ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1859/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1164 din 4 mai 2007 pronunțată în dosar nr. 2220/84/2006 al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea formulată de reclamanții D.M.M., M.D.D., D.D. și B.C. împotriva pârâților B.G., SC R. SA, B.V., B.E. și B.A. și în consecință s-a constatat nulă clauza din alin. (4) teza II din contractele de cesiune încheiate între părți la data de 28 septembrie 2005. Totodată, pârâtul B.G. a fost obligat la plata prețului convenit prin aceste contracte precum și a penalităților de întârziere de 0,15 % aferente. Pârâta SC R. SA a fost obligată la plata sumei de 36.640,74 lei reprezentând dividende în cuantum de 11.640,74 lei și respectiv 25.000 lei sumă lăsată temporar la dispoziția societății.

De asemenea, s-a mai dispus înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile ale pârâtului B.G. înscrise în C.F. Zalău și respectiv asupra bunurilor imobile ale pârâtei SC R. SA înscrise în C.F. Zalău. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B.G. și SC R. SA Zalău împotriva reclamanților având ca obiect constatarea încetării contractelor de cesiune din 28 septembrie 2005. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că în contractele de cesiune anterior menționate a fost inclusă clauza conform căreia dacă plata acțiunilor cesionate nu va fi făcută în termen de 30 de zile de la data de 31 ianuarie 2006, clauzele acestei convenții rămân fără efect.

O atare condiție exclude însăși ideea asumării unei obligații de plată din partea pârâtului B.G. fiind în realitate o obligație sub condiție pur potestativă sancționată cu nulitatea absolută conform art. 1010 C. civ. Prin urmare, dat fiind faptul că prin contractele din litigiu pârâtul s-a obligat la efectuarea plății contravalorii acțiunilor, inclusiv în cele în care a contractat în calitate de mandatar al fiicelor sale, acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată și sub acest aspect, cu consecința obligării acestuia la plata sumelor derivate din aceste contracte, iar în privința dividendelor s-a reținut că și acestea sunt datorate, după cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză. Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții B.G.

și SC R. SA Zalău, tribunalul a respins-o cu motivarea că aceasta este întemeiată pe o clauză contractuală constatată ca fiind nulă. Apelul declarat de pârâți a fost respins prin decizia civilă nr. 208 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții B.G., B.E., B.A., B.V. și SC R. SA Zalău criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., constând în interpretarea greșită a clauzei deduse judecății.

1. În mod concret, recurenții invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel, din modul de redactare a întregului contract, reiese clar voința părților de a se obliga, iar stabilirea unui termen de 30 de zile pentru efectuarea plății are efect doar cu privire la executarea obligației de plată, ceea ce este perfect legal, nefiind prin urmare, un eveniment viitor și nesigur care să afecteze nașterea drepturilor și obligațiilor pentru a putea fi calificat drept o condiție pur potestativă. Sub acest aspect este eronată și concluzia instanței de apel în sensul că pârâții fac o confuzie între condiția rezolutorie pur potestativă și clauza de deziciere. 2. De asemenea, arată recurenții, în mod eronat instanța de apel a păstrat soluția tribunalului de obligare a pârâtului B.G.

și la plata prețului din contractele încheiate în calitate de mandatar, în condițiile în care între mandatar și terții cu care contractează nu se leagă niciun raport juridic. De altfel și în această privință, instanța de apel a achiesat la opinia celei de fond fără a-și motiva propria decizie. 3. Referitor la pretențiile reclamanților privind acordarea de dividende, expertiza contabilă efectuată în perioada 2003 – septembrie 2006, evidențiază o evoluție nefavorabilă a situației economico-financiară a societății astfel că nu existau suficiente lichidități pentru achitarea acestora fără riscul intrării în incapacitate de plată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., Curtea constată că este nefondat. 1. Instanța de apel prin soluția pronunțată a interpretat corect clauza contractuală din litigiu concluzionând că voința internă reală a părților a fost aceea de a cesiona acțiunile în schimbul plății prețului acestora. Din această perspectivă, mențiunea conform căreia, dacă plata nu va fi făcută în termen de 30 de zile, clauzele convenției rămân fără efect, este în realitate o clauză sub condiție pur potestativă, deoarece executarea obligației de plată a prețului în termenul stabilit depinde în exclusivitate de voința debitorului, în speță, a pârâtului B.G., astfel încât aceasta a fost corect calificată conform art. 1010 C. civ., ca fiind o obligație pur potestativă.

2. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, critica este, de asemenea, nefondată și contrară realității, în condițiile în care instanța de apel a reținut în considerente faptul că deși în cazul contractelor încheiate prin mandatar, nu se leagă raporturi juridice directe între mandatar și cel cu care se încheie contractul, situația este diferită în speță, deoarece obligația de plată a fost în mod expres asumată de mandatar, neexistând de altfel nici-o interdicție în acest sens. 3. Referitor la ultimul motiv de recurs, se impune precizarea că dezvoltarea acestuia nu permite încadrarea în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenți, și nici nu conferă curții posibilitatea încadrării în unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., întrucât vizează aprecierea probelor, atribut exclusiv al instanței de apel în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac. În consecință, recursul declarat de pârâți este nefondat și va fi respins, ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei către intimata D.M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții B.G., B.E., B.A., B.V. și SC R. SRL Zalău împotriva deciziei nr. 208 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurenții pârâți la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă D.M.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.