ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4898/2009

Asupra recursurilor civile de față :

Prin cererea de chemare în judecată

din 27 iunie 2007 înregistrată sub nr. 2606/85/2007 pe rolul Tribunalului

Sibiu, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.,

solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea

absolută parțială a hotărârii nr. 27/2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii

nr. 198/2004 în ce privește întinderea suprafeței expropriate și cuantumul

despăgubirilor stabilite.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

terenul în litigiu este proprietatea reclamantei și, întrucât traseul noii

autostrăzi trece pe acest teren, s-a dat o hotărâre de expropriere, de care ea

este nemulțumită, deoarece prețul nu este stabilit la piața liberă, iar

exproprierea nu vizează întregul teren afectat de lucrări.

În cauză s-a efectuat o expertiză de

către trei experți numiți de instanță, la propunerea părților, în conformitate

cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 295 din 24

martie 2008, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea civilă formulată de

reclamantă, a anulat în parte hotărârea nr. 27 din 15 mai 2007 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește întinderea suprafeței

expropriate și cuantumul despăgubirilor stabilite, în sensul că se va expropria

o suprafață totală de 864 mp din imobilul-teren cu numărul cadastral

2891/1/1/1, număr de parcelă 238/60/1/1 din care 503 mp pentru un stâlp al

rețelei de 400 KV și 361 mp paralel cu centura, pentru utilități, imobilul

fiind proprietatea reclamantei F.M.; au fost stabilite despăgubirile pentru

suprafața expropriată la suma de 28,39 Euro/mp pentru întreaga suprafață de 864

mp, sau echivalentul în lei la data plății, din suma totală urmând a se deduce

suma 15.931 lei ce a fost deja achitată; au fost respinse celelalte capete de

cerere.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că în Legea nr. 198/2004 se stabilește cadrul juridic pentru

luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării unor lucrări de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale, fiind declarate de utilitate

publică toate lucrările de acest fel.

În art. 9 din această lege, se

prevede că expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite, se

poate adresa instanțelor judecătorești, acțiunea urmând a se soluționa conform

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

S-a mai reținut că, potrivit

dispozițiilor legale în vigoare, exproprierea este pentru cauză de utilitate

publică, însă această expropriere se poate face numai după o justă și

prealabilă despăgubire, or, din raportul de expertiză întocmit de către experți

a rezultat o valoare de 28,3 Euro/mp, motivat de faptul că aceste terenuri sunt

terenuri agricole extravilane iar valorile de tranzacționare au crescut

artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului.

Despăgubirea acordată se înscrie

între cea oferită de expropriator, care a fost de 31,6 lei/mp și cea solicitată

de expropriat, respectiv 101,7 lei/mp.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de a se expropria o suprafață excedentară, aceasta a fost apreciată

ca întemeiată deoarece terenul, proprietatea reclamantei, este afectat astfel:

503 mp pentru un stâlp al rețelei electrice și 361 mp suprafață ce se află

paralel cu șoseaua de centură și va fi afectată utilităților acesteia.

Cu privire la capătul de cerere prin

care s-au solicitat despăgubiri constând în scăderea de valoare a terenului

învecinat celui expropriat, cuprins în zona de siguranță și protecție, s-a

dispus respingerea acestui capăt de cerere, considerându-se că, deși experții

au calculat o scădere de valoare de 17,78 Euro/mp datorită rețelelor electrice

de înaltă tensiune, totuși această scădere de valoare nu este imputabilă

pârâtei ci CN E.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 138/A din

126 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, au fost

respinse ambele apeluri.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că apelul reclamantei este nefondat, prima instanță

stabilind în mod corect întinderea suprafeței expropriate și cuantumul

despăgubirilor, față de probele administrate și de textele legale incidente.

S-a arătat că, în mod legal nu s-a

admis capătul de cerere privind despăgubirile ce constau în scăderea valorii

terenului învecinat cu cel expropriat, atâta timp cât CN E. nu a fost chemată în

judecată.

În ceea ce privește suma de 15.931

lei, s-a apreciat că aceasta, fiind consemnată la C.E.C. pe numele reclamantei,

poate fi oricând ridicată de reclamantă.

Nici apelul pârâtei nu a fost admis,

reținându-se că prin anularea parțială a hotărârilor de expropriere, deși s-a

solicitat nulitatea absolută, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a

acordat mai puțin decât s-a cerut.

În ceea ce privește expertiza

efectuată în cauză, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 33/1994, prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004,

comisia de trei experți fiind aleasă în baza acestor dispoziții legale.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta.

I. În recursul său, reclamanta a

adus următoarele critici deciziei recurate :

Modul de stabilire a despăgubirilor

de către instanța de fond este greșit, deoarece instanța de fond a acordat

despăgubirile raportate doar la valoarea reală a terenului parțial expropriat

și nu a acordat partea de despăgubire care să acopere prejudiciul produs

proprietarului pentru partea de teren neexpropriată.

Motivele invocate de către instanța

de apel sunt nelegale și rezultă din interpretarea greșită a dispozițiilor art.

26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Nu era necesară introducerea în

cauză a companiei de electricitate, deoarece și pârâta este tot o reprezentantă

a Statului Român, acesta fiind cel care trebuie să stea în justiție.

II. În recursul său, pârâta a adus

deciziei recurate următoarele, critici :

atribuțiile puterii judecătorești, fiind îndeplinite astfel condițiile cerute

de art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aceasta deoarece hotărârea are la

bază o expertiză de evaluare întocmită de experți specializați în topografie,

cadastru și geodezie, instanța de judecată respingând solicitarea pârâtei cu

privire la încuviințarea unei contraexpertize cu experți imobiliari evaluatori.

Potrivit art. 14 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2002, experții judiciari pot efectuat expertize judiciare numai în

specialitatea în care au fost atestați, singurii experți îndreptățiți să

efectueze evaluări de terenuri fiind experții imobiliari evaluatori.

S-a apreciat că instanța de apel a

depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin nerespectarea dispozițiilor art.

3 din Legea nr. 198/2004, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea efectuării unei

expertize pentru evaluarea terenului, expertiză care să fie efectuată de către

experți evaluatori.

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece în cauză nu mai trebuia

efectuată o nouă expertiză, pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 9

pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a întocmit

un proces-verbal și s-a emis o hotărâre prin care s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor oferite, respectiv 15.931 lei pentru suprafața de 503 mp, suma

respectivă fiind stabilită prin raportul de evaluare întocmit la data de 19 mai

2006 de către SC G.T.S. SRL prin evaluator N.G., potrivit dispozițiilor legale.

Analizând decizia recurată, prin raportare la

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează :

I. În ceea ce privește recursul formulat de către

reclamantă:

Deși reclamanta invocă dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., din analiza criticilor formulate rezultă că acestea se pot

încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referindu-se la greșita

aplicare a art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Criticile formulate nu pot fi reținute, deoarece

ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994 și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind acordate

despăgubiri la valoarea reală a terenului parțial expropriat, despăgubirile

constând în prejudiciul produs pentru partea de teren neexpropriată, neputând

fi acordate atâta timp cât pârâta din cauza de față este C.N.A.D.N.R.

Nu se poate reține afirmația reclamantei cu privire

la faptul că pârât ar fi de fapt Statul Român, atâta timp cât expropriatorul

efectiv este pârâta din cauza de față și nu compania de transport a energiei,

și anume SC T. SA.

În mod legal, atât instanța de apel cât și prima

instanță au reținut că pentru terenul rămas neexpropriat ar trebui chemată în

judecată compania ce se ocupă de transportul energiei electrice, dispozițiile

aplicabile fiind acelea ale Legii nr. 13/2007.

Reclamantei nu i s-a încălcat dreptul de proprietate

cu privire la terenul rămas neexpropriat, ea având la îndemână o acțiune în

justiție pentru a pretinde despăgubiri cauzate de scăderea valorii terenului

ocupat de transportatorul de energie electrică.

II. Cu privire la recursul declarat

de pârâta C.N.A.D.N.R.:

Nici criticile formulate de către

pârâtă nu pot fi reținute, deoarece :

- Pe de o parte, nu au fost

încălcate atribuțiile puterii judecătorești prin întocmirea raportului de

expertiză de către cei trei experți topografi, deoarece în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, teza ultimă, din care rezultă

faptul că acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea

ce privește cuantumul despăgubirilor, or, din cuprinsul dispozițiilor art. 25

din Legea nr. 33/1994 rezultă că pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite,

instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de

instanță, unul numit de expropriator și unul numit de expropriat.

În ceea ce privește specialitatea

experților, în mod legal instanța a reținut că aceasta trebuia să fie

topografie și nu evaluare imobiliară, deoarece imobilul supus exproprierii este

teren și nu construcție, experții topografi fiind specializați în evaluarea

terenului.

- Pe de altă parte, nu se poate

reține că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, deși

Legea nr. 198/2004 stabilește modul în care se face evaluarea inițială de către

expropriator, aceeași lege stabilește în art. 9 modul în care se efectuează o

nouă expertiză, în cazul în care persoana expropriată este nemulțumită de

cuantumul despăgubirilor calculate de expropriator, iar prin expertiza dispusă

de către instanță nu s-a făcut altceva decât să se respecte prevederile acestei

legi, prin raportare la Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului

despăgubirilor.

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele

recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta F.M. și de pârâta C.N.A.D.N.R., împotriva deciziei nr. 138/A din 26

septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2007.