ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 2 mai 2007 reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 13207 din 6 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi, sub motivația că nu era născut la data strămutării părinților. În acțiune, reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut la data de 12 octombrie 1942 în localitatea Grănicești, județul Suceava unde părinții au fost refugiați datorită persecuției etnice, din localitatea Scărișoara Nouă, comuna Piscolt, județul Satu - Mare.

Prin sentința nr. 116/CA/2007 din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului P.D., a anulat hotărârea nr. 13207 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că părinții reclamantului au fost refugiați pe motive etice din localitatea lor de domiciliu, Scărișoara Nouă, județul Satu Mare în localitatea Grănicești, județul Suceava unde, la data de 12 octombrie 1942, s-a născut reclamantul.

Instanța de fond a mai considerat că prin persoană persecutată în sensul O.G. nr. 105/1999, trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit în mod nemijlocit persecuțiile la care face referire actul normativ menționat cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor, în această categorie incluzându-se copiii care s-au născut ulterior datei la care părinții lor au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta susține că reclamantul P.D.

nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece, nefiind născut la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutat. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice ,printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. V). Prin normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu caritate că reclamantul s-a născut în localitatea Grănicești, județul Suceava, la data de 12 octombrie 1942, după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din localitatea Scărișoara Nouă, județul Satu Mare. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat dificultățile strămutării în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 105/1999 a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Rezultă că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 116/CA/2007 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2007.