ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1459/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1721 din 219 iunie 2007 Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

contestația formulată de reclamantul C.T. în contradictoriu cu Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, privind anularea Deciziei de sancționare nr. 113311

din 28 iulie 2006, ca neîntemeiată.

În motivarea contestației se

va reține că prin decizia atacată s-a dispus în baza art. 39 alin. (3) lit. a) din

Legea nr. 32/2000, modificată și completată, sancționarea cu avertisment scris

a conducătorului executiv al SC O. SA, deoarece în acțiunea de control

efectuată de inspectori ai pârâtei la 13 iulie 2006 și, respectiv, 14 iulie 2006

s-au identificat puncte volante în zona Podului Colentina, unde se vindeau

polițe R.C.A. ale Sucursalei O. Aviatorilor, în condițiile în care prin adresa

nr. 183163 din 5 iulie 2005, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se

interzisese acest tip de încheiere a asigurărilor R.C.A.; s-a reținut că

reclamantul, în calitate de conducător și coordonator al activității

societăților de asigurare a organizat defectuos activitatea de control a agenților

și brokerilor de asigurare, fiind astfel încălcată obligația desfășurării cu

prudență și profesionalism a activității în perioada 11 iulie 2006 - 19 iulie

2006, instanța de fond menținând decizia atacată ca legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul C.T., susținând că în mod greșit instanța de fond a

reținut ca legală decizia de sancționare, deoarece aceasta nu cuprinde fapta

săvârșită și  textul de lege încălcat; totodată, în mod greșit s-a reținut

culpa sa și existența unei răspunderi personale, răspunzător de încălcarea

interdicției cuprinse în circulara Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 173163

din 5 iulie 2006 fiind brokerul de asigurare F.A.

În drept au fost invocate art.

39 alin. (2) și (3) și art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea

de asigurare și supraveghere a asigurărilor, art. 17 din O.G. nr. 2/2001

regimul juridic al contravențiilor, art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc.

civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Decizia de sancționare nr. 113311

din 28 iulie 2006 cuprinde, în mod detaliat, fapta săvârșită și pentru care s-a

aplicat sancțiunea cu avertisment scris.

Cu privire la punctul 2 din

tematica de control, referitor la verificarea îndeplinirii prevederilor art. 20

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, în

conformitate cu care asigurătorul trebuie să își organizeze și să își

desfășoare activitatea "cu prudență și profesionalism, în concordanță cu

natura și mărimea activității prestate, în perioada 11 iulie 2006 - 19 iulie 2006.

În acțiunea de control efectuată pe teren în vederea identificării de puncte

volante de vânzare a polițelor R.C.A. s-au constatat:

a)în data de 13 iulie 2006

s-au identificat doua puncte volante în zona podului Colentina, care vindeau

polițe R.C.A. ale Sucursalei O. Aviatorilor.Drept confirmare a fost întocmită

polița cu seria nr. 2170903 din 13 iulie 2006;

b)în data de 14 iulie 2006

s-au identificat trei puncte volante în zona podului Colentina, care vindeau

polițe R.C.A. ale Sucursalei O. Aviatorilor. Drept confirmare a fost întocmită

polița cu seria nr. 2170924 din 14 iulie 2006".

În mod neîntemeiat

societatea afirmă, ca niciunde în decizie nu se menționează care este fapta

dintre cele enumerate la alin. (2) al art. 39 din Legea nr. 32/2000, pe care a

săvârșit-o, în condițiile în care alin. (3) al art. 39 face trimitere expresă

la faptele prevăzute la alin. (2).

Ori, nerespectarea

prevederilor art. 20 din Legea 32/2000, cu modificările și completările

ulterioare, constituie contravenție potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit.

d) din lege.

Instanța de fond în mod

corect a reținut încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

32/2000. În acest sens, instanța constată încălcarea dispozițiilor art. 20 alin.

(1) lit. a)) din Legea nr. 32/2000, respectiv faptul că SC A.R. - A. SA nu a

organizat desfășurarea activității cu prudență și profesionalism, în

concordanță cu natura și mărimea activității desfășurate, ca și încălcarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) lit. b) din același act normativ, în sensul că

nu a supravegheat activitatea agenților, subagenților și agenților subordonați,

astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare.

Cum faptele menționate

constituie contravenții în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (2) lit.

a), d) și p), urmând a fi sancționate în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin.

(3) lit. a) din Legea nr. 32/2000, i-a fost aplicată reclamantului sancțiunea

cu avertisment scris. Potrivit art. 39 alin. (3) din Lege „săvârșirea cu

intenție sau din culpă, prin comisiune sau omisiunea vreuneia din faptele

prevăzute la alin. (2) se sancționează", la lit. a) statuând „cu

avertisment scris".

În ceea ce privește motivul

privind situația brokerului de asigurare mandatul funcționează de la asigurat

către broker art. 35 alin. (10) din Legea 32/2000, modificată, impune condiția

unei împuterniciri primite din partea asigurătorilor și/sau reasiguratorilor,

în baza căreia brokerii pot emite documentele de asigurare sau de reasigurare

în numele asigurătorului/reasiguratorului, au dreptul să colecteze primele și

să plătească despăgubirile în numele asigurătorului așa încât obligațiile

părților sunt stabilite și în relația asigurător - broker, conform dreptului

comun în materie de mandat comercial, aplicabil în completarea contractului de

intermediere ca și „contract nenumit”.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este legală și

temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.T. împotriva sentinței civile nr. 1721 din 19 iunie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2008.