ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5208/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 766 din 28 martie 2007 Tribunalul Iași a respins contestația formulată de

reclamanții M.M. și N.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași prin

s-a solicitat anularea dispoziției nr. 343 din 9 februarie 2006 emisă de pârât

și restituirea în natură sau echivalent a imobilului compus din construcții și

teren aferent de 1500 mp situat în Iași.

În considerentele

sentinței s-a reținut că imobilul construcție a aparținut autorilor

reclamanților în baza înscrisurilor sub semnătură privată încheiate în anii

1938 și 1947. Imobilul nu a fost preluat de stat, ci a fost demolat din voința

proprietarului M.G., care a precizat în

cererea de eliberare a

autorizației de demolare că imobilul prezintă pericolul de prăbușire. Pentru

terenul aferent construcției reclamanții nu au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanții arătând că în mod greșit s-a reținut că nu au

dovedit calitatea de persoane îndreptățite, din moment ce au depus înscrisurile

sub semnătură privată care constituie titlurile de proprietate ale autorilor

lor. De asemenea, greșit s-a reținut că nu s-a dovedit preluarea abuzivă a

imobilului, atât timp cât martorii audiați au declarat că autorii reclamanților

au fost obligați să semneze cererea de demolare.

Curtea de Apel Iași,

prin decizia civilă nr. 169 din 29 octombrie 2008 a respins apelul ca nefondat

reținând că autorii reclamanților au avut în proprietate doar construcții.

Astfel, din cele două înscrisuri sub semnătură privată încheiate la 31

octombrie 1938 și 28 aprilie 1947 soții E. și G.M. au cumpărat de la M.P.A.Z. o

casă compusă dintr-o cameră construită pe terenul proprietatea Municipiului

Iași și de la V.P. o casă compusă dintr-o cameră, bucătărie și paravan

construită tot pe terenul proprietatea Municipiului Iași, urmând ca noii

cumpărători să încheie cu proprietarul acte pentru teren și să-a achite

contravaloarea acestuia.

Actele de vânzare

cumpărare pentru teren nu au mai fost perfectate, astfel încât terenul nu a

aparținut niciodată autorilor reclamanților. Acest aspect rezultă și din

considerentele sentinței civile nr. 667 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei

Iași prin care a fost respinsă acțiunea formulată de M.M. și N.M. privind

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru

1500 mp teren.

Autorii reclamanților

au avut în proprietate doar construcțiile care nu s-au preluat abuziv de către

stat, ci au fost demolate în anul 1976 prin manifestarea neechivocă a voinței

proprietarului M.G. Acesta a precizat expres în cererea de eliberare a

autorizației de demolare, fila 29 a dosarului, că imobilul prezintă pericolul

de autodemolare.

Mai mult, reclamanții

au invocat excepția de nelegalitate a autorizației de demolare nr. 29 din 27

februarie 1976 eliberată de Consiliul Popular al Municipiului Iași, excepție

care a fost respinsă prin sentința irevocabilă nr. 45 din 17 ianuarie 2008 a

Tribunalului Iași. Cum în mod irevocabil s-a stabilit legalitatea autorizației

de demolare, corect a stabilit prima instanță că imobilul casă de locuit nu a

fost preluat abuziv de către stat.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamanții M.M. și N.M., în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite la

restituirea imobilului, teren și construcții,

prin înscrisurile sub semnătură privată încheiate de autorii lor. De asemenea

au dovedit și preluarea abuzivă a imobilului, care la momentul formulării

cererii de restituire se afla în patrimoniul statului. Recursul nu este fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții M.M. și N.M. împotriva deciziei nr. 169 din 29 octombrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai

2009.