culce, fără a acorda vreun

ajutor acesteia).

În funcție de aceste criterii, inculpatului i s-a aplicat o

pedeapsă aptă să asigure atât prin cuantum, cât și

prin modalitatea

de executare (privare

de libertate) reeducarea sa, cât și prevenirea

săvârșirii de noi

infracțiuni, neexistând motive care să justifice clemența instanței de recurs.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, obligându-l la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 51 din 13 mai 2008 a Curții de

Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 250 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2009.