ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1/ E din 5 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, punerea în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate M.G. și a dispus predarea acesteia către autoritatea judiciară competentă din Italia. S-a menținut măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 27 martie 2009 și până la 25 aprilie 2009. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la 27 februarie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.G.

pe o perioadă de 30 de zile, având în vedere mandatul european de arestare emis de Procuratura Generală a Republicii din Milano, în baza sentinței penale nr. 1/2008, nr. 34/2004 emisă de Curtea cu Jurați de Apel din Milano la data de 15 ianuarie 2008, având de executat o pedeapsă de 8 ani închisoare, neexistând un motiv de refuz al executării. Persoana solicitată nu a consimțit la predare și la efectele regulii speciale, susținând că nu se face vinovată de faptele pentru care a fost condamnat. Curtea a arătat că infracțiunile prevăzute în mandatul european de arestare emis urmare condamnării persoanei solicitate, sunt cele prevăzute de art. 416 alin. (6), art. 600 bis și 600 sexies C. pen. italian, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și favorizarea și exploatarea activității de prostituție a persoanelor de vârstă majoră și minore, fapte ce au corespondent în legea română.

Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată M.G., cerând punerea sa în libertate, întrucât mandatul european de arestare nu cuprinde mențiunile expres prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, în sensul că lipsesc circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea. Examinând recursul atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Au fost respectate dispozițiile art. 79 din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile necesare, inclusiv cele prevăzute la lit. e) din text, momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate. Au fost respectate dispozițiile art. 90 alin. (3) și (7) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, persoana solicitată fiind audiată și s-a pus în vedere efectul regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare.

În raport de cele menționate, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 1/ E din 5 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul persoanei solicitate M.G. urmând a fi respins, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.G. împotriva sentința penală nr. 1/ E din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Constată că recurenta persoană solicitată a fost reținută în baza mandatului european de arestare la data de 26 februarie 2009,arestată la 27 februarie 2009, măsură menținută succesiv până la 25 aprilie 2009 . Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 9 martie 2009.