ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele: Prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Oradea, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, mai mulți inculpați printre care și inculpații C.M.S., H.A.I., K.R. și M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de „contrabandă calificată” prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și de „constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, s-a reținut în sarcina inculpaților de mai sus că alături de ceilalți coinculpați și anume, M.V., D.F., F.I.

și S.E., au constituit un grup infracțional organizat coordonat de M.V., la care au aderat și i-au sprijinit în vederea comiterii infracțiunii de contrabandă calificată, inculpatul H.G.S. și K.R. (ambii agenți ai poliției de frontieră) și inculpatul M.S. (ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Satu Mare). În actul de sesizare a instanței, se reține că infracțiunea de contrabandă, s-a comis prin introducerea în țară, prin alte locuri decât cele destinate controlului vamal, țigări provenite din Ucraina, în scopul revânzării, valoarea totală a acestora fiind de 2.001.516 euro. Participația penală, s-a reținut a fi de, complicitate, pentru inculpatul C.M.S. și M.S. (transportând mari cantități de țigări) iar inculpații H.G.S.

și K.R. în calitate de lucrători ai poliției de frontieră, au furnizat informații inculpatului M.V., de natură să înlesnească introducerea în țară a țigărilor. Prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 instanța a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru perioada 24 martie 2009 - 20 aprilie 2009 potrivit art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. La 17 aprilie 2009 (a se vedea încheierea nr. 2) s-a dispus prelungirea arestării preventive pentru perioada 21 aprilie - 20 mai 2009, iar prin încheierea din 19 mai 2009 în cadrul verificării prevăzute de art. 300 1 C. proc. pen., instanța de fond, a menținut starea de arest preventiv, a inculpaților. Ulterior, acestor lucrări, prin încheierea ședinței publice din 9 iulie 2009, aceeași instanță de fond, admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de 4 dintre inculpați și anume : C.M.S., H.A.I., K.R.

și M.S. Drept urmare, s-a instituit în sarcina acestora mai multe obligații cărora să li se supună pe perioada cercetării în stare de libertate. În motivarea acestei încheieri din 9 iulie 2009 se reține că nu se constată elemente care să justifice temerea că inculpații ar putea săvârși alte infracțiuni dacă s-ar afla în libertate sau că ar întreprinde acte de natură să influențeze administrarea probatoriului în cauză. În final, se apreciază că, scopul bunei desfășurări a procesului penal, poate fi realizat și prin lăsarea în libertate a celor 4 inculpați. Parchetul nemulțumit de dispoziția încheierii din 9 iulie 2009, în termenul legal, a formulat recursul de față, apreciind-o ca nelegală, nefiind întrunite cerințele instituite de art. 160 8 alin. (2) C. proc.

pen. Astfel, în cauză nu sunt întrunite cumulativ, condiția admisibilității în principiu și a celei privitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Recursul este fondat. Curtea, examinând încheierea atacată și probatoriul cauzei, administrat până în acest stadiu al desfășurării cercetării judecătorești, urmează a constata că, imperativul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., avut în vedere la momentul arestării preventive a inculpaților, se menține, în sensul că, apărarea ordinii publice, determină în continuare lipsirea de libertate a celor 4 inculpați. Astfel, de felul în care, reacționează organele judiciare, la fapte de natura celor comise de inculpații din această cauză, deosebit de grave, membrii societății percep și cer „Ordine socială” și nu „Dezordine socială” sau insecuritate.

În același timp, va fi asigurată și încrederea în actul de justiție. În numele acestor deziderate și imperative ale legii, Curtea socotește că activitatea infracțională complexă dar și bine organizată, a inculpaților din cauza de față precum și cercetarea celor 4 inculpați, în stare de libertate, pentru viitor, raportat și la faza incipientă a cercetării judecătorești nu este o măsură temeinică. Ca atare, casându-se încheierea atacată și rejudecând cererile celor 4 inculpați, de liberare provizorie sub control judiciar, vor fi respinse ca nefondate. În consecință, recursul declarat de parchet va fi admis, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând se va decide în sensul celor de mai sus.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Oradea împotriva încheierii din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009, privind pe inculpații C.M.S., H.A.I., K.R. și M.S. Casează încheierea mai sus menționată și, rejudecând, respinge, ca nefondate, cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații C.M.S., H.A.I., K.R. și M.S. Obligă inculpații C.M.S., H.A.I., K.R. și M.S. la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în faza judecării în primă instanță. Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimații inculpați C.M.S., H.A.I.

și K.R., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat M.S., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2009.