ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – secția I civilă, la data de 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea și plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și a dobânzii legale aferente, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului Ministerul Justiției să asigure în bugetul instanței suma necesară achitării obligațiilor ce se vor stabili.

În motivare, reclamantul a arătat că a desfășurat activitatea în calitate de magistrat (judecător) în cadrul Tribunalului Gorj, începând cu luna noiembrie 1995, până la data eliberării din funcția de judecător, prin pensionare, conform Decretului nr. 579 din 04.05.2021 al Președintelui României.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 471 din 06 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiș – secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantul este pensionar, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia".

Prin urmare, s-a reținut că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă, respectiv art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel că, față de domiciliul reclamantului din mun. Tg-Jiu, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

2.2) La data de 20 iunie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj–Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr de dosar, care, prin sentința nr. 1073/2023 din 26 octombrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Tribunalul Timiș este competent teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora competența de soluționare a litigiului ar reveni Tribunalului Gorj, dar și faptul că, raportat la calitatea de parte a instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (2

1

) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât reclamantul și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, neavând dreptul de a cenzura opțiunea părții.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantul, în calitate de judecător pensionar, a solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, care, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acțiunii, ar fi fost competent să soluționeze cauza, raportat la domiciliul reclamantului, precum și opțiunea acestuia din urmă privind instanța sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., în aceeași formă: "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamantul a formulat acțiunea împotriva Tribunalului Gorj, instanță căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor legale din materia asigurărilor sociale, competența să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

În consecință, reclamantul avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie la instanța respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Potrivit dispozițiilor legale evocate, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce acesta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

În cauză, Înalta Curte reține faptul că, în acord cu dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată Curții de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Gorj, pârât în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanțele deopotrivă competente, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Timiș, instanță devenită competentă să soluționeze această cauză.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Timiș este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.