ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7039/2009

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, secția civilă, la data de 30 iunie 2008, reclamantul L.E. a solicitat să fie obligat pârâtul Tribunalul Timiș să-i elibereze o adeverință privind vechimea în magistratură, act care-i este necesar la Casa Județeană de Pensii Timiș. În motivarea cererii sale a precizat că în prezent este pensionar, iar în perioada 16 decembrie 1958 -1 noiembrie 1974 a îndeplinit funcția de judecător la Judecătoria Lugoj, trecând ulterior în avocatură. A solicitat eliberarea adresei privind vechimea în magistratură pentru a se analiza de forul competent dacă îndeplinește condițiile legale privind acordarea pensiei de serviciu, iar pârâtul prin adresa nr. 2396/A din 17 iunie 2008 a r efuzat să-i elibereze acest act, pe motiv că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale privind obținerea pensiei de serviciu.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin încheierea nr. 3093/PI din data de 25 septembrie 2008, în baza art. II alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 75/2008 a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel Timișoara. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a apreciat că prin solicitarea sa reclamantul tinde la obținerea unor drepturi, respectiv pensia de serviciu, reglementate prin O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel cum a fost modificată și completată, precum și O.G. nr. 8/2007, cu modificările ulterioare, astfel încât sunt incidente dispozițiile O.U.G.

nr.75/2008, susmenționate. Curtea de Apel Timișoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea nr. 134 din data de 9 decembrie 2008 a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența soluționării cauzei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că O.U.G nr. 75/2008 se referă strict la drepturile salariale ale magistraților în funcție, ori, raportat la obiectul cauzei care constă în eliberarea adeverinței privind vechimea în magistratură a reclamantului, incidente speței sunt dispozițiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prezentul litigiu este de asigurări sociale.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, urmează să constate că în cauză competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamante revine Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente: Prin cererea introductivă, reclamantul L.E., fost judecător la Judecătoria Lugoj, ulterior avocat și în prezent pensionar, a solicitat să i elibereze o adeverință privind vechimea în magistratură, act care-i este necesar pentru a se analiza dacă îndeplinește condițiile legale privind acordarea pensiei de serviciu, în condițiile prevăzute de art. 82 alin. (3) și (6) din Legea nr. 303/2004, modificată prin Legea nr. 97/2008 pentru acordarea pensiei de serviciu. Dispozițiile art. I din O.U.G nr. 75/2008, derogatorii de la dreptul comun cuprins în art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., ca norme de strictă interpretare, se aplică personalului salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 și O.G. nr. 8/2007, nu și personalului care a fost salarizat în baza unor acte normative anterioare pe care se întemeiază pretenții salariale aferente unor perioade anterioare. Art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 folosește sintagma „personalul din sistemul justiție", însă aceasta reprezintă o normă de trimitere la art. I, iar prin sintagma „legea anterioară" se înțelege doar legea procesuală, care reglementează competența și nu legea materială, respectiv cea care reglementează salarizarea, legiuitorul înțelegând prin aceasta să deroge de la principiul cuprins în art. 725 alin. (2) C. proc.

civ. De altfel, Curtea Constituțională prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a declarat neconstituționale dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008. Dar, în raport de obiectul cauzei, pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind refuzul de rezolvarea a unei cereri privind drepturi de asigurări sociale, având în vedere că prin prezentul litigiu nu se dă dezlegare îndreptățirii sau nu a reclamantului la obținerea pensiei de serviciu, ci doar i se dă posibilitatea de a îndeplini formal condițiile unei astfel de solicitări, se reține că legea aplicabilă este Legea nr. 19/2000.

Astfel, potrivit Capitolului VII „jurisdicția asigurărilor sociale" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, art. 155 lit. e): „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale." Pentru cele ce preced, Înalta Curte constată că în cauză. sunt aplicabile normele de competență prevăzute de dispozițiile art. 155 lit. i) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și va stabili competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009.