ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 789/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2006 reclamanta A.C.H. SA Tulcea, prin lichidator judiciar SC R. SRL Tulcea, cheamă în judecată pe pârâta SC B. SRL Galați solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 119.460,53 ron reprezentând chirie datorată conform facturilor fiscale din 19 decembrie 2005 și din 5 ianuarie 2006 cu penalitățile de întârziere aferente în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, calculate la suma datorată în baza fiecăreia dintre facturi, cu începere de la scadență și până la plata integrală, precum și a sumei de 190.016 ron reprezentând daune - interese datorate lipsei de folosință a bunurilor care au făcut obiectul contractului de închiriere din 20 iulie 2005 calculate pentru perioada 1 noiembrie 2005 – 6 ianuarie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta invocă excepția de neexecutare a contractelor de către reclamantă și formulează cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 235.862,40 ron cu titlu de daune - interese. Prin sentința civilă nr. 1854 din 23 iunie 2006 Tribunalul Tulcea admite în parte cererea principală a reclamantei și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 119.460,53 ron reprezentând chirie restantă, precum și penalități de întârziere aferente fiecărei facturi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate conform art. 4 din contracte, începând cu data scadenței și până la plata efectivă, respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese ca nefondat, respinge excepția de neexecutare a contractelor invocată de pârâtă ca nefondată și, în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, suspendă cererea reconvențională promovată de pârâtă.

Reține instanța – pentru a decide astfel – că, în baza contractelor de închiriere utilaje și mașini, încheiate cu pârâta, din 14 octombrie 2005, 21 octombrie 2005 și 1 noiembrie 2005; reclamanta a emis facturi ce nu au fost achitate și cu privire la care pârâta nu a probat contrariul și nici nu a contestat sumele inserate, că potrivit clauzei penale înscrise în art. 4 din contracte plata chiriei se face în termen de 15 zile de la emiterea facturilor, iar întârzierile la plată se penalizează cu obligația chiriașului la plata unei cote de 0,1%/zi de întârziere, calculată la suma datorată, că, deși a invocat excepția de neexecutare în raport de toate contractele de închiriere, pârâta nu a reușit să probeze decât aspecte legate de executarea contractului de închiriere din 20 iulie 2005 cu privire la care reclamanta nu a cerut chirie ci numai daune - interese ca urmare a continuării folosirii utilajelor și după expirarea termenului, că, în cauză, contractul de închiriere din 20 iulie 2005 a încetat la data intrării în faliment a reclamantei fără a fi inclus o clauză expresă cu privire la faptul că debitorul este de drept în întârziere, astfel că, ființând condiția punerii în întârziere a debitorului, aceasta nu a fost îndeplinită,

iar la jumătatea lunii decembrie 2005 lichidatorul judiciar a sigilat bunurile aparținând reclamantei împiedicând accesul pârâtei în cadrul Carierei de piatră Bididia astfel încât, pentru intervalul 15 decembrie 2005 – 6 ianuarie 2006, nici nu se justifică pretinderea de daune interese. Relativ la cererea reconvențională instanța reține că, pârâta reconvențională aflându-se în procedura reglementată de Legea nr. 64/1995, potrivit art. 42 din această lege de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, legea nefăcând distincție între acțiunile introduse anterior datei deschiderii procedurii și cele promovate ulterior.

Prin decizia civilă nr. 57/COM din 2 martie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, respinge ca nefondat apelul pârâtei împotriva sentinței primei instanțe, admite apelul reclamantei împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul că admite și capătul de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâtei la plata de daune interese și obligă pârâta la plata sumei de 190.016 lei (ron) daune - interese, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar reține – în esență – că în mod eronat a stabilit prima instanță că pentru a se acorda daunele interese, calculate la nivelul chiriei pe care apelanta - locator ar fi fost îndreptățită a o primi pentru nerestituirea utilajelor la încetarea locației conform art. 5.2 lit. f) din contract, era necesară punerea în întârziere a locatarului cu privire la executarea obligației sale, dat fiind că în raport de dispozițiile art. 1079 alin. (1) pct. 1 C. civ., coroborate cu cele ale art. 43 C. com., prin nerespectarea obligației contractuale de a restitui bunul închiriat, locatarul este de drept în întârziere, nemaifiind necesară punerea în întârziere a acestuia, astfel că, apelanta - reclamantă, în temeiul art. 1073 și art. 1084 C. civ., are dreptul la dezdăunare, daunele - interese datorate cuprinzând pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsită.

Mai reține instanța de apel, referitor la apelul pârâtei, că s-a făcut dovada utilizării bunurilor închiriate pe perioadele avute în vedere de reclamanta - intimată, că facturile au fost confirmate de pârâta - apelantă în calitate de chiriașă, sumele calculate nefăcând obiectul unui refuz de plată ci doar întârzierii în plată, ceea ce a condus la calcularea de penalități de întârziere pentru sumele neachitate în termenul prevăzut de părți, precum și că suma totală de 119.460,53 ron se referea numai la contractele pentru punctele de lucru Samova și Dunavăț în privința cărora sigilarea utilajelor de către lichidator s-a făcut la 6 ianuarie 2006, bunurile închiriate nefiind restituite ci folosite în continuare.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs, solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate ca fiind netemeinică și nelegală. În susținerea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru a fi reținut greșit situația de fapt în sensul că deschiderea procedurii falimentului intimatei - reclamante s-a dispus prin Încheierea din 14 noiembrie 2005 a judecătorului sindic, aceasta fiind data la care potrivit art. 6.2 din contractul de închiriere din 20 iulie 2005 acesta a încetat de drept și de la care recurenta nu a mai avut acces la utilaje, care au fost sigilate de lichidator, ca și căile de acces la cariera Bididia, precum și pentru a fi reținut eronat și incidența în cauză a dispozițiilor art. 1079 alin. (1) pct. 1 C. civ.

și ale art. 43 C. com.

cu privire la punerea în întârziere, întrucât reclamanta ceruse daune - interese și un preț la care să se calculeze dobânda legală, instanța de apel ignorând astfel că punerea în întârziere era necesară, aceasta neoperând de drept, iar paguba efectiv suferită de reclamanta - intimată spre a putea pretinde daune - interese nu a fost dovedită, ca, de altfel, nici celelalte elemente necesare antrenării răspunderii recurentei, cuantumul daunelor - interese fiind și el eronat stabilit prin raportare la data sigilării utilajelor la 14 noiembrie 2005, contractul de închiriere încetând ca efect al intrării locatorului în procedura falimentului și nu ca efect al ajungerii contractului la termen pentru a opera obligația prevăzută de art. 5.2 lit. f) de predare a bunurilor închiriate; recurenta critică instanța de apel ca și pe cea de fond, pentru a fi reținut incorect că datorează penalități pentru plata cu întârziere a facturilor semnate și confirmate de ea, pentru perioade ce depășesc data de 13 noiembrie 2005 a deschiderii falimentului și sigilării bunurilor și blocării căilor de acces de către lichidator.

Recursul nu este fondat. Deși recurenta nu indică expres motivele de nelegalitate pe care-și întemeiază criticile formulate, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța va încadra dezvoltările avansate de recurentă în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., urmând a nu examina, în lumina prevederilor art. 304 C. proc. civ. criticile de netemeinicie ci numai pe cele de nelegalitate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, făcând o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății și pronunțând hotărârea cu corecta aplicare a legii și a clauzelor înscrise în contractele încheiate de părți.

În esență, se reține în acest sens, că în mod corect a stabilit instanța criticată că lichidatorul intimatei a sigilat utilajele închiriate recurentei în baza contractelor la data de 6 ianuarie 2006, dată până la care recurenta le-a utilizat, datorând, deci, chiria și penalitățile contractuale de întârziere aferente, aceasta acceptând facturile emise de intimată, că, în cauză fiind contracte comerciale, sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. (1) pct. 1 C. civ.

coroborate cu cele ale art. 43 C. com., recurenta fiind de drept pusă în întârziere pentru executarea obligației contractuale de predare a utilajelor închiriate la încetarea, din orice cauză, a contractelor de închiriere, recurenta datorând daune interese pentru continuarea utilizării utilajelor închiriate în baza contractului din 20 iulie 2005, încetat ca efect al deschiderii falimentului, utilaje sigilate de lichidator la 15 decembrie 2005, că în cauză nu se poate reține neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de intimata, recurenta utilizând bunurile închiriate puse la dispoziție de reclamantă. Astfel fiind, criticile avansate de recurentă fiind neîntemeiate urmează a nu fi primite și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Galați împotriva deciziei nr. 57/COM din 2 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.