ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3102/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.G. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Vâlcea - Comisia pentru Soluționarea Întâmpinărilor, Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008, adoptată de pârât. În motivare, s-a susținut că reclamantul nu a fost de acord cu exproprierea în condițiile în care nu i s-a prezentat amplasamentul supus exproprierii și nici nu a acceptat prețul propus. La 22 octombrie 2008, Consiliul Județean Vâlcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca rămasă fără obiect.

Prin sentința nr. 11 /F-C din 7 ianuarie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de contestatorul B.G. și a anulat Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008 a Comisiei pentru Soluționarea Întâmpinărilor din cadrul Consiliului Județean Vâlcea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008 Comisia pentru Soluționarea Întâmpinărilor a luat act de înțelegerea intervenită între expropriatorul municipiul Rm. Vâlcea și expropriatul B.G. referitoare la exproprierea unei suprafețe de teren de 104 mp și acordarea unei despăgubiri în valoare de 100 Euro/mp și a respins întâmpinarea.

Ulterior, la 9 decembrie 2008, expropriatorul a făcut o altă propunere reclamantului și anume: exproprierea unei suprafețe de 20 mp, însă nu a făcut nici o precizare în legătură cu despăgubirea. A mai reținut instanța de fond că, în mod greșit Comisia a luat act de existența unei înțelegeri și pentru acest motiv a respins întâmpinarea, când, de fapt ar fi trebui să ia act de stingerea litigiului dintre părți numai în cazul unui acord deplin între cele două părți. Or, în speță, a constatat prima instanță, reclamantul a pus condiția ca exproprierea să se facă prin realizarea lucrărilor într-o anumită configurație, adică accesul să se facă dinspre municipiul Rm. Vâlcea pe proprietatea reclamantului.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că după emiterea hotărârii de soluționare a întâmpinării Municipiul Rm. Vâlcea a început o altă procedură de expropriere prin comunicarea făcută la 9 decembre 2008 către reclamant, propunându-i exproprierea unei alte suprafețe de teren și cu o anumită configurație a acestuia. A concluzionat prima instanță că hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008, emisă de pârât, nu mai poate să oblige pe reclamant la acceptarea exproprierii în condițiile propunerii făcute anterior, adică pentru o suprafață de 104 mp, și cu despăgubirea de 100 Euro/mp, această hotărâre devenind caducă și, în consecință, impunându-se anularea ei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și neteimeinicie și invocând situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține că soluția pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât în mod legal Comisia de soluționare a întâmpinărilor, prin hotărârea contestată, a luat act de învoiala părților cu privire la propunerea de expropriere și a respins întâmpinarea formulată de reclamant. Se menționează că, în mod eronat, prima instanță a reținut că după emiterea hotărârii de soluționare a întâmpinării, Municipiul Râmnicu-Vâlcea a început o altă procedură de expropriere, când, în realitate s-a comunicat reclamantului că suprafața de teren proprietatea acestuia, afectată în final de expropriere este de 20 mp, iar în raport de această situație nu este exclusă schimbarea opțiunii acestuia privind propunerea de expropriere sau cuantumul despăgubirilor propuse.

Intimatul-reclamant a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că s-a realizat construcția străzii pentru care intervenise exproprierea pe un alt amplasament, astfel că exproprierea terenului său nu se mai justifică. De asemenea nu a existat un acord al său referitor la propunerea făcută în condițiile în care nu se cunoștea cu exactitate suprafața propusă pentru expropriere, neexistând un proiect avizat prin care să fie justificată exproprierea. Au fost depuse la dosar fotografii și sentința civilă nr. 447/2009 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă. Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile invocate, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că recursul este nefondat.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 33/1994, „în urma deliberării, comisia poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge și va consemna aceasta într-o hotărâre motivată. Comisia va consemna, dacă este cazul, și învoiala dintre părți, sub semnătura acestora. Hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare”. Din cuprinsul acestor dispoziții se desprinde concluzia că se are în vedere învoiala dintre părți, sub semnătura acestora, de la momentul deliberării. După cum se constată, hotărârea nr. 1 atacată, prin care a fost acceptată propunerea expropriatorului și s-a luat act de înțelegerea intervenită, a fost emisă la data de 08 septembrie 2008. Această situație nu corespunde realității întrucât la această dată nu s-a făcut dovada că a existat o învoială între părți, sub semnătura acestora.

De asemenea, chiar recurentul, prin cererea de recurs recunoaște implicit că este posibil ca reclamantul să-și fi schimbat opțiunea la data emiterii hotărârii contestate. Nu se poate reține existența unei înțelegeri în raport de procesul-verbal încheiat la 16 iunie 2008, deoarece acesta este anterior datei când a fost soluționată întâmpinarea prin Hotărârea nr. 1 contestată. De altfel, cum în mod corect a reținut prima instanță, nici la momentul încheierii procesului-verbal nu se poate reține existența unei înțelegeri depline între cele două părți, cât timp intimatul-reclamant a pus anumite condiții referitoare la expropriere, iar suprafața supusă exproprierii nu a fost certă, aceasta oscilând de la 250 mp la 104 mp.

Mai mult prin sentința civilă nr. 447/2009 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de 27mp teren dintre care 20mp proprietatea reclamantului, fiind necontestată susținerea acestuia potrivit căruia construcția străzii s-a realizat pe un alt amplasament, fiind dată și în funcțiune. Astfel, se confirmă modificarea proiectului inițial de expropriere prin diminuarea suprafeței de teren propusă spre expropriere la 20 de mp față de 250 mp, respectiv 104 mp cât a fost reținută prin hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008, fiind fără dubiu că înțelegerea nu corespunde acestei situații. Prin urmare, Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008 nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 33/1994 astfel că nu pot fi reținute criticile care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Avându-se în vedere cele menționate anterior cât și prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., se va respinge recursul formulat ca nefondat. În raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimate, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 3 din 3 iunie 2009, depusă la dosarul cauzei (fila 12).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Județean Vâlcea, împotriva sentinței nr. 11/F-C din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2009.