ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 622 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Giurgiu a dispus, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., condamnarea inculpatului D.G., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. S-au contopit pedepsele în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.I.N. prin reprezentantul legal P.V. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ziua de 10 aprilie 2008, partea vătămată minora P.I.N. se deplasa spre școala din comuna Drăgănești-Vlașca. Întrucât în zonă nu erau persoane și nici alte mijloace de transport, inculpatul s-a hotărât să întrețină raporturi sexuale cu aceasta. În realizarea hotărârii infracționale, inculpatul a reținut-o cu forța pe partea vătămată, a dus-o pe un teren cultivat cu lucernă în apropierea unor tufișuri, de circa 100 m de drum.

Deși partea vătămată s-a opus, strigând după ajutor, dar nefiind nimeni în zonă și fiind amenințată, inculpatul a dezbrăcat-o și a întreținut raport sexual normal cu aceasta. După ce a consumat raportul sexual, inculpatul, datorită stării de ebrietate a adormit, iar partea vătămată a reușit să fugă. Din raportul medico-legal, rezultă că minora prezenta deflorare recentă de 6-12 ore, la data examinării. Se mai reține că atât la urmărire penală cât și în instanță, inculpatul a recunoscut fapta. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, solicitând casarea și în rejudecare, achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 12/ A din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul.

Și împotriva deciziei pronunțate de instanța de control judiciar, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei, astfel cum a solicitat apărătorul și, respectiv, reanchetarea dosarului, întrucât fapta a fost săvârșită cu acordul părții vătămate căreia i-a dat suma de 600 lei. Recursul este nefondat. Analizând ansamblul probator administrat în cursul procesului penal, corect s-a reținut situația de fapt, inculpatul profitând de faptul că în zonă nu erau persoane și nici alte mijloace de transport, hotărând să întrețină raport sexual cu partea vătămată, a reținut-o cu forța, a dus-o pe un teren cultivat cu lucernă și a întreținut raport sexual normal și, deși partea vătămată s-a opus strigând după ajutor, fiind amenințată cu bătaia și că va fi dusă la produs dacă va relata cele întâmplate, a încetat orice împotrivire.

Corect, de asemenea, s-a reținut că inculpatul nu i-a permis părții vătămate să părăsească locul faptei, până în jurul orei 17,00, întrucât se culcase cu capul pe picioarele acesteia, ținând-o cu o mână de picior, când, datorită stării de ebrietate, a adormit, situație ce i-a permis părții vătămate să fugă. Astfel, probele cauzei, atât cele științifice, cât și cele testimoniale sunt indubitabile, atât în dovedirea faptelor, dar și a săvârșirii acestora cu vinovăție de către inculpat. Cât privește individualizarea pedepselor, se constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la cauză, se reține că, procedând la aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare, instanțele au considerat pericolul social ridicat al faptelor, acestea aducând atingere vieții persoanei vătămate și a dreptului său la libertatea de a decide asupra integrității sale fizice, împrejurările în care s-au comis, în loc public și asupra unei minore dar și datelor ce caracterizează persoana inculpatului care, anterior a mai suferit un număr de patru pedepse privative de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208, 209 și 211 C. pen. Totodată, dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate constituie, în accepțiunea dispozițiilor art. 52 C. pen., text de lege care stabilește rolul și funcțiile acesteia, temei că inculpatul se poate reeduca și, în același timp, societatea este ocrotită.

Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Se va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2008 la 24 martie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.