ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2009

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință din 8 septembrie

2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosar nr. 1061/46/2006 s-a constatat că nu a încetat

starea de arest a inculpatului S.I., nefiind aplicabile prevederile art. 160/b,

art. 300/2 și art. 350 C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a

reținut că inculpatul este

arestat în baza

unei hotărâri de condamnare, iar hotărârea primei instanțe

prin care s-a

anulat sentința de condamnare nu este definitivă. S-a apreciat, în consecință,

că inculpatul nu se află în situațiile prevăzute de art. 140 C. proc. pen. care

menționează cauzele de încetare de drept a măsurii arestării preventive și nici

în cele prevăzute de art. 350 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul

S.I.

criticând-o pentru netemeinicie, solicitând

casarea

acesteia și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3)

C. proc. pen., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce

vor fi dezvoltate în continuare.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prin încheierea de ședință

recurată,

deși nu se menționează expres, s-a dispus respingerea cererii

formulate de inculpat prin apărător de încetare

de drept a măsurii arestării

preventive. în dispozitivul încheierii se

menționează că se „constată că nu a încetat de drept starea de arest

preventiv", iar în cuprinsul acesteia instanța motivează, așa cum s-a prezentat

mai sus, de ce apreciază că inculpatul nu se află într-una din situațiile

prevăzute de lege pentru încetarea de drept a arestării preventive.

Potrivit

art. 141 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen. „încheierea

prin

care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare,

înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei

căi de atac."

Întrucât prin încheierea recurată de

inculpat instanța a respins cererea de încetare de drept a arestului preventiv,

recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, în raport de

dispozițiile procedurale mai sus evocate.

Pentru aceste considerente Înalta Curte,

conform art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca

inadmisibil recursul declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarate de inculpatul S.I. împotriva încheierii de ședință din 8 septembrie

2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosar nr. 1061/46/2006.

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 septembrie 2009.