ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 2 mai 2007
reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii
Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 13207 din 6 aprilie 2007, prin care
i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al
prevederilor acestei legi, sub motivația că nu era născut la data strămutării
părinților.
În acțiune,
reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut la data de 12
octombrie 1942 în localitatea Grănicești, județul Suceava unde părinții au fost
refugiați datorită persecuției etnice, din localitatea Scărișoara Nouă, comuna
Piscolt, județul Satu - Mare.
Prin sentința nr.
116/CA/2007 din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului P.D., a
anulat hotărârea nr. 13207 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de
Pensii Bihor pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de
beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunța
în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în
cauză, rezultă că părinții reclamantului au fost refugiați pe motive etice din
localitatea lor de domiciliu, Scărișoara Nouă, județul Satu Mare în localitatea
Grănicești, județul Suceava unde, la data de 12 octombrie 1942, s-a născut
reclamantul.
Instanța de fond a
mai considerat că prin persoană persecutată în sensul O.G. nr. 105/1999,
trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit în mod nemijlocit persecuțiile
la care face referire actul normativ
menționat cât și acelea
care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care
s-au răsfrânt asupra lor, în această categorie incluzându-se copiii care s-au
născut ulterior datei la care părinții lor au fost nevoiți să se refugieze din
localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică
exercitate.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta susține că
reclamantul P.D. nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr.
189/2000, deoarece, nefiind născut la data strămutării părinților săi, nu avea
un domiciliu de unde să fie strămutat.
Examinându-se
sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în
cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că
recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările
ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care
în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a
avut de suferit persecuții pe motive etnice ,printre situațiile prevăzute de
lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art.
1 lit. V).
Prin normele de
aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate
în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse
la dosarul cauzei evidențiază cu caritate că reclamantul s-a născut în localitatea
Grănicești, județul Suceava, la data de 12 octombrie 1942, după ce
părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din localitatea Scărișoara
Nouă, județul Satu Mare.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000
să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit
consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană
persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile
respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat dificultățile
strămutării în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul
copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au
fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit
astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză, este
necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia
sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a
înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei
strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 105/1999
a fortiori
trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut
în perioada de strămutare a părinților.
Rezultă că sentința
pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge
recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană
de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 116/CA/2007 din 15 iunie 2007 a Curții
de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie
2007.