ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 622

din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Giurgiu a dispus, în baza art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., condamnarea inculpatului D.G., la o pedeapsă de 15 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1)

și (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

S-au contopit pedepsele în

baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive a

inculpatului de la 11 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 14, art. 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă în parte, acțiunea civilă

formulată de partea vătămată P.I.N. prin reprezentantul legal P.V. și s-a

dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ziua de 10 aprilie 2008, partea

vătămată minora P.I.N. se deplasa spre școala din comuna Drăgănești-Vlașca.

Întrucât în zonă nu erau

persoane și nici alte mijloace de transport, inculpatul s-a hotărât să

întrețină raporturi sexuale cu aceasta.

În realizarea hotărârii

infracționale, inculpatul a reținut-o cu forța pe partea vătămată, a dus-o pe

un teren cultivat cu lucernă în apropierea unor tufișuri, de circa 100 m de

drum.

Deși partea vătămată s-a

opus, strigând după ajutor, dar nefiind nimeni în zonă și fiind amenințată,

inculpatul a dezbrăcat-o și a întreținut raport sexual normal cu aceasta. După

ce a consumat raportul sexual, inculpatul, datorită stării de ebrietate a

adormit, iar partea vătămată a reușit să fugă.

Din raportul medico-legal,

rezultă că minora prezenta deflorare recentă de 6-12 ore, la data examinării.

Se mai reține că atât la

urmărire penală cât și în instanță, inculpatul a recunoscut fapta.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel, solicitând casarea și în rejudecare, achitarea sa

potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 12/ A

din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul.

Și împotriva deciziei pronunțate

de instanța de control judiciar, inculpatul a declarat recurs, solicitând

casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei, astfel cum a solicitat

apărătorul și, respectiv, reanchetarea dosarului, întrucât fapta a fost

săvârșită cu acordul părții vătămate căreia i-a dat suma de 600 lei.

Recursul este nefondat.

Analizând ansamblul probator

administrat în cursul procesului penal, corect s-a reținut situația de fapt,

inculpatul profitând de faptul că în zonă nu erau persoane și nici alte

mijloace de transport, hotărând să întrețină raport sexual cu partea vătămată,

a reținut-o cu forța, a dus-o pe un teren cultivat cu lucernă și a întreținut

raport sexual normal și, deși partea vătămată s-a opus strigând după ajutor,

fiind amenințată cu bătaia și că va fi dusă la produs dacă va relata cele

întâmplate, a încetat orice împotrivire. Corect, de asemenea, s-a reținut că

inculpatul nu i-a permis părții vătămate să părăsească locul faptei, până în

jurul orei 17,00, întrucât se culcase cu capul pe picioarele acesteia, ținând-o

cu o mână de picior, când, datorită stării de ebrietate, a adormit, situație ce

i-a permis părții vătămate să fugă.

Astfel, probele cauzei, atât

cele științifice, cât și cele testimoniale sunt indubitabile, atât în dovedirea

faptelor, dar și a săvârșirii acestora cu vinovăție de către inculpat.

Cât privește

individualizarea pedepselor, se constată că au fost respectate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă, gradul de

pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și circumstanțele

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la cauză, se reține

că, procedând la aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare, instanțele

au considerat pericolul social ridicat al faptelor, acestea aducând atingere vieții

persoanei vătămate și a dreptului său la libertatea de a decide asupra

integrității sale fizice, împrejurările în care s-au comis, în loc public și

asupra unei minore dar și datelor ce caracterizează persoana inculpatului care,

anterior a mai suferit un număr de patru pedepse privative de libertate, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208, 209 și 211 C. pen.

Totodată, dispunerea

executării pedepsei în regim de privare de libertate constituie, în accepțiunea

dispozițiilor art. 52 C. pen., text de lege care stabilește rolul și funcțiile

acesteia, temei că inculpatul se poate reeduca și, în același timp, societatea

este ocrotită.

Pentru considerentele expuse,

recursul inculpatului nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

Se va deduce din pedeapsă,

timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 22

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2008 la 24 martie

2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2009.