ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 735/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 845 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului lași, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.O. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Nicolae Oblu (fostul Spital Clinic de Urgență Sfânta Treime) daune materiale în cuantum de 205,95 lei și părții civile Serviciul de Ambulantă al Județului lași daune materiale în cuantum de 337 lei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași a fost trimis în judecată inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 13 mai 2006 inculpatul s-a ocupat de însămânțarea culturilor de cereale din grădina locuinței tatălui său, timp în care a consumat băuturi alcoolice. Și C.N., tatăl a consumat băuturi alcoolice la mai multe magazine din sat. După ce inculpatul a terminat de însămânțat cereale, a mers la locuința tatălui său pentru a se odihni.

Din cauza faptului că ușa camerei unde acesta dormea de obicei era încuiată, a mers la tatăl său și i-a cerut să deschidă lacătul ce asigura acea încăpere. C.N., tatăl a început să îi aducă injurii fiului său și între aceștia a avut loc o altercație, iar inculpatul I-a împins pe tatăl său care a căzut în fața ușii, de la înălțimea prispei. Imediat după aceasta, inculpatul i-a aplicat tatălui său câteva lovituri cu pumnii, l-a prins de gât și l-a târât în camera unde acesta dormea, după care a mers și s-a culcat în camera sa. La puțin timp după aceasta, victima a fost găsită de martorii M.A.E. și fratele său, M.P.J. Cei doi martori au început să-i acorde primul ajutor, întrucât prezenta urme de violență pe față și cap și fiind întrebată ce s-a întâmplat, victima a afirmat că „a fost lovit de fiul său”.

Cei doi martori vizitau frecvent victima, care în mai multe rânduri, i-au spus că fiul său l-ar fi lovit. Imediat martora M.A.E. a mers la martora B.D.I. căreia i-a spus că numitul C.N. este bătut, se află într-o stare gravă la domiciliul său și a solicitat să fie anunțată salvarea. Victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic de Urgență Sfânta Treime lași, iar ulterior a decedat. Această situație de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: - proces verbal de sesizare; - proces-verbal de cercetare la fata locului și planșe foto; - acte medicale aparținând victimei C.N. ; - raport de constatare medico-legală; - declarațiile inculpatului; - declarațiile martorilor M.P., B.D., M.A.E., B.D.I., S.D.

și C.E. - raport de constatare tehnico-științifică. În cursul judecății au fost audiați inculpatul C.N. și martorii B.D., S.D., C.E., C.O., L.C., B.D.I., M.P.J. și s-a dat citire declarației date de martora M.A.E. în cursul urmăririi penale. Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății că, în 13 mai 2006, în urma refuzului tatălui său de a-i descuia camera în care locuia, l-a îmbrâncit și acesta a căzut la pământ, iar când l-a ridicat pentru a-l transporta în camera sa, l-a lovit de câteva ori cu genunchiul. După ce a reușit să îl așeze în patul său, inculpatul a mers să se culce, fiind trezit din somn mai târziu de martorii M.A. și M.P., care i-au spus că au chemat salvarea pentru tatăl său.

În urma loviturilor aplicate în 13 mai 2006 de inculpatul C.N., tatăl său, C.N. a suferit un traumatism toracic și cervical cu fracturi costale și infiltrat cervical anterior care, pe fond de pneumome bacteriană abcedată, a dus la decesul acestuia. Între fapta inculpatului C.N. și decesul tatălui său există raport de cauzalitate care nu este întrerupt de pneumonia bacteriană abcedată preexistentă traumatismului toracic, deoarece fără activitatea infracțională a inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs. Fapta inculpatului C.N. care, în ziua de 13 mai 2006, a lovit pe tatăl său, provocându-i astfel un traumatism toracic și cervical ce a condus la moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției depăși te, având reprezentarea clară a faptei sale, însă fără a prevedea rezultatul socialmente periculos al faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gradul concret de pericol social, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, reținându-se lipsa antecedentelor penale, dar și conduita procesuală sinceră. Față de ansamblul acestor criterii, Tribunalul a constatat că formarea unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Sub aspectul laturii civile, se reține că prin fapta sa culpabilă inculpatul a provocat părților civile Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Nicolae Oblu și Serviciului de Ambulanță al Județului lași un prejudiciu material cert constând în cheltuielile efectuate cu acordarea asistentei medicale victimei, Tribunalul obligându-l pe inculpat la acoperirea acestui prejudiciu. În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de inculpatul C.N. și criticată pentru netemeinice. Inculpatul a solicitat o pedeapsă mai blândă și o altă modalitate de executare, având în vedere circumstanțele reale și personale. Prin decizia penală nr. 51 din 13 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

A fost obligat apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Curtea de Apel a reținut că în cauză, instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 C. proc. pen. Coroborând procesul verbal de sesizare, procesul verbal - de cercetare la fața locului și plantele foto, actele medicale ale victimei și raportul de constatare medico-legală, declarațiile inculpatului și ale martorilor B.D., M.A.E., B.D.I., S.D. și C.E., rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului C.N. care, la data de 13 mai 2006, l-a lovit pe C.N., tatăl său, producându-i un traumatism toracic și cervical cu fracturi costale și infiltrat cervical anterior, leziuni care, pe fondul pneumoniei bacteriene abcedate, au condus la deces.

Este adevărat că pneumonia bacteriană abcedată de care suferea victima era preexistentă traumatismului cauzat de inculpat, dar actele medicolegale concluzionează asupra existenței legăturii de cauzalitate între activitatea infracțională și moartea victimei. În apel, la solicitarea inculpatului a fost audiat martorul Z.M., martor care a relatat despre existența unei stări conflictuale mai vechi între inculpat și victimă. Din probele dosarului nu rezultă, însă, existența provocării, așa cum solicită inculpatul, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., nefiind incidente în cauză. În considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, așa încât critica ce vizează netemeinicia este nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N., solicitând atât prin motivele scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor redozarea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia (aplicarea art. 86 1 C. proc. pen.). Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput și analizat atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, reținându-se întemeiat săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care acesta nu a contestat săvârșirea faptei, în materialitatea sa.

Sub aspectul sancțiunii ce i-a fost aplicată, Curtea apreciază că aceasta reflectă criteriile de individualizare prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, astfel încât criticile inculpatului nu sunt fondate. Circumstanțele personale favorabile acestuia (se află la primul contact cu legea penală, are un copil minor, beneficiază de caracterizări favorabile din partea comunității în care locuiește și muncește, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului) au fost avute în vedere, alături însă și de gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat de împrejurările în care fapta a fost comisă (victima conduitei violente a inculpatului fiind chiar tatăl său în vârstă de 69 de ani, între cei doi având loc anterior dese conflicte, pe fondul consumului de alcool), ca și de conduita indiferentă a inculpatului imediat după agresarea părții vătămate (el ducându-se să se culce, fără a acorda vreun ajutor acesteia).

În funcție de aceste criterii, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă aptă să asigure atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare (privare de libertate) reeducarea sa, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, neexistând motive care să justifice clemența instanței de recurs. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 51 din 13 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.