ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 931 din 19 iunie 2001 pronunțată de

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

respinsă ca nefondată acțiunea principală în daune comerciale formulată de

reclamanta SC C. SRL cu sediul social în municipiul Târgoviște împotriva

pârâtei SC I. SA cu sediul social în Ploiești și ca inadmisibilă cererea de

intervenție conform art. 57 C. proc. civ. formulată de aceeași reclamantă, în

contradictoriu cu SC N. SA cu sediul social în municipiul Cluj Napoca. În

principal s-a reținut că pentru respingerea acțiunii principale au fost avute

în vedere concluziile raportului de expertiză, în sensul lipsei culpei pârâtei

și respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă, motivat pe împrejurarea

că SC N. SA nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta.

Prin decizia nr. 900 din 22

octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admis recursul formulat de reclamanta SC C.

SRL Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 931/2001 a Tribunalului Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, casată hotărârea criticată și

trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe deoarece, deși prima instanță

a sesizat contradicțiile cererii de intervenție formulată în temeiul art. 57 C.

proc. civ. motivată pe dispozițiile art. 49 – art. 56 din același cod, nu a

cerut lămuririi părților și nu a ajuns la o încadrare legală a cererii.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1310 din 10 mai

2002, în fond după casare, a respins excepția tardivității invocării viciilor

ascunse și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Târgoviște

împotriva pârâtei SC I. SA Ploiești. De asemenea a fost admisă cererea de

chemare în garanție formulată de SC C. SRL Târgoviște împotriva SC N. SA Cluj

Napoca. A fost obligată chemata în garanție față de reclamantă la plata sumei

de 1.324.715.140 lei reprezentând contravaloare prejudiciu și cheltuieli de

judecată în sumă de 74.379.000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a apreciat că suma reprezintă contravaloarea celor 5.587

cutii de înghețată depreciată, pentru care au fost întocmite buletinele de

analiză din 10 iulie 2000 de către D.S.V. Prahova și din 9 august 2000 de către

M.A.A.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 2743 din 24

septembrie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Târgoviște

împotriva sentinței nr. 1310 din 10 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova

și în consecință a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat

chemata în garanție SC N. SA Cluj Napoca și la plata dobânzii legale, aferente

debitului de 1.324.715.140 lei, datorată de la data încasării contravalorii

mărfii și până la executarea integrală a hotărârii, către recurenta - reclamantă.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și respins ca nefondat

recursul declarat de chemata în garanție.

Ulterior, prin decizia nr. 3625

din 13 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC N. SA Cluj Napoca privind decizia nr. 2743

din 24 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în contradictoriu

cu intimații SC C. SRL Târgoviște.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1879 din 26 mai 2004 a admis

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 2743 din 24 septembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, și a

sentinței nr. 1310 din 10 mai 2002 a Tribunalului Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, pe care le-a casat și a trimis cauza spre

rejudecare în primă instanță Tribunalului Prahova.

S-a reținut că în cauză nu

au fost stabilite potrivit legii nici raporturile de drept procesual și nici

raporturile de drept substanțial, hotărârile atacate fiind supuse cazului de

casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat de procurorul

general. În raport de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., sesizată cu o

cerere, instanța este obligată a stabili cadrul procesual. În pronunțarea unei

soluții temeinice și legale se impune a fi verificată calitatea procesuală a

fiecărei părți.

Tribunalul Prahova, secția

comercială, în rejudecare după casare prin sentința nr. 1728 din 10 noiembrie

2004 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Târgoviște în contradictoriu

cu pârâta SC I. SA Ploiești ca neîntemeiată.

În acest sens, rejudecând

cauza, la termenul de judecată din 10 noiembrie 2000 instanța a dispus

disjungerea acțiunii principale față de cererea de chemare în garanție

formulată de SC C. SA Târgoviște, împotriva intervenientei SC N. SA Cluj

Napoca, formându-se un alt dosar sub nr. 7548/2004. S-a constatat că între

intervenienta SC N. SA Cluj Napoca în calitate de vânzător și reclamanta SC C.

SRL în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din

3 martie 1999 având ca obiect comercializarea produselor din programul de

fabricație conform anexelor care fac parte integrantă din contract. Ulterior,

reclamanta a încheiat cu pârâta SC I. SA contractul de prestări servicii din 28

ianuarie 2000 pentru depozitare produse alimentare și anume înghețată, în

cantitate de minim 5 tone/zi la o temperatură de depozitare de -28o C.

Expertiza de specialitate,

care a avut în vedere și raportul de expertizare întocmit de C.N.Î.E.P. a

stabilit că produsul expertizat nu corespunde standardului de firmă, din

studiul buletinelor de analiză s-a concluzionat că pe timpul păstrării

înghețatei în spațiile pârâtei nu au existat variații de temperatură iar

producătorul se face vinovat de existența microorganismelor escheri chia, colli

și bacterii califorme în sortimentele de înghețată.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 88 din 14 martie

2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. SRL împotriva

sentinței nr. 1728 din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata - pârâtă

SC I. SA Ploiești.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5681 din 25 noiembrie 2005 a

respins recursul reclamantei SC C. SRL Târgoviște împotriva deciziei Curții de

Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ, nr. 88 din 14

martie 2005, menținând hotărârea de respingere a acțiunii principale față de SC

I. SA.

În dosarul disjuns, cu nr. 7548/2004

al Tribunalului Prahova, având ca obiect cererea de chemare în garanție

formulată de SC C. SRL împotriva SC N. SA Cluj Napoca s-a pronunțat sentința nr.

1733 din 10 noiembrie 2004, prin care s-a admis excepția necompetenței generale

de soluționare a cauzei de către instanțele judecătorești față de clauza

compromisorie din contractul încheiat de reclamantă și chemata în garanție și

s-a declinat competența la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Cluj.

Recursul declarat de

reclamanta SC C. SRL împotriva sentinței menționate a fost admis de Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ, prin decizia nr. 2369

din 18 octombrie 2006, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în fond la aceiași instanță.

În rejudecare, în fond după

casare, Tribunalul Prahova a reținut ca fiind soluționată irevocabil acțiunea

reclamantei față de SC I. SA, astfel că această parte nu mai are calitate de

parte în prezenta cauză.

Litigiul privește cererea de

chemare în garanție formulată de SC C. SRL împotriva SC N. SA Cluj Napoca

pentru plata sumei de 1.324.715.140 lei daune echivalente cu prețul produselor necorespunzătoare

calitativ livrate de chemata în garanție.

Prin sentința nr. 1757 din 5

decembrie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială de contencios

administrativ (dosar 9312/105/2006) a respins excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de SC N. SA.

Pe fond, a respins acțiunea

reclamantei SC C. SRL împotriva SC N. SA cu obligarea reclamantei la 923,33 lei

cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că excepția de inadmisibilitate a formulării de către

reclamant a unei cereri de chemare în garanție este nefondată, față de

prevederile art. 60 C. proc. civ.

Că, art. 60 alin. (2) C.

proc. civ. prevede că cererea de chemare în garanție făcută de reclamant se

poate depune până la închiderea dezbaterilor la instanța de fond, condiție ce a

fost îndeplinită de SC C. SRL.

Respingerea acțiunii pe fond

a fost motivată de nerespectarea de către reclamanta beneficiară a prevederilor

privind reclamarea produselor necorespunzătoare calitativ.

Reclamanta cumpărătoare nu a

făcut dovada că viciile reclamante au existat în momentul încheierii

contractului, astfel că după recepționarea și preluarea produselor și achitarea

prețului, riscul s-a transferat la cumpărătoare. Că, în momentul livrării,

viciile mărfii, „înghețată” puteau fi ușor determinate, în condițiile unei

verificări calitative.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei ultime hotărâri a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 88 din 30 aprilie 2008.

Susținerile apelantei

privind existența viciilor ascunse ale mărfii, care nu puteau fi constatate la

preluarea acesteia, au fost respinse de instanță, reținându-se că, potrivit art.

10 alin. (4) din contractul de vânzare - cumpărare încheiat de părți, de la

data recepției mărfii, riscurile se transmit la cumpărător.

S-a mai reținut că, față de

natura mărfii, viciile puteau fi ușor determinate în momentul livrării printr-o

verificare calitativă, fiind vicii aparente, ușor sesizabile.

Împotriva deciziei

menționate, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, formulând

următoarele critici.

- greșit instanța a reținut

că necorespunderile calitative ale înghețatei puteau fi constatate la

recepționarea și preluarea mărfii de la furnizorul SC N. SA, întrucât marfa a

avut vicii ascunse, conform reținerilor expertizei tehnice efectuată în cauză,

expert B.H.

- buletinele de analiză

depuse la dosar ale Institutelor de sănătate publică, urmare analizelor

efectuate, conchid în sensul că produsul este necorespunzător din punct de

vedere microbiologic,

- fără temei instanța a

reținut că marfa putea fi verificată la preluare, întrucât erau sute de mii de

pachete de înghețată, ambalate în cutii și față de existența viciile ascunse,

determinarea acestora nu era posibilă.

Recursul este fondat și

urmează să fie admis pentru următoarele motive.

Produsele a căror

necorespundere calitativă, face obiectul cererii reclamantei cumpărătoare au

fost preluate de la vânzătoarea SC N. SA, în executarea unui contract de

vânzare - cumpărare, marfa fiind depozitată în spațiile frigorifice ale SC I.

SA Ploiești.

Pentru stabilirea cauzelor

care au dus la deprecierea diferitelor sortimente de înghețată, în valoare de

132.471 lei, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

În urma, verificărilor

efectuate - registrul de temperaturi în depozitele frigorifice – expertiza a

reținut că pe toată perioada, începând cu 19 martie 2000 condițiile de

depozitare au fost corespunzătoare.

Ca urmare, acțiunea

reclamantei împotriva depozitatorului SC I. SA, a fost respinsă cu hotărâri

definitive și irevocabile după cum s-a arătat mai sus.

Prin concluziile expertizei

tehnice s-a reținut că deprecierea structurii înghețatei, care conține cristale

perceptibile cu lactoză hidratată constituie o deficiență a procesului

tehnologic, materii prime necorespunzătoare și neexecutarea corectă a unor faze

de producție, deci cauze imputabile producătoarei.

Reținerile expertizei se

regăsesc și în buletinul de analiză din din 9 august 2000 emis de M.A.A. – I.I.S.P.,

care conchide că, din punct de vedere fizico-chimic, probele nu se încadrează

în parametrii „aciditate T” condițiilor din fișa tehnică.

De asemenea, M.S., cu adresa

din 26 octombrie 2000, în urma analizelor efectuate de I.C.A. și laboratoarele din

cadrul I.S.P. București, asupra probelor, de înghețată „N.” și „N.L.”, comunică

D.S.V. Prahova că au ieșit necorespunzător, la parametrii: bacterii coliforme,

escherichia colli și propune scoaterea din consumul uman.

Din toate aceste probatorii

rezultă că deficiențele calitative s-au constatat prin analize de laborator așa

încât suntem în prezența unor vicii ascunse, care nu se puteau stabili printr-o

verificare a mărfii la preluarea de la vânzătoare, cum fără temei reține

instanța de apel, ignorând probatoriile cauzei.

Este criticabilă reținerea

instanței în sensul că din momentul recepției mărfii de către cumpărător,

riscurile se transmit acestuia. În speță, nu s-a pus problema transmiterii

riscurilor, ci a răspunderii vânzătorului pentru calitatea produselor.

În adevăr, în cazul unor

vicii aparente, cumpărătoarea nu mai poate formula reclamații calitative,

întrucât necorespunderile puteau și trebuiau să fie determinate cu ocazia

recepției sau prelucrării produselor. Dar, în cazul viciilor ascunse,

vânzătorul răspunde pentru calitatea produselor livrate, în cadrul termenului

de prescripție ce începe să curgă de la descoperirea viciilor ascunse și nu are

relevanță momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, după cum se

reține prin hotărârea recurată.

Față de probatorul

administrat, expertiza tehnică și analizele de laborator aflate la dosar, se

reține că hotărârea atacată este criticabilă, întrucât probele privind

calitatea mărfii au fost ignorate și s-a dat o interpretarea greșită clauzelor

contractuale.

Așa fiind, în temeiul art. 312

C. proc. civ., recursul reclamantei urmează să fie admis, decizia instanței de

apel să fie modificată în sensul admiterii apelului aceleiași părți împotriva

sentinței instanței de fond, care urmează să fie schimbată în parte în sensul

admiterii acțiunii și obligării chematei în garanție SC N. SA Cluj Napoca la

plata sumei de 132.471 lei, daune, echivalente cu prețul produselor livrate cu

vicii ascunse.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței, respectiv respingerea excepției inadmisibilității

acțiunii invocate de SC N. SA Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Târgoviște împotriva deciziei nr. 88 din 30 aprilie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeași parte

împotriva sentinței nr. 1757 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ.

Schimbă în parte sentința în

sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Târgoviște împotriva

chematei în garanție SC N. SA Cluj Napoca pe care o obligă la plata sumei de

132.471 lei daune către reclamantă.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 8 aprilie 2009.