ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2024

HOTĂRÂRE

08.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiș – secția I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la momentul plății efective; a mai solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova la alocarea fondurilor necesare efectuării acestei plăți.

În fapt, reclamantul a arătat că a desfășurat activitatea în calitate de magistrat (judecător) începând cu luna ianuarie 1993 până la data eliberării din funcția de judecător deținută în cadrul Judecătoriei Târgu-Jiu, prin pensionare, conform Decretului nr. 386/2015 al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 226/01.04.2015.

Prin sentința civilă nr. 469/06.04.2023, Tribunalul Timiș – secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că determinarea instanței competente se face în raport cu domiciliul reclamantului, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, întrucât acesta este judecător pensionar, context în care art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu este incident.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis, prin sentința nr. 1582/16.11.2023, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

În motivarea acestei dispoziții, a reținut că Tribunalul Timiș a devenit singura instanță competentă pentru soluționarea cauzei, consecutiv exercitării de către reclamant a dreptului de opțiune reglementat de art. 127 alin. (2

) din C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceleiași dispoziții, prin introducerea acțiunii la o instanță de același grad cu instanța competentă în mod obișnuit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 24 noiembrie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș – secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Timiș și Tribunalul Gorj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamantul A., care a deținut funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Târgu Jiu, a învestit Tribunalul Timiș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Relevantă pentru determinarea competenței teritoriale este atragerea în proces, în calitate de pârât, a Tribunalului Gorj, împrejurare care atrage aplicarea art. 127 alin. (2) și alin. (2

) din C. proc. civ., conform cărora "(2) în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Norma de competență anterior evocată este una de ordine privată, reglementând un drept de opțiune al părții reclamante care are fie posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanțe de judecată chiar la instanța respectivă – aplicând regula generală în materie de competență –, fie la o altă instanță, din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamantul, valorificând dreptul conferit de dispozițiile evocate, a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Timiș, constituit în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Gorj.

Instanța supremă reține, așadar, că reclamantul și-a manifestat opțiunea în alegerea instanței competente, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) din C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi reevaluată prin prisma reglementării de drept comun, cuprinsă în art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, respectiv în art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiș – secția I civilă.