ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4988/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4988/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față, constată:

Prin hotărârea nr. 7

din 26 octombrie 2005, C.N.A.D.N.R. SA București

a aprobat acordarea unei despăgubiri în sumă de

1263,13 RON (echivalentul a 421,27 dolari SUA) pentru suprafața de 421,27 mp

teren expropriat din proprietatea numitului P.C.A.

Prin

cererea înregistrată la data de 15 februarie 2006, reclamantul P.A.

a cerut anularea hotărârii mai sus arătate și

obligarea emitentei să îi acorde o despăgubire calculată în conformitate cu

prevederile art. 25, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, în moneda Euro,

în scopul acoperirii în întregime a prejudiciului cauzat prin expropriere,

precum stabilirea unui termen de plată a acestei despăgubiri, conform art. 30

din Legea nr. 30/1994.

Prin încheierea de

ședință din 4 aprilie 2006,

instanța

a respins excepția inadmisibilității cererii în anularea parțială a hotărârii

și excepția netimbrării cererii de despăgubire cu contravaloarea producției pe

ultimii 3 ani.

În cauză a fost

întocmit un raport de expertiza de către o comisie de experți constituită

conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia

valoarea de circulație a terenului expropriat este de 7.414 RON (2104 Euro)

și valoarea producției pe ultimii 3 ani este de 159 RON (45 Euro).

Pârâta CNADN a

formulat obiecțiuni la data de 1 septembrie 2006 (fila 83), contestând metodele

de evaluare și datele avute în vedere de experți la evaluare, solicitând

refacerea raportului de expertiză, obiecțiuni la care comisia de experți a

răspuns la data de 13 octombrie 2006 (fila 99).

La

data de 31 octombrie 2006,

pentru omisiunea convocării personale și a

părților la momentul efectuării expertizei, instanța a dispus anularea

expertizei și refacerea în totalitate a lucrării.

Noul raport de

expertiză

a fost depus la data

de 23 noiembrie 2006, comisia statuând, prin concluziile finale, că valoarea terenului

expropriat scos din circuitul agricol este de 7351 RON (2106 Euro - 5 Euro/mp)

și a producției pe ultimii 3 ani de 159 RON (45 Euro).

Pârâta a formulat din

nou obiecțiuni, contestând metoda de evaluare după prețul pieței și lipsa unei

grile de prețuri care să fi fost atașată expertizei, obiecțiuni la care comisia

de experți a răspuns la data de 15 decembrie 2006.

La data de 19

decembrie 2006,

pârâta a

solicitat încuviințarea unei contraexpertize, cerere respinsă de instanță.

Prin sentința civilă

nr. 3260 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Călărași

a admis în parte cererea, a anulat dispozițiile art.2

din hotărârea contestată și a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 2106 Euro

(5.351 RON) în loc de 421, 27 lei, respingând capetele de cerere prin care

reclamantul solicita stabilirea unui termen de plată și plata contravalorii

lipsei de folosință.

Prin aceiași sentință

pârâta a fost obligată la plata sumei de 900 RON, cheltuieli de judecată.

În motivarea

sentinței instanța a reținut că reclamantul, în conformitate cu prevederile

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, este

îndreptățit să primească o despăgubire echitabilă pentru terenul care i-a fost

expropriat de stat.

Ca atare, instanța a

statuat că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 2.106 Euro sau 7.351

lei noi, arătând că își însușește, ca metodă de calcul a despăgubirii, metoda

de evaluare după prețul pieței, aceasta întrucât metoda indicilor nu este

elaborată și fundamentează nici practic și nici științific.

Totodată, instanța a

reținut că termenul de plată a despăgubirii este cel prevăzut de art. 9-10 din

Legea nr. 198/2004, anume 30 de zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii, precum și faptul că, în lipsa administrării unui probatoriu pertinent,

nu poate fi primită solicitarea reclamantului de acordare a unei despăgubiri

pentru lipsa de folosință a terenului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta criticând sentința în ceea ce privește modul de

calcul al despăgubirii.

În motivarea apelului

pârâta susține că experții nu au avut în vedere, la calculul despăgubirii,

sporul de valoare pe care l-a dobândit restul proprietății reclamantului, ca

urmare a lucrărilor ce s-au efectuat în zonă (autostrada), că nu au atașat

dovezi privind grila de prețuri pentru terenurile aferente autostrăzii, cu

mențiunea că prețurile indicate în cuprinsul expertizei sunt fictive întrucât

se raportează doar la valoarea terenurilor care se scot din circuitul agricol,

cu mențiunea că metoda indicilor nu poate utilizată în cauză, în raport de

p

revederile

art. 2 din H.G. nr. 746/1991 coroborate cu dispozițiile art. 26 din Legea

nr.33/1994.

Totodată apelanta

solicită a se observa că, în mod nelegal, reclamanții au invocat că prin

hotărârea de despăgubire emisă în anul 2005 s-a avut în vedere evaluarea

terenului realizată la nivelul anului 2001, împrejurare de fapt care nu

justifica admiterea cererii.

Pârâta reiterează

excepția inadmisibilitătii cererii, motivat de faptul că legea nu prevede

posibilitatea anulării parțiale a hotărârilor de evaluare, cu mențiunea că

pentru localitatea Vâlcele evaluarea s-a făcut în dolari.

La termenul de

judecată din 28 iunie 2008,

instanța

a încuviințat apelantei proba cu expertiză, cu obiectivele propuse și anume:

stabilirea valorii despăgubirii numai în raport de momentul emiterii hotărârii

contestate, 26 octombrie 2005, cu evidențierea sporului de valoare a terenului

care nu a fost expropriat și care a rămas în proprietatea reclamantului

(9.578,73 mp).

Prin raportul de

expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță și expertul parte desemnat

de apelantă (reclamantul nu a înțeles să-și mai desemneze un expert parte) s-a

statuat că, la data de 26 octombrie 2005, după metoda de evaluare după prețul

pieței, valoarea de circulație a terenului era de 4,00 Euro/mp, adică

reclamantul era îndreptățit la o despăgubire de 1685,08 Euro ( 6043,71 lei),

iar sporul de valoare este de 6,00 Euro/mp iar, după metoda venitului net, că

despăgubirea este de 1269,29 Euro iar sporul de valoare de 3,5676 Euro.

Apelanta a formulat obiecțiuni

la raportul de expertiză susținând că nu s-a avut în vedere și valoarea de

piață a terenurilor de 0,32 RON/mp, comunicată de o agenție imobiliară și că,

în mod eronat, comisia și-a fundamentat concluziile și pe relațiile referitoare

la prețurile de tranzacționare a terenurilor la nivelul localității comunicate

de Primăria corn. Vâlcelele, obiecțiuni la care experții au răspuns la data de

28 august 2008.

Prin decizia civilă

nr. 603/A din 4 septembrie 2008, Curtea de Apel București

a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat,

pentru aceleași considerente reținute și de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta, invocând incidența motivelor prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârile instanțelor de fond

au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. (prin care se

instituie principiul rolului activ al judecătorului), art. 1169 cod civil

(referitor la sarcina probei) și art. 201 și urm. C. proc. civ. (referitoare la

administrarea probei cu expertiză).

În justificare

criticii de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 129 C. proc. civ.,

pârâta susține că hotărârea recurată se întemeiază pe „gravă greșeală de fapt

și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate"

și reiterează motivele de apel, respectiv aspectele de fapt ale pricinii

privind modalitatea de calcul a despăgubirii avută în vedere de expropriator și

criticile pe care le-a formulat cu privire la concluziile raportului de

expertiză întocmit la judecata în primă instanță.

Recurenta mai arată

că instanța de apel, deși a încuviințat proba cu expertiză, prin care s-a

stabilit că despăgubirea cuvenită reclamantului este în sumă de 1269,29 Euro

calculată prin metoda venitului net și de 1685,08 Euro,

calculată

în funcție de prețul pieței, în mod nelegal și-a fundamentat hotărârea numai pe

concluziile expertizei administrate la judecata în primă instanță.

Totodată, recurenta

reiterează excepția inadmisibilității cererii deduse judecății, motivat de

faptul că legea nu prevede o astfel de sancțiune (nulitatea parțială) a

hotărârii de despăgubire și argumentele pentru care a procedat la stabilirea

valorii despăgubirii în moneda dolari SUA și nu Euro.

Analizând

criticile care se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit

art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru

cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei

expropriate „instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert

numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanelor care

sunt supuse

exproprierii" iar, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din aceiași lege „despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor

persoane

îndreptătite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor tine seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau,

după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia".

Prin dispozițiile

legale menționate nu se instituite obligativitatea reținerii de către instanță

a valorii despăgubirii stabilită prin raportul de evaluare întocmit de

expropriator la momentul exproprierii și nici valoarea despăgubirii la momentul

emiterii de expropriator a hotărârii de despăgubire, astfel cum dezvoltă

pârâta, într-o manieră confuză, critica de nelegalitate formulată.

Dimpotrivă, din

cuprinsul textului legal enunțat rezultă că la calcularea cuantumului

despăgubirii instanța va tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de

expertiză, caz

în care critica de nelegalitate se dovedește a fi străină în raport de textul

legii și, ca atare, este nefondată.

În cauza supusă

analizei, cerința prevăzută de dispoziția legală menționată a fost avută în

vedere la întocmirea raportul de expertiză la judecata în primă instanță,

raport prin care s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului expropriat la

momentul întocmirii expertizei.

În apel, prin

expertiza administrată s-a stabilit valoarea de circulație a aceluiași teren la

momentul emiterii de către pârâtă a hotărârii de despăgubire, moment care,

astfel cum s-a arătat, nu este prevăzut ca fiind de referință pentru stabilirea

despăgubirii cuvenite expropriatului.

Așa fiind, pentru

aceste considerente de drept, care le completează pe cele reținute de instanța

de apel, Înalta Curte nu va primi critica privind nemotivarea instanței de apel

cu privire la înlăturarea concluziilor expertizei administrate în această fază

procesuală.

Totodată, verificând

modalitatea de administrare a probei cu expertiză se constată că atât la

judecata în primă instanță, cât și la judecata în apel, au fost respectate

dispozițiile instituite prin dispozițiile Codului de procedură civilă cu

privire la această probă și cele prevăzute în legile speciale relative la

expropriere.

De altminteri, prin

recurs, pârâta de rezumă să invoce încălcarea de către instanțele de fond a

dispozițiilor art. 1169 C. civ. și art. 201 și urm. C. proc. civ., fără a arăta

în concret, în ce anume constă încălcarea săvârșită de acestea.

În acest context al

analizei, este de menționat și faptul că, sub motiv de încălcare a

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părților nu le este permis să formuleze,

prin intermediul recursului, critici de netemeinicie cu privire la

considerentele de fapt reținute de instanțele de fond.

Ca atare, nu poate fi

primită critica formulată de pârâtă potrivit căreia hotărârea recurată se

întemeiază pe „gravă greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor administrate", care se încadra în motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin dispozițiile art.

I

pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Totodată, Înalta

Curte constată că nu poate primi critica formală invocată de pârâtă sub forma

excepției inadmisibilitătii cererii deduse judecății, cerere care, în raport de

prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, are caracterul unei contestații

îndreptate împotriva hotărârii de evaluare emisă de expropriator, prin care se

urmărește anularea sau modificarea unei astfel de hotărâri în partea privind

cuantumul despăgubirii, și nu pe cel al unei acțiuni în nulitate întemeiată pe

normele dreptului comun, astfel cum invocă recurenta în justificarea excepției.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus

judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr.

603 A din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie

2009.