ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2990/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14

septembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive

luată față de inculpatul T.C.M.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Suceava a reținut că măsura a fost luată cu respectarea

dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei întrucât subzistă

temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și

(3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., este închisoare mai mare de

4 ani (mai exact închisoarea de la 10 ani la 25 ani) și există posibilitatea că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.C.M., care prin apărător

desemnat din oficiu a cerut revocarea măsurii arestării și judecarea sa în

stare de libertate.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs

invocat dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta.

Inculpatul recurent a fost

arestat la data de 29 ianuarie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt, la 28 ianuarie

2009, inculpatul prin constrângere (nu a lăsat partea vătămată să fugă,

lovind-o o singură dată cu palma peste față și un pumn peste corp) a întreținut

un raport sexual oral.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

, iar

conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile de fapt

și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Condițiile cumulative

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se regăsesc, respectiv pedeapsa

prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și

gravitatea faptei comise, dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii

acesteia (abuzul sexual la care a fost supusă victima persoană minoră, săvârșită

prin violență și amenințare) dar și persoana inculpatului care a mai suferit 11

condamnări penale pentru infracțiuni care includ violența.

În consecință, în raport de

cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C.M. împotriva încheierii din 14 septembrie

2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 1200/86/2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2009.