ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 2 mai 2007

reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 13207 din 6 aprilie 2007, prin care

i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al

prevederilor acestei legi, sub motivația că nu era născut la data strămutării

părinților.

În acțiune,

reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut la data de 12

octombrie 1942 în localitatea Grănicești, județul Suceava unde părinții au fost

refugiați datorită persecuției etnice, din localitatea Scărișoara Nouă, comuna

Piscolt, județul Satu - Mare.

Prin sentința nr.

116/CA/2007 din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului P.D., a

anulat hotărârea nr. 13207 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța

în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în

cauză, rezultă că părinții reclamantului au fost refugiați pe motive etice din

localitatea lor de domiciliu, Scărișoara Nouă, județul Satu Mare în localitatea

Grănicești, județul Suceava unde, la data de 12 octombrie 1942, s-a născut

reclamantul.

Instanța de fond a

mai considerat că prin persoană persecutată în sensul O.G. nr. 105/1999,

trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit în mod nemijlocit persecuțiile

la care face referire actul normativ

menționat cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt asupra lor, în această categorie incluzându-se copiii care s-au

născut ulterior datei la care părinții lor au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică

exercitate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că

reclamantul P.D. nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr.

189/2000, deoarece, nefiind născut la data strămutării părinților săi, nu avea

un domiciliu de unde să fie strămutat.

Examinându-se

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în

cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că

recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a

avut de suferit persecuții pe motive etnice ,printre situațiile prevăzute de

lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art.

1 lit. V).

Prin normele de

aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse

la dosarul cauzei evidențiază cu caritate că reclamantul s-a născut în localitatea

Grănicești, județul Suceava, la data de 12 octombrie 1942, după ce

părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din localitatea Scărișoara

Nouă, județul Satu Mare.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat dificultățile

strămutării în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei

strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 105/1999

a fortiori

trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut

în perioada de strămutare a părinților.

Rezultă că sentința

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 116/CA/2007 din 15 iunie 2007 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2007.