ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2024

HOTĂRÂRE

09.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la 13 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Justiției, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor lor legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv suspendarea și pentru anul 2022 a dreptului la acordarea a celor 7 indemnizații la pensionare și recunoașterea acestui drept doar în cazul decesului angajatului, obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, să plătească reclamantelor cele 7 indemnizații prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reprezentând cele 7 indemnizații, calculate începând cu data de 1 ianuarie 2022 și obligarea pârâților la asigurarea de fonduri pentru plata de îndată a acestor indemnizații în cuantumul ce se cuvenea fiecărei reclamante la data pensionării, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamantele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 130/2021 în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125, art. 14 din Constituția României.

În drept, au indicat dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 68 din 20 martie 2023 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Curții de Apel Oradea, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

La primul termen de judecată de la 17 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara a prorogat discutarea competenței, având nevoie de lămuriri cu privire la instituția obligată la plata indemnizațiilor solicitate (aspect apreciat ca fiind important, potrivit art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., pentru stabilirea instanței competente teritorial, în situația în care Curtea de Apel Timișoara, în cadrul căreia a funcționat reclamanta până la data pensionării, ar fi fost chemată ca pârâtă).

La termenul de la 21 iunie 2023 cauza a fost disjunsă (în privința reclamantei B. formându-se un alt dosar). La același termen, chestiunea competenței a fost prorogată din nou, pentru termenul de la 26 septembrie 2023, când instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara. Dat fiind că reclamanta nu a înțeles să facă precizări cu privire la cadrul procesual, nefiind chemată ca pârâtă instanța în cadrul căreia a funcționat reclamanta, instanța nu a mai luat în examinare și competența teritorială.

Prin sentința civilă nr. 498 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Justiției, în favoarea completurilor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile a Tribunalului Timiș.

În esență, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că demersul reclamantei are la bază un raport juridic de dreptul muncii deoarece aceasta a solicitat de la ordonatorul principal de credite recunoașterea drepturilor reglementate de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care prevedeau, pentru judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, dreptul la o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute. A mai reținut că invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu transformă litigiul într-unul de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României, nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci plata unor drepturi salariale, plătibile la momentul pensionării, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzilor aferente. Curtea de Apel a constatat că este competent să soluționeze cauza Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Timiș, secția I civilă.

La termenul de la 24 aprilie 2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială, pe care a admis-o prin sentința nr. 579 din aceeași dată, a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Timiș, secția I civilă a reținut că, deși finalitatea procesului o reprezintă plata unor drepturi salariale, reclamanta a solicitat, în principal, constatarea vătămării drepturilor sale printr-o ordonanță de guvern. Față de dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că litigiul este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Timiș, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că reclamanta se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, pe care le consideră neconstituționale, și că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Așadar, cererea cu soluționarea căreia au fost învestite instanțele privește atragerea răspunderii pentru vătămarea produsă prin amânarea plății unor indemnizații, operată nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material să soluționeze cauza în fond este Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.