ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei constată următoarele:

256 din 14 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen., formulată de petiționarul R.A. și în consecință;

A fost menținută rezoluția nr. 379/P/2007 din 15 mai 2008 dată de

procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, confirmată

în procedura de control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin

rezoluția nr. 1009/11/2/2008 din 17 iunie 2008 de către procurorul general al

organului judiciar amintit, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

[„fapta nu există” ori „faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii”] față de conducerea administrativă a P.M.S. Jilava alcătuită din

numiții S.M., C.G. și M.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

delapidare, abuz în serviciu contra intereselor publice, purtare abuzivă și

tentativă de genocid prevăzută de art. 125

1

, art. 248, art. 250 și

art. 20 raportat la art. 357 C. pen.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a efectuat un examen propriu al

actelor premergătoare efectuate în cauză (audieri ale persoanei vătămate,

verificări în evidențele financiar-contabile, înscrisuri, audierea persoanelor

acuzate) confirmând în totalitate constatările procurorului de caz, privind

inexistența faptelor sesizate (art. 250 și art. 20 raportat la art. 357 C.

pen.) ori a elementelor constitutive ale acestora (art. 248 și 215 C. pen.) în

care sens au fost reținute următoarele:

Prin plângeri repetate adresate Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrate

sub nr. 14901/6217/2007 din 13 decembrie 2007, 17 octombrie 2007, 30 mai 2007

numitul R.A. deținut în P.M.S. Jilava în executarea unei pedepse privative de

libertate a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 215

1

, 248, 250 și

art. 20 raportat la art. 357 C. pen., împotriva conducerii administrative a

P.M.S. Jilava acuzând că (i) sunt încălcate normele de alimentație (rații

diminuate ce nu întrunesc condițiile normativelor, transportarea alimentelor în

recipiente de aluminiu ce ar afecta sănătatea deținuților); (ii) în penitenciar

nu există condiții corespunzătoare de tratament ale afecțiunilor T.B.C. și

psihice (deținuții care au aceste afecțiuni sunt ținuți în același loc cu cei

sănătoși existând risc de contagiuni) și (iii) deținuții sunt agresați fizic de

către grupe de intervenții ca sancțiune disciplinară.

Aspectele sesizate au format obiectul verificărilor repetate din partea

unor comisii parlamentare, inspecții ale Ministerului Justiției și alte organe

de specialitate din domeniu care au stabilit că deținuții cu afecțiuni psihice

și T.B.C. beneficiază de tratamente ale medicilor specialiști, cei bolnavi de T.B.C.

fiind ținuți separat de ceilalți, așa încât riscul de contaminare nu există sau

oricum este minim.

În același timp s-au ridicat documente din care rezultă care sunt

normativele de hrană, neexistând indicii că acestea ar fi încălcate, documente

din care rezultă și demersurile făcute de Ministerul Justiției privind

îmbunătățirea condițiilor de detenție (licitații pentru recondiționare clădiri

și facilități).

S-au constatat și unele disfuncții (supraaglomerare, alimentare în apă

potabilă defectuoasă, starea de degradare a clădirilor, insuficiența

personalului de pază și sanitar, etc.) care nu pot fi imputate însă conducerii

locului de detenție urmând a fi înlăturate în viitor prin strategii și politici

guvernamentale adecvate.

Recursul declarat în cauză de petiționarul R.A. vizând casarea

sentinței, admiterea plângerii și completării actelor premergătoare actuale în

condițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) sau c) C. proc. pen., este

nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Sentința atacată, prin care, a fost menținută rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, este legală și temeinică, întrucât pe baza datelor și

indiciilor actuale este stabilit că faptele ilicite sesizate nu există, ori nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestora [(impedimente legale pentru

punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 228

alin. (6) combinat cu art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.)].

Faptul că deținuții sunt agresați fizic de către grupe de intervenții,

ca sancțiune disciplinară, reprezintă o simplă afirmație din partea

petiționarului nesusținută de actele premergătoare efectuate în cauză. Aceiași

constatare și cu privire la pretinsa infracțiune de genocid.

Celelalte disfuncționalități constatate și de controale la nivel

parlamentar țin de condițiile de detenție, de situația sistemului penitenciar

actual din România, și exced competențelor și atribuțiilor conducerii P.M.S. Jilava.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul

recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul împotriva

sentinței penale nr. 256 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata  sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.