ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1617/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 51/46/2009, a fost respinsă plângerea formulată de inculpatul S.I. prin care acesta a cerut ridicarea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanța din data de 2 decembrie 2008 de către D.N.A. – S.T. Pitești în dosarul nr. 52/P/2008. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în sinteză, că nu este competentă să se pronunțe asupra plângerii întrucât, potrivit deciziei nr. 71/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența soluționării acesteia aparține procurorului.

Împotriva încheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs. Recursul va fi admis pentru motivele ce se vor arăta. Sediul materiei este art. 168 C. proc. pen. Pentru interpretarea unitară a dispozițiilor art. 168 C. proc. pen., Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 71 din 15 octombrie 2007 (M. Of. nr. 539/2008) au statuat că „competența de a soluționa plângerea formulată în temeiul art. 168 C. proc. pen., revine procurorului în cursul urmăririi penale și, respectiv, instanței de judecată în cursul judecății”. Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța a fost deja sesizată cu judecarea cauzei prin rechizitoriul nr. 52/P/2008 din data de 21 ianuarie 2009 emis de D.N.A.

– S.T. Pitești. Astfel, pe rolul Curții de Apel Pitești se află dosarul nr. 51/46/2009, înregistrat la data de 22 ianuarie 2009, dosar în care au fost acordate mai multe termene de judecată, fiind deja începută cercetarea judecătorească. Cauza fiind în cursul judecării în primă instanță, competența soluționării tuturor cererilor, excepțiilor etc., inclusiv a celor întemeiate pe art. 168 C. proc. pen., este în competența instanței sesizate, iar nu a procurorului, chiar dacă măsura asiguratorie a fost dispusă în cursul urmăririi penale. În consecință, instanța era obligată, potrivit art. 168 C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 71/2007 a Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, să soluționeze pe fond plângerea formulată de către inculpat.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa, în parte, încheierea recurată și va dispune rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Pitești, aceasta fiind instanța căreia îi revine competența soluționării în primă instanță a fondului plângerii. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 51/46/2009. Casează încheierea atacată și dispune rejudecarea plângerii inculpatului împotriva măsurii sechestrului asigurător de către aceeași instanță. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.