ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație

și Justiție la 5 februarie 2008, D.V.C. a declarat recurs împotriva Hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 904 din 13 decembrie 2007 prin care s-a dispus validarea

rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere

a judecătorilor de la curțile de apel, tribunale, judecătorii, desfășurat în

perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007.

Recurentul a solicitat să se

constate nulitatea Hotărârii C.S.M. nr. 904/2007, obligarea pârâtului la plata

de daune materiale constând în diferența dintre salariul actual și cel aferent

funcției de conducere pentru care a candidat timp de 3 ani, precum și obligarea

pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 RON pentru daune

morale.

Cu ocazia judecării în fond

a cauzei, recurentul, prezent personal, a susținut invalidarea concursului doar

cu privire la Tribunalul Cluj.

A precizat petentul prin

cererea de recurs că a participat la concurs pentru ocuparea funcției de

președinte al Tribunalului Cluj.

În privința motivelor de

recurs, petentul a invocat nepublicarea ordinii de zi de la data luării

Hotărârii nr. 904 din 13 decembrie 2007 de către C.S.M. Sub acest aspect a

menționat că adoptarea Hotărârii nr. 904 de C.S.M., s-a făcut în ședința din 13

decembrie 2007, ordinea de zi pct. 50. Ordinea de zi publicată în 12 decembrie

2007 a cuprins de dezbătut numai 40 de puncte, printre care nu se găsește și

cel referitor la validarea rezultatelor.

În acest fel a menționat

recurentul, s-a încălcat art. 79 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care prevede

că: ordinea de zi se publică cu 3 zile înainte pe pagina de internet a C.S.M.

Prin aceasta, a menționat recurentul „a fost în imposibilitate de a ști că în

acea zi va fi dezbătută chestiunea validării”. Mai mult a menționat acesta în

acea ședință i s-a analizat contestația formulată, dar nu a fost înștiințat

pentru a o susține.

Printr-un alt motiv de

recurs petentul a susținut că „nu a fost publicată hotărârea cu privire la

componența comisiei de examinare, componență decisă de Plenul C.S.M. în ședința

din 18 octombrie 2007 (Hotărârea nr. 708).

Sub acest aspect recurentul

a precizat că „deși art. 29 alin. (5) și (6) din Regulamentul de organizare și

funcționare a C.S.M. prevede că hotărârile se redactează în cel mult 20 de zile

și se publică în 10 zile, această hotărâre a fost publicată pe 19 decembrie

2007, deci după validarea concursului, fără nicio justificare.

Recurentul a mai susținut

printr-un al treilea motiv de recurs „reaua compunere a comisiei de examinare”

în sensul că nu s-au respectat dispozițiile art. 9 alin. (1) din Regulamentul

de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea

C.S.M. nr. 320/2006, respectiv unul din cei 2 judecători din comisia de

examinare, C.D., este președintele Tribunalului Dolj iar nu judecător de curte

de apel.

Pe de altă parte judecătorul

V.V., de la Curtea de Apel București, nu este specialist în management și organizare

instituțională cum cere art. 9 alin. (1) din Regulamentul de organizare și

desfășurare a concursului.

Recurentul a mai susținut și

un al patrulea motiv de recurs respectiv, existența unor conflicte de interese

în cazul judecătorilor B.G. și M.V., membri ai Comisiei de examinare în raport

cu el și contracandidatul său (judecător S.S.). Recurentul consideră că niciunul

din cei doi judecători n-ar fi trebuit să facă parte din comisia de verificare

a proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de

conducere. Aceasta întrucât judecătorul B.G. care a fost președintele Curții de

Apel Cluj în perioada februarie 1999 – iunie 2004 și membru C.S.M. în perioada

mai 2003 – ianuarie 2005, ca șef ierarhic al judecătoarei S.S., i-a acordat note

de calificare și a propus promovarea ei în funcția de conducere ca președinte

al Tribunalului Cluj.

Mai mult, a detaliat

recurentul. în perioada 2005 - 2007, când judecătoarea S.S. și-a exercitat

funcția de președinte de tribunal, ea s-a aflat în relații administrativ - judiciare

cu judecătorul M.V., vicepreședinte la Curtea de Apel Cluj (numit prin

Hotărârea C.S.M. nr. 509 din 26 octombrie 2005 pentru perioada 1 noiembrie 2005

– 1 noiembrie 2008) în virtutea funcțiilor deținute de cei doi.

Consideră recurentul, că

președintele Curții de Apel Cluj fiind ordonator de credite și cu privire la tribunalul,

conducerea Curții este responsabilă de politica de resurse umane a

personalului.

A mai susținut recurentul că

la 25 octombrie 2007, la inițiativa conducerii Curții de Apel Cluj, mai mulți

judecători clujeni au sesizat C.S.M., cu privire la declarațiile făcute de

recurent în cadrul unui seminar cu privire la „corupția din sistemul juridic”,

considerând că le-ar fi fost afectată reputația profesională prin afirmațiile făcute.

La data de 14 noiembrie 2007

când a trebuit să dea relații despre această situație, inspectorilor C.S.M.,

recurentul susține că a consultat lista judecătorilor și printre aceștia era și

judecătorul M.V. Deci, a precizat recurentul, la data examinări sale,

judecătorul M.V. era semnatar al unei petiții către C.S.M. și de aici consideră

că acesta n-ar fi fost liber în apreciere.

Recurentul, a mai precizat, în

opinia sa, că judecătorii M.V. și B.G. n-ar fi trebuit să facă parte din

Comisia de examinare și a fost lipsit de o examinare obiectivă (pct. 4.1 din

Cartea Europeană privind statutul judecătorilor, adoptată de Consiliul Europei în

1998). Sub acest aspect se face mențiunea în actul sus citat că :”în măsura în

care nu se bazează pe vechime, sistemul de promovare a judecătorilor se

întemeiază exclusiv pe calitățile și meritele constatate în exercitarea

funcției încredințate judecătorului, prin evaluări obiective realizate de unul

sau mai mulți judecători”.

Recurentul a mai susținut că

nu a putut contesta proba orală față de prevederile art. 15 alin. (5) din

Regulamentul de organizare al concursului care prevede că nota la proba orală

nu putea fi contestată.

Mai mult, recurentul a

precizat că a solicitat înlocuirea membrilor titulari ai Comisiei de examinare

cu supleanții lor pentru evitarea conflictului de interese primind răspuns la

această cerere pe 2 noiembrie 2007 (deci anterior examinării) de la direcția de

resurse umane și organizare a C.S.M. în loc de Plenul C.S.M.

Recurentul a mai susținut că

hotărârea de validare a Plenului a avut la bază nota biroului Concursuri nr. 1/27452/1154/2007

privind validarea rezultatelor concursului sau examenul pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii

desfășurat în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007 iar nu un raport al

comisiei de organizare și ca atare nota este ilegală iar validarea nulă.

În cauză, C.S.M., a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

S-a precizat că recurentul a

participat la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor și procurorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii,

precum și la parchetele de pe lângă acestea, desfășurat în perioada 28

octombrie – 25 noiembrie 2007, candidând pentru funcția de președinte al

Tribunalului Cluj.

S-a menționat că prin calea

de atac declarată recurentul aduce critici cu privire la modul de desfășurare

al concursului.

În privința criticii

referitoare la încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004,

republicată cu modificările și completările ulterioare, în sensul că ordinea de

zi dezbătută în ședința de plen din 13 decembrie 2007 a fost publicată la 12

decembrie 2007 cuprinzând numai 40 de puncte de dezbatere printre acestea

neregăsindu-se pct. 50 referitor la validarea rezultatelor, s-a apreciat de

C.S.M. că astfel de aspecte nu pot impieta asupra legalității hotărârii

atacate.

În același sens este și

susținerea recurentului privind încălcarea art. 29 alin. (5) și (6) din

Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M. prin redactarea Hotărârii nr.

708 din 18 octombrie 2007 a Plenului C.S.M. (prin care a fost aprobată

componența Comisiei de examinare a participanților la concursul sau examenul

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor), cu nerespectarea

termenului de 20 de zile și publicarea acesteia cu depășirea termenului de 10

zile, aceasta neputând afecta legalitatea hotărârii de validare a rezultatelor

concursului.

Se precizează expres că: ”nerespectarea

unor termene de redactare sau de publicare a hotărârilor nu poate avea drept

consecință afectarea legalității unor astfel de hotărâri, așa cum pretinde

recurentul”.

Cât privește „reaua

compunere a comisiei de examinare” în sensul că din această comisie a făcut

parte un judecător care nu funcționa la curtea de apel, se face precizarea că D.C.

avea grad de judecător de curte de apel dar își desfășura activitatea la

Tribunalul Dolj ca președinte, deci relevant este gradul profesional ce dă

dreptul de a funcționa la un anumit grad de jurisdicție iar nu strict instanța

sau parchetul unde acesta funcționează.

Se face de asemenea,

precizarea că „hotărârea în baza căreia a fost aprobată comisia de examinare a

fost anterioară hotărârii recurate și își produce efectele, nefiind anulată.

Câr privește critica

referitoare la existența unui conflict de interese între unii dintre membrii

comisiei de examinare și unii candidați, printre care și recurentul, C.S.M.

precizează că „trebuie avute în vedere situațiile de incompatibilitate

reglementate strict de art. 9 alin. (5), art. 10 alin. (1) și (2) din Hotărârea

nr. 320/2006, pronunțată de Plenul C.S.M., privind aprobarea Regulamentului de

organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții

de conducere a judecătorilor și procurorilor”.

Se face mențiune că

„situațiile de incompatibilitate instituite de textele mai sus menționate sunt

expres și limitativ prevăzute, fiind totodată de strictă aplicare și

interpretare, neputând fi extinse prin analogie”.

Cât privește critica

referitoare la nelegalitatea dispozițiilor art. 15 alin. (5) din Regulamentul

de organizare și desfășurare a concursului sau a examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr.

320/2006 a Plenului C.S.M., în sensul că aceste dispoziții prevăd imposibilitatea

de contestare a probei orale.

S-a menționat că „din

analiza dispozițiilor regulamentare care privesc etapa susținerii orale a

proiectului, se prevăd suficiente garanții care să asigure candidaților

egalitatea de tratament”.

Sub acest aspect intimatul C.S.M.

a menționat că aprecierea competenței candidaților este realizată în

conformitate cu criteriile stabilite de art. 15 alin. (2) din hotărâre, nota

finală la susținerea acestei probe este obținută ca urmare a mediei aritmetice

a notelor acordate de către fiecare membru al comisiei în parte [art. 15 alin.

(3)] iar potrivit art. 16 „desfășurarea probei constând în susținerea

proiectului, se înregistrează cel puțin cu mijloace audio (înregistrările

păstrându-se o perioadă de 1 an de la data desfășurării probei).

S-a mai menționat că

prevederile art. 15 alin. (5) din regulament au fost adoptate în considerarea

faptului că nu există un barem de notare pentru această probă, acordarea

notelor făcându-se în baza unei aprecieri în ansamblu a proiectului referitor

la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, dar aceasta se

face în mod obiectiv.

S-a mai menționat de intimat

că: „situația reglementată de art. 15 alin. (5) din regulament, nu constituie o

îngrădire a liberului acces la justiție, în accepțiunea care este dată de art. 21

din Constituția României sau a art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului”.

S-a solicitat înlăturarea ca

nefondată a criticii referitoare la faptul că validarea s-a bazat pe un act

întocmit de un organism necompetent și anume nota Biroului Concursuri nr. 1/27452/1154/2007,

textele invocate de recurent, art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1) pct. 18 din

Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor adoptat prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320 din 27 aprilie 2006 neavând relevanță strictă

sub acest aspect. Atributul validării rezultatului concursului sau examenului

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor aparține C.S.M., în

conformitate cu prevederile art. 27 alin. (1) din Regulament, validarea

făcându-se în conformitate cu art. 36 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 317/2004

republicată cu modificările și completările ulterioare și cu art. 48 alin. (7)

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Pe 29 octombrie 2008,

recurentul D.V.C. a depus în cauză o precizare în sensul că solicită:

- invalidarea concursului

sau examenului de promovare în funcții de conducere a judecătorilor din 28

octombrie – 25 noiembrie 2007 doar cu privire la Tribunalul Cluj;

- anularea în întregime a

probelor constând în susținerea proiectului referitor la exercitarea

atribuțiilor specifice funcțiilor de președinte la Tribunalul Cluj și

susținerii testării scrise privind managementul, comunicarea și resursele umane

de către candidați pentru ocuparea acestei funcții;

- reluarea celor două probe

în fața unei noi comisii din care să nu facă parte persoane care se află în

situații de incompatibilitate și nici membri ai comisiei care au procedat deja

la examinarea candidaților.

Din ansamblul probelor

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin Hotărârea nr. 904

din 13 decembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins solicitările cuprinse în

memoriile formulate de A.U.N.J.R., precum și de domnul judecător D.V.C.

Totodată, prin aceeași

hotărâre, s-au validat rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii

desfășurat în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007, pentru funcții de

conducere de la instanțele din raza Curții de Apel Cluj, conform tabelului de

clasificare prevăzut în anexa 1 (o pagină) care face parte integrantă din

hotărâre.

În această anexă, D.V.C.,

care a candidat pentru funcția de președinte al Tribunalului Cluj este

menționat ca având obținuta nota 7,00 pentru proiect, 7,80 pentru proba scrisă,

media finală fiind 7,40.

Pentru aceeași funcție a mai

candidat și S.S. care a obținut notele (9,10; 9,00- media finală fiind 9,05).

Este de observat că prin

precizarea depusă la termenul de judecată a pricinii s-a criticat de recurent

nu numai nota obținută la proba orală, așa cum a fost dezvoltată critica prin

recurs, dar s-a cerut și anularea probei scrise cu reluarea celor două probe în

fața unei noi comisii.

Cu privire la această

comisie, nu se poate reține însă lipsă de obiectivitate, incompatibilitate sau

conflicte de interes ale unor membri în raport de dispozițiile art. 9 și art. 10

din Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului C.S.M. pentru aprobarea Regulamentului de

organizare și desfășurare a concursurilor pentru numirea în funcții de

conducere a judecătorilor și procurorilor.

Rezultă deci, fără echivoc

că recurentul, nemulțumit de rezultatul obținut în urma participării la

„concursul sau examinarea pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor de la curțile de apel, tribunale, judecătorii, desfășurat în

perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007”, dorește invalidarea concursului sau

examenului de promovare în funcții de conducere a judecătorilor din 28

octombrie – 25 noiembrie 2007, doar cu privire la Tribunalul Cluj, anularea în

întregime a probelor și reluarea celor două probe în fața unei noi comisii.

Urmează deci a se analiza de

instanța de judecată, în condițiile realității faptelor, așa cum au fost

reținute prin hotărârea Plenului C.S.M. și cum s-a criticat de recurent

concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere desfășurat în

perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, dacă au fost încălcări de lege, de

natură a duce la invalidarea concursului așa cum s-a solicitat, anularea

probelor și reluarea probelor în fața unei noi comisii, întrucât membrii ar fi

fost incompatibili sau în conflict de interese, sau au fost neregularități ce

sunt de natură a duce la anularea hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată potrivit actelor cauzei, circumscriind speța de față art. 6

paragraf 1 din Convenția C.E.D.O. că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 904 din 13

decembrie 2007 prin care s-a dispus validarea rezultatelor concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor de la curțile

de apel, tribunale, judecătorii desfășurat în perioada 28 octombrie – 25

noiembrie 2007 este legală, iar recursul declarat împotriva acesteia va fi

respins fiind neîntemeiat, conform art. 312 C. proc. civ.

Aceasta deși în cauză se

identifică neregularități care însă nu sunt de natură a modifica hotărârea

atacată în esența sa.

Astfel deși ordinea de zi

dezbătută la 13 decembrie 2007 a fost publicată numai înainte cu o zi iar nu cu

3 zile și nu a cuprins și pct. 50 referitor la validarea rezultatelor [încălcându-se

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004] această neregularitate nu este de

natură a vicia votul judecătorilor ce compun Plenul C.S.M. care este legal în

privința validării rezultatelor obținute la concursul în discuție.

Cât privește încălcarea art.

29 alin. (5) și (6) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M. prin

redactarea Hotărârii nr. 708 din 18 octombrie 2007 a Plenului C.S.M. (prin care

a fost aprobată componența comisiei de examinare a participanților la concursul

sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor cu

nerespectarea termenului de 20 de zile și publicarea acesteia cu depășirea

termenului de 10 zile, nici aceasta nu afectează legalitatea hotărârii de

validare a rezultatelor. Cât privește hotărârea privind compunerea Comisiei

este legală și nu a fost contestată.

Referitor la compunerea

comisiei de examinare este de precizat în primul rând că în cauză nu există

vreun motiv de incompatibilitate sau conflict de interese cum a susținut

recurentul, potrivit reglementării strictă în materie.

Potrivit prevederilor art. 9

alin. (1) din Hotărârea nr. 320/2006 pronunțată de Plenul C.S.M. privind

aprobarea regulamentului de organizare și desfășurare a concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și

procurorilor și art. 48 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările ulterioare, comisia de examinare este formată din: 1 judecător de

la Î.C.C.J., 2 judecători de la curțile de apel și 3 specialiști în management

și organizare instituțională.

D.C. avea grad de judecător

de curte de apel iar faptul că acesta funcționa ca președinte la Tribunalul

Dolj nu este de natură a determina susținerea că nu avea dreptul de a face

parte din comisie, dispozițiile regulamentare având în vedere gradul

profesional ce dă dreptul judecătorilor și procurorilor de a funcționa la un

anumit grad de jurisdicție iar nu strict instanța sau parchetul unde

funcționează efectiv.

Cât privește B.G. care a

deținut funcția de președinte al Curții de Apel Cluj în perioada februarie 1999

– iunie 2004 și a lucrat cu judecătoarea S.S., căreia potrivit obligațiilor de

serviciu, acesta i-a și acordat calificative pentru activitatea profesională,

nu este de natură a determina prezența acestui judecător în comisie ca

nelegală. La fel și faptul că judecătorul B.G. la momentul 1999 – 2004, a făcut

propunere de promovare a judecătoarei S.S., propunere corespunzătoare

competenței președintelui.

Această situație nu este

însă de natură a presupune vreo incompatibilitate sau conflict de interes în

sensul art. 9 și art. 10 din capitolul III al Regulamentului de organizare și

desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere

a judecătorilor și procurorilor fiind în afara prevederilor exprese și

limitative prevăzute de regulament.

În aceleași sens urmează a

fi privită și susținerea recurentului că în perioada 2005 – 2007 când

judecătoarea S.S. a fost președinte de tribunal, ea s-a aflat în relații administrative

cu judecătorul M.V., care era vicepreședinte la Curtea de Apel Cluj (numit prin

Hotărârea C.S.M. nr. 509 din 26 noiembrie 2005 pentru perioada 1 noiembrie 2005

– 1 noiembrie 2008), nedovedindu-se în vreun fel lipsa de obiectivitate a

membrilor comisiei, recurentul făcând numai presupuneri subiective care nu pot

modifica componența unei comisii sau determina anularea unei hotărâri a

Plenului C.S.M.

Cât privește desfășurarea

concursului, potrivit art. 14 din regulament, după testarea psihologică urmează

două probe și anume o probă orală, în cadrul căreia candidații susțin în fața

comisiei constituită potrivit art. 9 din hotărâre proiectul referitor la

exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere și o probă scrisă ce

constă în verificarea cunoștințelor privind managementul, comunicarea și

resursele umane, pe baza unui test grilă. Nu s-a făcut vreo dovadă că

judecătorul V.V. n-ar fi avut specializarea cerută.

Deși art. 15 din Regulament prevede

că rezultatele susținerii proiectului sunt definitive și nu pot fi contestate se

prevăd însă garanții care asigură candidaților egalitatea de tratament [art. 15

alin. (2) din Regulamentul de organizare care prevăd criterii în aprecierea

susținerii proiectului - capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de

decizie etc. (…)] și tratarea cu deplină obiectivitate.

De altfel, nota finală (art.

15 – art. 3 din Regulament) la susținerea proiectului reprezintă media

aritmetică a notelor acordate de fiecare membru al comisiei.

Simpla suspiciune a

recurentului că nu a fost apreciat obiectiv, fără o concretizare efectivă a

acesteia, determină constatarea instanței că recursul este neîntemeiat și sub

acest aspect.

De altfel, hotărârea de

compunere a comisiei de examinare este validă, nefiind contestată și anulată și

aceasta era cunoscută de recurent, dovadă fiind cererea sa expresă dar fără

corespondent legal ca să nu se procedeze la examinare de membrii comisiei a judecătorilor

proveniți din raza curților de apel din care fac parte și ei. Acesta nu este

motiv de incompatibilitate sau conflict de interese potrivit regulamentului

concursului.

Cât privește împrejurarea că

s-a întocmit o notă a Biroului Concursuri nr. 1/27452/1154/2007 privind

rezultatele concursului desfășurat în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007,

aceasta nu face decât să menționeze date, deci are caracter tehnic, validarea

fiind dată însă de Plenul C.S.M. prin hotărârea atacată în cauză, potrivit

votului Plenului C.S.M.

Împrejurarea că recurentul

susține că judecătorul M.V. ar avea „adversitate” față de el (nedovedită de altfel)

și de aici lipsa de obiectivitate în examinarea sa este de asemenea fără

relevanță întrucât afirmațiile recurentului privind corupția „în general” a

unor judecători s-a tranșat prin clasarea sesizării. Judecătorul M.V. și alți

colegi ai săi au cerut numai verificări pentru a se înlătura orice suspiciuni

ce s-ar fi creat prin afirmațiile recurentului la un simpozion.

În cauză, contracandidata

recurentului, a realizat un punctaj mai mare în competiția privind obținerea

postului de președinte al Tribunalului Cluj și de aceea aceasta a obținut

postul. Dorința recurentului de a fi președinte la Tribunalul Cluj, de altfel

normală și firească, nu înseamnă însă transformarea acestei competiții într-un

proces de intenție organizat de lipsă de obiectivitate în privința

recurentului, din partea organizatorilor concursului și anularea hotărârii

Plenului C.S.M. Acesta are de altfel obligații stricte, prevăzute de lege în politica

de personal și care nu s-a dovedit abuziv în privința recurentului - reclamant.

Cât privește cererea de

plată a daunelor materiale constând în diferența dintre salariul actual și cel

aferent funcției de conducere precum și plata unor daune morale este

neîntemeiată în raport de calea specială de atac reglementată de art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 și care vizează exclusiv legalitatea și temeinicia

hotărârilor Plenului C.S.M. De altfel, prin însăși menținerea hotărârii

Plenului C.S.M. cererea de plată de daune este neîntemeiată, neexistând temei

juridic pentru plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.V.C. împotriva Hotărârii nr. 904 din 13 decembrie 2007 a Plenului C.S.M.,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.