ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2990/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 septembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul T.C.M. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., este închisoare mai mare de 4 ani (mai exact închisoarea de la 10 ani la 25 ani) și există posibilitatea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.C.M., care prin apărător desemnat din oficiu a cerut revocarea măsurii arestării și judecarea sa în stare de libertate. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs invocat dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Inculpatul recurent a fost arestat la data de 29 ianuarie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În fapt, la 28 ianuarie 2009, inculpatul prin constrângere (nu a lăsat partea vătămată să fugă, lovind-o o singură dată cu palma peste față și un pumn peste corp) a întreținut un raport sexual oral.

Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b , iar conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., se regăsesc, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia (abuzul sexual la care a fost supusă victima persoană minoră, săvârșită prin violență și amenințare) dar și persoana inculpatului care a mai suferit 11 condamnări penale pentru infracțiuni care includ violența. În consecință, în raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.M. împotriva încheierii din 14 septembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1200/86/2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2009.