ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4898/2009

Asupra recursurilor civile de față : Prin cererea de chemare în judecată din 27 iunie 2007 înregistrată sub nr. 2606/85/2007 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a hotărârii nr. 27/2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ce privește întinderea suprafeței expropriate și cuantumul despăgubirilor stabilite. În motivarea acțiunii, s-a arătat că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei și, întrucât traseul noii autostrăzi trece pe acest teren, s-a dat o hotărâre de expropriere, de care ea este nemulțumită, deoarece prețul nu este stabilit la piața liberă, iar exproprierea nu vizează întregul teren afectat de lucrări.

În cauză s-a efectuat o expertiză de către trei experți numiți de instanță, la propunerea părților, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 295 din 24 martie 2008, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, a anulat în parte hotărârea nr. 27 din 15 mai 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește întinderea suprafeței expropriate și cuantumul despăgubirilor stabilite, în sensul că se va expropria o suprafață totală de 864 mp din imobilul-teren cu numărul cadastral 2891/1/1/1, număr de parcelă 238/60/1/1 din care 503 mp pentru un stâlp al rețelei de 400 KV și 361 mp paralel cu centura, pentru utilități, imobilul fiind proprietatea reclamantei F.M.; au fost stabilite despăgubirile pentru suprafața expropriată la suma de 28,39 Euro/mp pentru întreaga suprafață de 864 mp, sau echivalentul în lei la data plății, din suma totală urmând a se deduce suma 15.931 lei ce a fost deja achitată; au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în Legea nr. 198/2004 se stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării unor lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, fiind declarate de utilitate publică toate lucrările de acest fel. În art. 9 din această lege, se prevede că expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite, se poate adresa instanțelor judecătorești, acțiunea urmând a se soluționa conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, exproprierea este pentru cauză de utilitate publică, însă această expropriere se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, or, din raportul de expertiză întocmit de către experți a rezultat o valoare de 28,3 Euro/mp, motivat de faptul că aceste terenuri sunt terenuri agricole extravilane iar valorile de tranzacționare au crescut artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului. Despăgubirea acordată se înscrie între cea oferită de expropriator, care a fost de 31,6 lei/mp și cea solicitată de expropriat, respectiv 101,7 lei/mp. În ceea ce privește cererea reclamantei de a se expropria o suprafață excedentară, aceasta a fost apreciată ca întemeiată deoarece terenul, proprietatea reclamantei, este afectat astfel: 503 mp pentru un stâlp al rețelei electrice și 361 mp suprafață ce se află paralel cu șoseaua de centură și va fi afectată utilităților acesteia.

Cu privire la capătul de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri constând în scăderea de valoare a terenului învecinat celui expropriat, cuprins în zona de siguranță și protecție, s-a dispus respingerea acestui capăt de cerere, considerându-se că, deși experții au calculat o scădere de valoare de 17,78 Euro/mp datorită rețelelor electrice de înaltă tensiune, totuși această scădere de valoare nu este imputabilă pârâtei ci CN E. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. Prin decizia civilă nr. 138/A din 126 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, au fost respinse ambele apeluri. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că apelul reclamantei este nefondat, prima instanță stabilind în mod corect întinderea suprafeței expropriate și cuantumul despăgubirilor, față de probele administrate și de textele legale incidente.

S-a arătat că, în mod legal nu s-a admis capătul de cerere privind despăgubirile ce constau în scăderea valorii terenului învecinat cu cel expropriat, atâta timp cât CN E. nu a fost chemată în judecată. În ceea ce privește suma de 15.931 lei, s-a apreciat că aceasta, fiind consemnată la C.E.C. pe numele reclamantei, poate fi oricând ridicată de reclamantă. Nici apelul pârâtei nu a fost admis, reținându-se că prin anularea parțială a hotărârilor de expropriere, deși s-a solicitat nulitatea absolută, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a acordat mai puțin decât s-a cerut. În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, comisia de trei experți fiind aleasă în baza acestor dispoziții legale.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta. I. În recursul său, reclamanta a adus următoarele critici deciziei recurate : Modul de stabilire a despăgubirilor de către instanța de fond este greșit, deoarece instanța de fond a acordat despăgubirile raportate doar la valoarea reală a terenului parțial expropriat și nu a acordat partea de despăgubire care să acopere prejudiciul produs proprietarului pentru partea de teren neexpropriată. Motivele invocate de către instanța de apel sunt nelegale și rezultă din interpretarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Nu era necesară introducerea în cauză a companiei de electricitate, deoarece și pârâta este tot o reprezentantă a Statului Român, acesta fiind cel care trebuie să stea în justiție. II. În recursul său, pârâta a adus deciziei recurate următoarele, critici : 1. Instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind îndeplinite astfel condițiile cerute de art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aceasta deoarece hotărârea are la bază o expertiză de evaluare întocmită de experți specializați în topografie, cadastru și geodezie, instanța de judecată respingând solicitarea pârâtei cu privire la încuviințarea unei contraexpertize cu experți imobiliari evaluatori. Potrivit art. 14 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2002, experții judiciari pot efectuat expertize judiciare numai în specialitatea în care au fost atestați, singurii experți îndreptățiți să efectueze evaluări de terenuri fiind experții imobiliari evaluatori. S-a apreciat că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 198/2004, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea efectuării unei expertize pentru evaluarea terenului, expertiză care să fie efectuată de către experți evaluatori.

2. Decizia recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece în cauză nu mai trebuia efectuată o nouă expertiză, pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a întocmit un proces-verbal și s-a emis o hotărâre prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor oferite, respectiv 15.931 lei pentru suprafața de 503 mp, suma respectivă fiind stabilită prin raportul de evaluare întocmit la data de 19 mai 2006 de către SC G.T.S. SRL prin evaluator N.G., potrivit dispozițiilor legale. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează : I. În ceea ce privește recursul formulat de către reclamantă: Deși reclamanta invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., din analiza criticilor formulate rezultă că acestea se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referindu-se la greșita aplicare a art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Criticile formulate nu pot fi reținute, deoarece ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind acordate despăgubiri la valoarea reală a terenului parțial expropriat, despăgubirile constând în prejudiciul produs pentru partea de teren neexpropriată, neputând fi acordate atâta timp cât pârâta din cauza de față este C.N.A.D.N.R.

Nu se poate reține afirmația reclamantei cu privire la faptul că pârât ar fi de fapt Statul Român, atâta timp cât expropriatorul efectiv este pârâta din cauza de față și nu compania de transport a energiei, și anume SC T. SA. În mod legal, atât instanța de apel cât și prima instanță au reținut că pentru terenul rămas neexpropriat ar trebui chemată în judecată compania ce se ocupă de transportul energiei electrice, dispozițiile aplicabile fiind acelea ale Legii nr. 13/2007. Reclamantei nu i s-a încălcat dreptul de proprietate cu privire la terenul rămas neexpropriat, ea având la îndemână o acțiune în justiție pentru a pretinde despăgubiri cauzate de scăderea valorii terenului ocupat de transportatorul de energie electrică.

II. Cu privire la recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.: Nici criticile formulate de către pârâtă nu pot fi reținute, deoarece : - Pe de o parte, nu au fost încălcate atribuțiile puterii judecătorești prin întocmirea raportului de expertiză de către cei trei experți topografi, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, teza ultimă, din care rezultă faptul că acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, or, din cuprinsul dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 rezultă că pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul numit de expropriator și unul numit de expropriat.

În ceea ce privește specialitatea experților, în mod legal instanța a reținut că aceasta trebuia să fie topografie și nu evaluare imobiliară, deoarece imobilul supus exproprierii este teren și nu construcție, experții topografi fiind specializați în evaluarea terenului. - Pe de altă parte, nu se poate reține că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, deși Legea nr. 198/2004 stabilește modul în care se face evaluarea inițială de către expropriator, aceeași lege stabilește în art. 9 modul în care se efectuează o nouă expertiză, în cazul în care persoana expropriată este nemulțumită de cuantumul despăgubirilor calculate de expropriator, iar prin expertiza dispusă de către instanță nu s-a făcut altceva decât să se respecte prevederile acestei legi, prin raportare la Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta F.M. și de pârâta C.N.A.D.N.R., împotriva deciziei nr. 138/A din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.