ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2008

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 17 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC E.I. SRL împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la data de 8

octombrie 2007 în dosar nr. 483/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția

atacată, în temeiul

disp. art. 228

C. proc. pen. comb. cu

art. 11

pct.

1 lit. b) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față

de intimatul executor

judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu, prev. și

ped. de disp. art. 246

C. pen.

cu

aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.,

motivându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

S-a

reținut în motivarea situației de fapt că persoana vătămată L.I. a formulat

plângere penală împotriva executorului judecătoresc B.E., pentru că la data de

06 august 2007 a pus în executare nelegal un contract de leasing, având ca

obiect un autotractor și o semiremorcă.

Ulterior,

s-a depus o nouă plângere față de același intimat, dat fiind că la data de 20

august 2007, executorul judecătoresc a ridicat capul tractor și semiremorca,

aparținând SC E.I. SRL, dobândite prin contractul de leasing de la o societate

austriacă.

În

ceea ce privește situația de fapt, instanța fondului a reținut că la data de 13

septembrie 2005, între societatea austriacă N.L.A., în calitate de locator și

SC B. SRL ASĂU , în calitate de utilizator s-a încheiat un contract de leasing

pentru două autotractoare MAN și 2 semiremorci cu trei axe Kogel, rata lunară

fiind de 4793 Euro, scadentă la fiecare zi de 15 ale lunii următoare.

În

contract s-a prevăzut că în situația rezilierii contractului de leasing,

locatorul are dreptul să preia bunurile chiar fără înștiințarea utilizatorului,

iar acesta a declarat că este de acord cu preluarea sau îndepărtarea necesară a

blocării obiectului de leasing, și că renunță la introducerea măsurii judiciare

urmare a unei îndepărtări justificate, contractul constituind titlu executoriu.

Prin

actul adițional din data de 14 februarie 2006, contractul de leasing a fost

concesionat cu toate drepturile și obligațiile decurgînd din actul juridic,

către SC E.I. SRL, cu obligația cesionarului de a respecta toate prevederile

contractului de leasing.

La data de 19 iulie 2007, societatea austriacă a

înștiințat firma SC

H.& A. SRL de rezilierea

contractului de leasing cu SC E.I. SRL, din data de 14 iulie 2007.

SC

H.&A. SRL a solicitat intimatului executarea silită a cesionarului SC E.I.

SRL în baza contractului de leasing, care constituie titlul executoriu prin

voința părților, iar în baza acestei cereri, intimatul a somat debitoarea să

predea creditorului bunurile mobile care au făcut obiectul contractului de

leasing, ulterior, la data de 6,7 și 9 august 2007 aplicând sechestru pe

bunuri, pentru ca, la data de 20 august 2007, să le predea creditoarei.

Petentul

a menționat că a achitat ratele restante pe data de 17 august 2007, neavând

însă posibilitatea de a anunța executorul judecătoresc de aceasta.

Împotriva

executării s-au formulat contestații la Judecătoria Moinești, iar prin

încheierea din data de 24 august 2007, pronunțată în dosar nr. 3515/260/2007 a

acestei instanțe, a fost admisă pe cale de ordonanță președințială, suspendarea

provizorie a executării solicitată de contestatoarea debitoare.

Pe

rolul Judecătoriei Moinești se află în curs de soluționare dosar nr. 3514/260/2007

având ca obiect contestația la executare.

Față

de aceste împrejurări, s-a apreciat că în cauză nu există rea credință a

intimatului în efectuarea atribuțiilor de executare silită.

Împotriva rezoluției, petentul a formulat

plângere la procurorul ierarhic

superior, respinsă prin

rezoluția din 23 noiembrie 2007, cu motivarea că potrivit art. 8 din O.G. nr. 51

din 28 august 2007, modificată și republicată, contractul de leasing constituie

titlu executoriu.

Ulterior,

petenta a formulat plângere la instanță, în care a susținut că intimatul a

încălcat atribuțiile de serviciu, întrucât contractul de leasing nu constituie

titlu executoriu.

Instanța

de fond, investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției de netrimitere

în judecată a constatat că rezoluțiile procurorului de caz și a procurorului

ierarhic superior au reținut corect situația de fapt, în sensul existenței unui

titlu executor, constând în contractul de leasing ulterior preluat de petenta,

prin administratorul său, cu atât mai mult cu cât textul O.G. nr. 51 din 28

august 2007, modificată și republicată prevede expres, în art. 8, că garanțiile

reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin

contract, precum și contractul de leasing constituie titlu executor.

Chiar

dacă la momentul încheierii contractului de leasing și ulterior, a actului

adițional, contractul constituia titlu executoriu numai în două situații, și

anume, la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat

opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului și, respectiv, în

cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului, la data

executării silite, contractul constituia necondiționat titlu executoriu, norma

de procedură fiind de imediată aplicare.

Oral,

cu ocazia dezbaterilor, apărătorul petentei a criticat soluția de netrimitere

în judecată și cu privire la faptul că executorul judecătoresc a pătruns pe

proprietatea altor persoane, fără ca procurorul să facă cercetări și sub acest

aspect.

Faptul că aceste critici, pe o parte, au fost

formulate pentru prima dată

în fața instanței de judecată,

fără a fi arătate și în celelalte plângeri anterioare, precum și faptul că

petenta invocă prin această critică un drept al altor persoane și nu al său, au

îndreptățit instanța de judecată să cons[dere și sub acest aspect că plângerea

formulată este neîntemeiată.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petenta, invocând motive de nelegalitate și

netemeinicie ale hotărârii atacate, în esență aceleași ca și în plângerile

anterior formulate în temeiul

disp. art. 278

și art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând

hotărârea prin prisma criticilor recurentei, ca și din oficiu sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune

în continuare:

Potrivit

art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare a intereselor legale ale unei

persoane.

În

cauză, intimatul executor judecătoresc a fost investit cu cererea de punere în

executare silită a unui titlu prezentat de creditor și, pe parcursul

executării, intimatul s-a conformat dispozițiilor procedurale în materie.

La

data executării silite, contractul de leasing prezentat de creditor reprezenta

un titlu executor, chiar dacă nu intraseră în vigoare dispozițiile art. 8 din O.G.

nr. 51 din 28 august 2007, prin acordul de voință al părților inițial

contractante, dar pe care debitorul le acceptase prin preluarea contractului în

baza actului adițional încheiat, cu toate drepturile și obligațiile decurgând

din contractul de leasing pentru fiecare parte.

Legiuitorul

a intervenit apoi și a atribuit contractelor de leasing putere executorie prin O.G.

nr. 51/2007 modificată și republicată, ale cărei dispoziții sunt de imediată

aplicare.

Mai

mult, petenta, deși susține că a achitat ratele restante din executarea

contractului de leasing la data de 17 august 2007, nu a înștiințat executorul

judecătoresc despre îndeplinirea obligației contractuale.

Suspendarea

executării silite s-a dispus prin încheierea din 24 august 2007, dată de

Judecătoria Moinești în dosar nr. 3515/260/2007, deci după predarea bunurilor

către creditor la data de 20 august 2007.

Nu

se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu, atâta timp cât se afla în executarea unui titlu, exercitându-și

prerogativele prevăzute de lege.

Neexistând

indicii pentru această infracțiune, procurorul era oprit să procedeze la

extinderea cercetărilor sub acest aspect. De altfel, petenta a invocat

săvârșirea unor acte de pătrundere abuzivă într-o locuință sau imobil doar în

fata instanței de fond.

Cele

ce preced atestă că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

reclamate, astfel că ordonanța procurorului și hotărârea primei instanțe sunt

temeinice și legale, motiv pentru care, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

petenta.

Văzând

și

disp. art. 192

alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul formulat de petiționara SC E.I. SRL împotriva sentinței

penale nr. 17 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 iunie 2008.